Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





ULTIMUL PRIETEN AL LUI CIORAN SI EUGEN IONESCU despre Emil CIORAN



Exista, in viata oamenilor, tot soiul de privilegii intelectuale. Unul dintre ele este si acela de a fi fost nu numai contemporan dar si prieten cu mari colegi de generatie. Asta chiar daca, ca spita intelectuala, nu te ridici la inaltimea prietenilor. Dl Arsavir Actcrian este unul dintre acesti privilegiati. Si, ca norocul sa se incunune cu un alt privilegiu, s-a intamplat ca dl Arsavir Acterian sa fie un longeviv, supravietuindu-si mai toti prietenii, pe care. acum, ii evoca. A fost coleg si prieten cu Eugen Ionescu, Mircca Eliadc, Consl. Noica, Emil Cioran, Emil si Dan Botta, Mac Constantincscu si Floria Capsali, H. H. Stahl, Mircca Vulcancscu. Petru Comarncscu, Petru Manoliu, Marietta Sadova. Iar Haig si Jcni Actcrian i-au fost frati. Lista ar putea fi lungita. E inutil. Si asa c destul de impresionanta. Cum se intampla adesea, in tinerete dl Arsavir Acterian mersese o vreme alaturi de marii sai prieteni. S-a intamplat ca manuscrisul sau, Jurnalul unui ne filosof, sa nu intruneasca sufragiile juriului pentru premierea lucrarilor scriitorilor tineri. A fost gasit insuficient. Autorul s-a impacat cu verdictul si a renuntat. Dar nu si la scris. Scria articole fara obiect precizat si, cativa ani, a fost secretar de redactie la Vremea" (tocmai pe timpul inverzirii eI). Cum si secretarul de redactie se inverzise binisor, prietenul sau bun, Eugen Ionescu, crunt dezamagit, 1-a repudiat Daca informatiile mele sunt corecte, prietenia a fost reluata tarziu, pe cale epistolara. Eugen Ionescu, ca bun crestin, a iertat, inca in anii cincizeci, ratacirile de tinerete ale fostilor sai prieteni si s-a re apropiat de ei. incalzindu-se. reciproc, sufleteste. Sau, poate, i-a reapropiat si suferinta. De o parte, suferinta exilului, de cealalta parte, cea concentrationara. A dus-o nespus de greu, dupa 1948. dl Arsavir Actcrian!

    A fost anticar ambulant sau stationar, a trecut prin inchisorile dictaturii. Si nenorocul sortii a vrut ca dl Actcrian sa intre, ca inculpat, in procesul Const. Noica-Dinu Pillat. din 1959, dupa ce mai trecuse prin puscarii si Canal, alti trci-palru ani. Asadar, dl Acterian arc ce povesti. Prin anii optzeci, la staruinta colegului Ovid S. Crohmalniccanu. m-am straduit - fara succes - sa includ in planul de aparitii al Editurii Mincrva a unui gros compact volum de memorialistica al d-Iui Acterian. II citisem. imi placuse mult pentru ca reinvia, cu talent, o perioada care ma interesa (anii treizeci, mai aleS), dar eforturile mele s-au izbit de impotriviri stupide. Cartea a aparut fireste, dupa 1990, ca si jurnalul lui Jcni Actcrian, de care lot fratele ci s-a ingrijit. Si tot d-lui Arsavir Acterian i se datoreaza aparitia, anul acesta, a studiului despre Moliere scris, in 1940-1942. in inchisoare, de fratele d-sale, Haig, vestitul, in epoca, om de teatru si care. legionar fiind, in timpul rebeliunii, ocupand demnitatea de director artistic al Nationalului bucurestean. a trebuit sa participe, in uniforma, la un miting la care a glasuit, din balconul teatrului, poetul Radu Gyr. directorul institutiei. Haig Acterian a fost arestat, judecat si condamnat, dupa rebeliune, dl Ion Antonescu si, in 1943, la un ucaz al maresalului, a scapat de inchisoare, cu conditia expresa de a pleca pe front pe linia intaia. A murit imediat impreuna cu tot regimentul, in luptele din Kuban. Cazul lui Haig Acterian este poate cel mai tragic pentru aceasta generatie tragica si - daca acceptam caracterizarea lui Cioran - dezaxata. De aceea, tocmai, l-am pomenit




Frumoasa, mult cuceritoare a fost generatia de intelectuali din care a facut parte dl Arsavir Acterian!

    Ce splendide minti s-au adunat, auinci, din 1927 pana spre 1940!

    Cu unii (Noica. de pilda), a fost coleg de liceu. Cu altii, ceilalti, s-a imprietenii mai tarziu, traind intr-o frematatoare confrerie. Nu oricine toate marturisi: Emil Cioran a fost prin anii 1930 unul din prietenii cu care ma intelegeam cel mai bine, cu care impartaseam tot felul de ganduri si aleanuri". Bun, apropiat prieten i-a fost si Eugen Ionescu, de care. marturiseste intr-un miscator portret, am fost cativa ani in sir nedespartiti. Nu era zi de la Dumnezeu sa nu ne vedem. Curand, prietenii lui au devenit prietenii mei iar prietenii mei, prietenii lui". Era apropiat de Mircea Eliade. de Comarncscu. de Emil Botta si Mircea Vulcanescu. Dar cei mai intimi ii fusesera Cioran, Eugen Ionescu. apoi Eugen Jebeleanu. Edgar Papu. Octav Sulutiu. Pcriclc Martincscu si inca alic nume sonore!

    Cu fiecare dintre prieteni, avea registrul special al comportarii. Cu Emil Botta si altii (chiar si cu Eugen IonescU) se intovarasise in acea injghebare numita de poet corabia de ratati" (si al carui sef era chiar viitorul autor al intunecatului ApriL), cu care, toti laolalta, se plimbau pe Cale (portiunea din Calea Victoriei dintre Capsa si Palatul RegaL), cinau, cand aveau bani, la restaurantul cu automate Herdan, unde, pentru 7 lei, se capata un snitel pane si o chifla. Eliade era un studios si nu putea fi deranjat decat cand oferea o petrecere. Comarncscu, sufletul Criterionului", era. si el. hiperocupat si, daca il deranjai fara o prealabila intelegere, se supara. Pe Cioran il cunoscuse in sala de lectura a Bibliotecii Fundatiei si. apoi, au tot dus-o in dulci si lungi taifasuri. Sulutiu il vizita acasa pentru un joc de table. Anton Holban invita periodic, doi-trei amici, pentru o dupa-amiaza de auditie muzicala, prozatorul avand o impresionanta discoteca. Emil Botta c prezentat in toata boemia lui aproape scandaloasa, traind intr-o odaie saracacioasa, mancand te miri ce, fumand tigara dupa tigara, band stacane de cafea pe care o fierbea deasupra arzatorului sobei de gaz metan". Acolo a scris, a meditat, a invatat rolurile, primea numeroase femei, carora -pentru a nu se intalni - le fixa ore stricte pentru vizita. Memorialistul adauga ca poetul si actorul Botta si-ar fi ruinat o sanatate de otel, drogandu-se - nu cu morfina, cum s-a spus -ci cu bezendrine sau alte pilule, ca sa nu adoarma si sa poata lucra noptile.

Paginile de portret relevabil sunt putine in aceste evocari. Iata una despre Mircea Eliade, care ar parea banala, daca n-ar fi datorata unui prieten de tinerete: A fost un om deosebit, exceptional, fireste cu unele scaderi inerente conditiei umane. In plamada lui sufleteasca conlocuiau ambitia si o anumita detasare de ordin spiritual, vanitate si o exemplara modestie, orgoliul si smerenia. A sl iul sa fie nespus de generos si nesuparacios fata de prieteni, gresind uneori, fara a se incapa(ana in greseala" Micile zaiafeturi in mansarda din sirada Melodici sunt evocate, scurt si episodic, cu culoare. Sa nu neglijam silueta lui Emil Cioran: Cand nu ne vedeam la biblioteca sau aproape zilnic pe Calea Victoriei (intre Corso si CapsA), se intampla sa vina la mine sau il cautam la Caminul in care locuia (pe langa biserica si scoala evanghelica), in camerele caruia parca sufla tristetea si saracia. Era imbracat sobru, in haine de culoare inchisa, sumbra, dar destul de neglijent, fara nici o preocupare deosebita pentru tot ceea ce considera exterior, nedemn de interes pentru atentia lui. Cu un oarecare accent ardelenesc, fiu al unui preot din preajma Sibiului, Emil Cioran avea un debit potopitor, uneori exploziv si o expresie pregnanta, fulminanta". Era leal cu prietenii si foarle staruitor pentru a-si vedea publicate carjilc sale. Memorialistul relateaza cata energie a depus filosoful pentru a publica Lacrimi si sfinti, manuscris neagreat pentru spiritul sau anticrestin. Mi-am dat seama, noteaza memorialistul, ca autorlacul, mandria de a avea o carte tiparita, poate constitui un punct de sprijin in atat de des marturisita nimicnicie a acestei vieti si lumi". Rugat de autor sa intervina pe langa liderii revistei Vremea" unde, manuscrisul, cules, era refuzat pentru imprimare, memorialistul (secretar de redactie la acea publicajiC) i-a notificat ca nu-1 va ajuta pentru ca si el nu agreaza cartea. Cioran nu l-a dusmanit pe memorialist pentru acest refuz. Si a gasit un alt tipograf. De unde concluzia: Emil Cioran avea cultul prieteniei. Si socotea ca adevarata prietenie este aceea care trece usor peste orice neintelegeri, peste orice deosebiri de idei si de idealuri. Eu insumi am verificat acest lucru, aceasta eminenta calitate a unui prieten adevarat". (Si relateaza episodul, amintit, Lacrimi si sfinti.) Dar n-are dreptate cand afirma ca Emil Cioran a plecat definitiv din Romania in 1939. A fost in tara in octombrie 1940 - probabil, februarie 1941 (sunt documente revelatoare in acest senS) si a plecat precipitat - precizeaza Simona Boue - in Franta, probabil -dezvaluie M. Scbastian in jurnalul sau - ca atasat cultural pe langa guvernul de la Vichy. Memoria mai joaca feste memorialistilor. Mentionabila e precizarea ca Petru Comarnescu a lasat un jurnal de 6 000 pagini, aflat, multa vreme, in posesia defunctului Traian Filip. Ce a devenit acest corpolent manuscris, atat de important, c greu de stiut. O mai fi existand dupa disparitia lui Traian Filip? Pentru ca volumul publicat sub semnatura lui Comarnescu, acum cativa ani. c subtiratec si parc antologie din voluminosul jurnal. Sau si aceasta informatie a memorialistului trebuie luata sub beneficiu de inventar? Sa-si fi distrus Comarnescu jurnalul, l-a ratacit neglijenta vinovata sau exista pe undeva? Si ce s-a facut cu volumul Iui de corespondenta (emisa si primita), efectiv extraordinar, pe care l-am citit prin 1985. adus la Editura Minerva de Traian Filip? Oricum, Comarnescu nu a avut o idee fericita cand si-a numit executorii testamentari in persoana d-lor Traian Filip si Mihail Demetrcscu.



Exista in volum si amintiri despre tragicul periplu de puscarias al autorului. Cel mai revelator este cel cu implicarea sa in procesul grupului (25 de persoanE) Noica-Dinu Pillat. Vinovatiile", diverse, se numeau rostiri de conferinte pe teme filosofice, cenacluri de lectura, rostiri de bancuri (Pastorel TeodoreanU), relatii epistolare cu Cioran sau Eliadc, trimiterea unui manuscris (al lui NoicA) lui Cioran pentru a fi tiparit la Paris, la Editura Pion. Memorialistul a nimerit in proces pentru ca Noica, stramtorat financiar, i-a lasat un exemplar dactilografiat din cartea despre Hcgel, pentru lectura caruia trebuia sa perceapa o mica suma de bani. (Pentru aceasta vina" a fost condamnat la 18 ani de munca silnica.) Dinu Pillat (mi-a relatai odata cat de mult il batuse un anchetator, pe care. dupa iesirea din detentie, intalnindu-1 pe strada, l-a oprit pentru a-i spune Eu te-am iertat. Roaga-tc lui Dumnezeu sa te ierte si el.") s-a comportat, la proces, curajos ingaduindu-si glume fata de tribunal. Voiculescu, condamnat in alt proces, adus ca martor al acuzarii impotriva lui Dinu Pillat, a facut-o pe ramolitul, izbutind sa insele tribunalul. Iar Noica la sfarsitul procesului dezvaluind cum si cat a fost batut de anchetatori, a trezit rumoarea publicului, indicatie sigura ca era format numai din securisti. Sunt, aici, in aceasta relatare de cateva pagini, informatii importante despre un proces politic care a facut epoca.

Daca ma gandesc bine, dl Arsavir Acterian este, dupa disparitia sibianului Simion Timaru. cel din urma prieten al lui Cioran, care, iata, poale evoca amintiri despre marele filosof si tot grupul lui de priclem. ii urc/., din inima, sanatate si spor in evocari cuceriloarc

Septembrie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.