Este semnificativ faptul ca acest amplu roman filosofic care este
Noaptea de Sanziene este anticipat de un proiect epic de factura existentialista (trairista") si nu de o relatare fantastica. Mai exact, prozatorul valorifica in Noaptea de Sanziene un numar apreciabil de pagini din santierul unui roman abandonat care trebuia sa se intituleze Apocalips. Dup.~i cum o sugereaza si titlul, naratiunea trebuia sa insiste initial pe semnificatiile tragediei mortii colective. Elaborat fragmentar intre 12 decembrie 1942 si primavara anului 1944, proiectatul roman Apocalips a aparut postum sub titlul Dubla existenta a lui Spiridon V. Vadastra.44 Dupa cum precizeaza insusi Mircea Eliade in paginile jurnalului sau (insemnarea este datata 21 ianuarie 1943), romanul acesta ar fi trebuit sa cuprinda viata unui ambitios fara noroc, pe maximum 300 de pagini".45 Pe parcursul redactarii, autorul isi da seama ca romanul sau va deveni mult mai amplu si ca nu se va opri doar la profilul spiritual al unui singur protagonist. Aceasta deoarece el simte tot mai intens presiunea personajelor episodice, care isi cer si ele dreptul la existenta. In mod treptat, in naratiune isi fac resimtita prezenta si o serie de aparitii mai mult sau mai putin efemere precum Madame Zisu, d-soara Arethia
Grigorescu, Craciunel, locotenentul Evghenie etc. Legate de diferitele varste ale formarii protagonistului, unele din aceste personaje vor fi reluate si in Noaptea de Sanziene. intr-o perioada de tot mai intense experimentari in sfera romanului, experimentari ce presupun disolutia epicului si a eroului traditional, Eliade are meritul de a crea un personaj viu, memorabil, inzestrat cu o serie de calitati si defecte puternice. Scriitorul se indeparteaza de estetica autenticitatii fundamentata in naratiuni precum
Maitreyi, Nunta in cer, Romanul adolescentului miop si Gaudeamus, pentru a asuma perspectiva naratorului omniscient si persoana a treia singular in relatare. Ca intruchipare a arivistului feroce, un adevarat Rastignac modern pornit in cucerirea Bucurestiului, Spiridon Vadastra este un personaj caracteristic romanului de tip social. Spre deosebire de Noaptea de Sanziene, in care se insista pe dimensiunea simbolica si metafizica a relatarii, santierul naratiunii Apocalips poarta amprentele specifice ale unui roman balzacian, in care se prezinta etapele formarii unui megaloman aprig, ce poseda o vointa de fier si o vitalitate debordanta. Personaj mai rar intalnit in literatura romana, Spiridon Vadastra va juca un rol important in circumscrierea coordonatei sociale a romanului Noaptea de Sanziene.
SANTIERUL" ROMANULUI
Geneza anevoioasa a romanului, mult mai dificila decat cea n naratiunilor fantastice, poate fi reconstituita parcurgand notele zilnice ale scriitorului 16 si insemnarile sale din cel de-al doilea volum al Memoriilor.4 Asemenea celorlalte oprre de imaginatie ale lui Eliade redactate in anii exilului, si romanul Noaptea de Sanziene a fost scris in limba romana. Cu toate acestea, purtand titlul Foret interdite, el a vazut lumina tiparului mai intai in versiune franceza, in 1955, traducerea apartinandu i lui Alain Guillermou. In ciuda sperantelor pe care prozatorul le pune in aceasta ampla naratiune, cartea nu se bucura de succesul scontat, ceea ce explica de ce editia romaneasca este tiparita abia in 1971, la Editura Ioan Cusa din Paris. In tara, romanul vede lumina tiparului in 1991 sub ingrijirea lui Mircea Handoca si cu substantiala prefata a lui Dumitru Micu. Noaptea de Sanziene a fost redactata intre 1949 si 1955, dar, dupa cum am vazut, inceputurile sale se leaga de o serie de proiecte abandonate, precum romanul neterminat Viata noua (1940-1941) si mai ales amplele fragmente din Apocalips (1942-1944). Lipsa de receptivitate a criticii literare din Occident fata de aceasta carte de dimensiuni impresionante s-ar putea explica atat prin faptul ca Mircea Eliade traia in constiinta publica in ipostaza de reputat istoric al religiilor, cat si dato
rita faptului ca era vorba de un roman epic (roman roman" in terminologia scriitoruluI), or, in anii 50, romanul european mergea pe alte cai, avand un pronuntat caracter experimental. Spre deosebire de amplele fresce balzaciene de odinioara, noul roman" francez propunea, dimpotriva, tocmai disolutia epicului si a personajului, coordonate esentiale ale naratiunii traditionale. in data de 26 iunie 194948, diaristul noteaza ni jurnalul sau ca vede" inceputul unui roman care il incanta in asemenea masura incat se intreaba daca nu ar trebui sa il scrie imediat. Resorturile imaginarului sunt declansate de peisajul mirific al padurii de la Royaumont din apropierea Parisului, care evoca in memoria prozatorului peisajele de basm ale copilariei sale. Starea de gratie se mentine si in ziua urmatoare, astfel incat scriitorul vede" admirabil inceputul si sfarsitul romanului sau. Concurandu-i pe Cezar Petrescu si G. Calinescu, Eliade doreste sa realizeze o ampla fresca a societatii romanesti intr-o perioada istorica extrem de zbuciumata, cuprinsa intre 1936 si 1948. in acelasi timp, el vrea sa regaseasca, pe calea imaginatiei, si timpul paradisiac al tineretii sale: Toata ziua
