I. Poezia filozofica cuprinde mai multe subteme:
1. Poezia autodefinirii:
» ideea ca omenirea sste dominata de manifestari contradictorii: "Unii invartesc securea, ceilalti despoaie crini cu sufletele-n bezna si degetele-n soare"
("Ruga de vecernie")
» omul este plamadit din materie si spirit: "M-am zamislit ca-n basme, cu sapte frunti si sapte Grumaji si sapte teste
Cu-o frunte dau in soare, cu celelalte-n noapte, Si fiecare este Si nu este.
Sunt inger, sunt si diavol si fiara si-alte asemeni Si ma framant in sine-mi ca taurii-n belciug."
("Portret"). Alte poezii: "Nehotarare", "Binecuvantare", "Omule si dumneata?", "Buruiana, nu stiu care" (vol."Hore");
» omul este totusi o fire angelica, pura, o creatie divina: "Denie cu clopote";
2. Arta poetica:
» cuvantul este omnipotent, atotputernic, esenta universului, crezul sau cel mai incarcat de forta creatoare:
"Sa-mi fie verbul limba De flacari ce distrug Trecand ca serpii cand se plimba; Cuvantul meu sa fie plug Tu, fata solului o schimba Lasand in urma lui belsug."
("Ruga de seara");
» omagiul adus operei literare, cartii, creatiei spirituale: "Carte frumoasa, cinste cui te-a scris incet gandita, gingas cumpanita Esti ca o floare, anume inflorita Mainilor mele care te-au deschis Esti ca vioara singura ce canta Iubirea toata pe un fir de par Si paginile tale, adevar S-au tiparit cu litera cea sfanta." ("Ex libris").
» elogiul adus poeziei, stihurilor este exprimat in poeziile: "Dor dur", "Din drum".
» estetica uratului este maniera literara in care inovatia stilistica argheziana consta in revalorificarea cuvintelor, dandu-le noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice, pot schimba esenta
» universului. Semnificativ pentru estetica uratului este volumul intitulat sugestiv "Flori de mucigai", insa definita de insusi Arghezi in poezia "Testament":
"Din bube, mucegaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si preturi noi."
Estetica uratului este dusa la apogeu in poeziile care exprima blesteme de sorginte populara, pe care Arghezi le revalorifica, provocand o puternica impresie:
"in toata vremea si in tot ceasul
Viermii de caine sa-ti mistuie nasul"
("Blestem de baba") in alte poezii, estetica uratului devine violenta, satiricul este deseori grotesc:
"Mi-aprinsei si eu o vatra intr-o scorbura de piatra,
Mos Partag imi da tarcoale
Cu o galeata de bale."
{"Hora de hatru")
3. Viziunea asupra mortii:
» spaima de moarte este ilustrata in poezia "Duhovniceasca": "Ce noapte groasa, ce noapte grea!
/ A batut in fundul lumii cineva,/E cineva sau, poate, mi se pare./ Cine umbla fara lumina,/ Fara luna, fara lumanare/ Si s-a lovit de plopii din gradina?";
» moartea este un ioc, pe care fiecare om trebuie sa-1 joace si cu care trebuie sa se invete: "Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
/ Asa e jocul,/ il joci in doi, in trei,/ il joci in cate cati vrei,/ Arde-1-ar focul!
" ("De-a v-ati ascuns").
II. Lirica existentiala este ilustrata de
Psalmi. Definit ca poet aflat "intre credinta si tagada", Tudor Arghezi a creat - intre anii 1927 -1967 - 16 psalmi publicati in mai multe volume de poezii: 9 psalmi fac parte din volumul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalti din volumele "Frunze", "Poeme noi", "Silabe", "Noapte". Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, fiind definita ca lirica existentiala, ca o poezie "monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina". (G.CalinescU)