Scrisa in 1945 si refacuta in 1950,
Mistretul cu colti de argint face parte dintr-un ciclu de 19 balade publicate in volumul Omul cu compasul, publicat in anul 1966.
Mistretul cu colti de argint apare, la o prima lectura, sub forma un povestiri fantastice de vanatoare, a unei balade cinegetice. Cu toate acestea, se simte preocuparea autorului de a transmite semnificatii, dincolo de linia narativa a baladei, care trebuie citita ca o alegorie.
Printul din Levant este un vanator straniu, care isi indeamna servitorii sa intre in paduri nepatrunse" dupa mistretul cu colti de argint din poveste: - Veniti sa udndm in paduri nepatrunse / mistretul cu colti de argint, fioros,/ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse/copita si blana si ochiul sticlos"
Printul nu este ispitit de vanatul cu coarne, iar vulpile rosii si iepurii mici, caprioara cuminte" ori linxul cu ochi sclipitori" il lasa indiferent.
El isi zareste fantasma in diferite locuri: in hatisurile padurii, peste plaiuri sau dincolo de brazi, spre crestele muntilor. Mistretul il cheama, ii face semn, pufneste si scurma stingher, in asteptare. Apa, iarba si luna clipesc pe rand ca un colt de mistret". Printul alearga dupa vanatul cel mare intr-o goana imposibila, sfarsind prin a fi rapus de mistret.
Doinas pune in antiteza doua atitudini, determinate de doua moduri diferite de a percepe realitatea. Desi printul le striga de fiecare data servitorilor sai sa urmareasca mistretul cu colti de argint, din poveste, acestia, stiind ca alearga dupa himere, incearca sa-1 aduca la realitate, explicandu-i ca totul este o iluzie.
Perseverenta printului in cautarea mistretului cu colti de argint conduce la o tensiune dramatica, marcata prin comportarea tot mai indrazneata a unuia dintre servitori. Daca la cea dintai chemare a stapanului, el il priveste istet", atitudinea lui se schimba, devenind, in final, dispretuitoare. Pentru el printul e un nebun, incapabil sa se incadreze in dimensiunile realitatii, un nebun care isi merita destinul, fiindca nici macar in ultima clipa el nu pare a intelege adevarul.
Printul din balada lui Augustin Doinas este, asemenea emirului din poemul Noaptea de decemvrie al lui Alexandru Macedonski, simbolul creatorului insetat de absolut, un etern cautator al idealului sai. P as-cinat de idealul sau, el nu ia in seama zambetul sceptic al mediocritatii, al carei simbol este servitorul din balada. Printul este artistul devorat de propriul sau ideal, de propria sa aspiratie.
Balada lui Augustin Doinas apare astfel ca o ars poetica", in care este exprimata viziunea poetului asupra artistului si a creatiei.
Asemenea printului care porneste sa vaneze mistretul cu colti de argint si cade victima acestei himere, artistul este un sclav al talentului sau, pe care trebuie sa il slujeasca pana la capat.
