1. Formatia sa spirituala este erudita si enciclopedica. Discipol al filozofului Nae
Ionescu, apartinator al curentului "gandirist", Mircea Eliade adopta ideile ortodoxiste autohtone, credintele populare in Dumnezeu, considerand ca literatura trebuie sa ilustreze mitologia populara romaneasca. Ca membru al societatii "Criterion", este considerat "seful noii generatii", din care mai faceau parte Emil Cioran, Constantin Noica, Eugen Ionescu, Mircea Vulcanescu, Petre Tutea, Petre Pandrea, Petru Comamescu.
2. Opera stiintifica
» Lucrarile stiintifice ale lui Mircea Eliade se caracterizeaza prin rigoare erudita si acopera cele mai variate domenii: religie, istorie, lingvistica, antropologie, folclor, literatura si mitologie. Mircea Eliade considera ca "literatura este fiica mitologiei".
» Debuteaza cu povestirea stiintifico-fantastica "Cum am descoperit piatra filozofala", fiind premiat in 1921 de "Ziarul Stiintelor Populare".
» Teza de doctorat este un studiu stiintific intitulat "Psihologia meditatiei indiene - studii despre yoga", sustinuta in 1933 si republicata sub titlul "Yoga. Essai sur Ies origines de la mistique indienne", in 1936.
» Preda la Universitatea din Bucuresti cursul de istoria religiilor.
» Editeaza revista "Zamolxis".
» Pana in 1942 publica peste o mie de studii si articole si peste douazeci de volume, o opera ampla.
3. Tezele fundamentale ale sistemului filozofic - concepte:
» Fenomenologia sacrului: sacrul este revelatia realului, "intalnirea cu ceea ce ne mantuieste, dand sens existentei noastre". Defineste conceptele "sacru" si "profan", considerand ca ele se aflaintr-o totala dependenta, sacrului i se opune profanul, dar ele sunt "doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul existentei sale". Introduce conceptul de "hierofanie", care este forma de manifestare a sacrului in profan ("La tiganci").
» "Coincidentia oppositorum" (armonizarea contrariiloR) defineste unitatea dintre stiinta si literatura, ca fiind "Marele Tot. Yin si Yang", componente preluate din filozofia indiana. Marele Tot, Universul, este alcatuit din lumi si spatii paralele, de aceea spiritele in care sacrul este foarte puternic, pot depasi limita timpului si a spatiului, pot accede in alta lume, in alt timp si in alt spatiu. Mircea Eliade ilustreaza in operele sale mitul iesirii din timp si mitul iesirii din spatiu.
4. Mitul "povesteste o istorie sacra, el relateaza un eveniment care a avut loc intr-un timp primordial, timp fabulos al inceputurilor. Mitul furnizeaza modele pentru conditia umana si confera, prin aceasta semnificatie, si valoare existentei". Mircea Eliade face trimitere la cuvantul grecesc "mythe", care inseamna "vivant, viu". Lucrari de mitologie: "Mitul eternei reintoarceri", "Sacru si profan", "Aspecte ale mitului", "De la Zamolxis la Genghis-Han".
5. Istoric al religiilor. Mircea Eliade a realizat una din cele mai cutezatoare sinteze ale experientei umane, a sacrului din preistorie si pana in prezent. Lucrarile: "Tratat de istorie a religiilor", publicat la Paris in 1942 si "Istoria credintelor si ideilor religioase", in 3 volume, elaborat intre 1976-1983, care structureaza credintele religioase pe epoci istorice.
6. Mircea Eliade - scriitor. Opera literara este caracterizata de o literatura a autenticitatii, definita astfel de el insusi in studiul "Fragmentarium": "o mare creatie epica reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii si valoarea omului, cunostintele stiintifice si filozofice". Creatia sa literara cunoaste, in principal, trei faze:
» Epicul pur, in spiriul lui Andre Gide, care evidentiaza eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care incearca sa-si ordoneze epic experinetele traite ("Maitreyi", "intoarcerea din rai", "Huliganii", "Nunta in cer"). "Romanul adolescentului miop" ilustreaza intamplari ale autorului din anii de liceu, prezentate si sub alte aspecte "decat cele atat de duios evocate de Ionel Teodoreanu" si se voia a fi o carte "stiintific exacta" asupra "acestei misterioase perioade de trecere de la copilarie la tinerete". in 1930 scrie "un roman pe jumatate autobiografic, (AĞIzabel si apele diavoluluiAğ) si altul mai mult sau mai putin fantastic, AĞLumina ce se stingeAğ, publicat in 1934" (Mircea Eliade, Paris, 1980).
» Proza fantastica, reprezentata inca din 1934 de primul roman de acest fel, "Lumina ce se stinge". Mircea Eliade fundamenteaza fantasticul prin mituri arhaice ale cosmogoniei si Creatiei (preluat in buna masura din "Sarmanul Dionis" - M.EminescU), prin visul magic, iesiri fabuloase din timp si spatiu ("Domnisoara Christina", "Secretul doctorului Honigberger"), mitul totemic ("Sarpele"), mituri autohtone (mitul labirintului, mitul ieleloR), mituri indice (mitul eternei reintoarceri, dialectica sacrului si a profanuluI), mituri universale (mitul coborarii in InferN), motive magice (strigoiuL).
» Fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana in romanele si nuvelele scrise dupa razboi, in care"naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ca sa dezvaluie in mod progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana". Dialectica "sacru-profan", definita in studiile filozofice, actioneaza asupra eroilor din aceste creatii, care parcurg experiente spirituale superioare, iesind din banalitatea profanului si intrand in domeniul sacrului. Semnificative in acest sens sunt nuvelele adunate in volumul "in curte la Dionis": "La tiganci", "Douasprezece mii de capete de vite", "O fotografie veche de 14 ani", "Podul", "Adio" etc.
7. Complexitatea operei lui Mircea Eliade este unul din cele mai solide argumente in sustinerea ideii ca unitatea creatiei sale consta in profunzimea substantiala a scrierilor, indiferent ca sunt filozofice, stiintifice sau literare: "pentru a judeca ceea ce am scris, cartile mele trebuiesc judecate in totalitatea lor. Daca ele au vreo valoare, vreo semnificatie, atunci, acestea apar numai in totalitatea operei".
