Mircea ELIADE

Compozitia si subiectul urmaresc intrarile si iesirile dintr-un mod de existenta in altul in patru faze ale unui itinerar spiritual dintre Viata si Moarte, dintre Profan si Sacru" (S. AlexandrescU). Lumea de aici" si cea de dincolo" grupeaza cele doua niveluri ale textului epic printr-o tehnica narativa de integrare efasata" a unor termeni cu valoare simbolica sau de semnal al unei alte semnificatii. Discretia metodei este data de strategia epicului, de montarea atenta a evenimentului, de varietatea decorului, a perspectivelor cu o logica literara perfecta. Si partea a doua are o logica a absurdului, data de confuzia personajului. Treptat, coerenta se fisureaza pana va duce semnificatiile in alte zone ale fantasticului. Eugen Simion numeste nuvela capodopera a fantasticului romanesc".

Tzvetan Todorov defineste fantasticul ca ezitarea cuiva care nu cunoaste decat legile naturale pus fata in fata cu un eveniment in aparenta supranatural".

Fantasticul se caracterizeaza printr-o irumpere brutala a misterului in cadrul vietii reale." (Castex, Le Conte fantastique en FrancE)

- Orice fantastic este o incalcare a ordinii recunoscute, revarsare a inadmisibilului in sanul inalterabilei legalitati cotidiene." (Roger Caillois, Au Catur du fantastiquE)



Trasaturi generale:

- dezvoltarea unui univers ce nu exista decat in imaginatie;

- imprima neverosimilului impresia realitatii;

- subiecte stranii;

- actiune restransa, care determina emotii puternice ;

- gradarea conflictului spre punctul culminant, final enigmatic ;

- alternarea planului real cu cel fantastic. in opera lui M. Eliade, fantasticul presupune :

- iesirea din timp (dereglarea mecanismului temporal" - I. LotreanU);

- miticul, sacrul se manifesta in profan, in faptele obisnuite ale vietii;

- existenta celor doua planuri paralele sau coexistenta in aceeasi fiinta (coincidentia oppositoruM), coerenta universului si spartura" in real;

- realitatea imediata (fara peisajele luxuriante sau onirice intalnite la romanticii Novalis, Poe, EminescU);

- scenarii initiatice in care intra fara voia lor oamenii de rand;

- nu este interesat de revelatii, ci de sugestia unui strat mitic in existenta cotidiana;

- nuvelele nu produc spaima, fantasticul este calm, ca un element firesc;

- eroul are doar o constiinta vaga a fantasticului, iar cititorul descopera realitatea ascunsa, universul paralel in care se oglindesc faptele noastre;

- totul se petrece la lumina zilei, fara atractia si complicitatea intunericului, a cetii, ca in fantasticul gotic (Hoffmann, PoE);

- demonstratie epica coerenta, nota intelectuala.



Nuvela fantastica La tiganci a lui M. Eliade aduce categoria preferata a romanticilor in lumea moderna, pastreaza realul si plauzibilul, pe care le modifica doar prin insertia inexplicabilului, prin fisurarea unei lumi aparent coerente. Semnele sacrului, relativitatea timpului si spatiului, intamplarile neobisnuite sunt provocari pe care lectorul trebuie sa le descifreze si, eventual, sa le asume.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.