Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Dimitrie STELARU - biografie - (opera si scrierile)

 

(pseud. lui Dumitru Petrescu), n. 8 mart. 1917, corn. Segarceadin Vale, jud. Teleorman-m. 28 nov. 1971, Bucuresti.

Poet

Fiul lui Dumitru Petrescu (cizmar si, apoi, agricultor, cazut pe front in timpul primului razboi mondial) si al Pascai (n. Preotu).

Cand poetul implineste sapte ani, mama lui se recasatoreste cu zidarul Florea Stoicea, familia mutandu-se la Turnu Magurele. Conflict cu tatal vitreg, care dorea sa indrume copilul spre meserii practice, in vadita discordanta cu aptitudinile acestuia. Dupa trei clase la liceul din Turnu Magurele, STELARU este transferat (din 1931) la Institutul Biblic de Educatie Crestina de rit adventist de la Stupini (jud. Brasov), unde invata si sora lui. Neimpacandu-se cu regimul auster, vegetarian si dogmatic din institut, evadeaza din internat in 1935 (sau 1936, anul este incert), pierzandu-i-se urma. Debuteaza cu voi. de poeme (in mare parte religioase) Melancolie (1935), semnat D. Orfanul. Mult timp s-a crezut ca debutul lui s-a produs cu versuri la rev. cultului adventist Semnele timpului (editata la Bucuresti); realitatea infirma aceasta supozitie, prima poezie din aceasta rev. aparandu-i abia in 1936. Urmeaza voi. de poezii de sorginte eminesciana Blestem (f. a.), Cersetorul (f. a.), apoi Abracadabra (1937) si Preamarirea durerii (1938). Acestora, Al. Piru le mai adauga alte trei voi. a caror aparitie nu a putut fi verificata: Cetatea de marmura (1939; intr-un interviu din 1969 poetul afirma ca titlul era Trepte de marmura), Vagabondul (1941) si Trecere (1942). In 1938, la sugestia lui E. Jebeleanu, adopta pseud. Dimitrie Stelaru. A mai semnat: D. Orfanul, D. Petrescu-Orfanul. Colab. la Universul literar, Albatros, Gandul nostru, Adevarul literar si artistic, apoi la Gazeta literara, Luceafarul, Tribuna, Steaua etc. Frecventeaza sporadic cenaclul Zburatorul". Noaptea geniului (1942) si Ora fantastica (1944; onorata cu o "Planeta de poet nou", semnata de E. Lovinescu) sunt voi. reprezentative, cuprinzand toate motivele liricii sale de maturitate. Existenta boema, dusa in medii sordide, ilustrata partial in romanul autobiografic Zeii prind soareci (1968). Hamal de ocazie in Gara de Nord din Bucuresti, hamal si lucrator portuar la Constanta si Braila, zilier la Sighisoara etc. Dupa aparitia voi. Cetatile albe (1946), impartaseste destinul generatiei sale (Geo Dumitrescu, Const. Tonegani s.a.), retragandu-se din viata literara pana in 1963, cand apare voi. Oameni si flacari. In tot acest timp scrie mici poeme dramatice, catalogate la vremea respectiva drept literatura pentru copii {Sarpele Marao. Vrajitoarele, 1957; Gelu, 1956). Gandit de autor ca o ed. definitiva, voi. Mare incognitum (1967) cuprinde o selectie din ciclurile anterioare si multe inedite. O viziune tematica unitara, mult mai edificatoare, ofera voi. Coloane (1970), conceput de autor prin nerespectarea cronologiei reale. Inegala, greu subsumabila unei singure formule, poezia lui STELARU este una a damnarii si a existentei boeme (in descendenta libera a lui E. A. Poe si, mai ales, Verlaine), traversata in profunzime de mari filoane expresioniste.



Insolitul biografiei, fara precedent in literatura romana, domina ca o fatalitate necesara receptarea poeziei lui S.; oricum, invocarea existentei sordide, de nomad al mizeriei, fara capatai sau cu domicilii provizorii, a unui vagabond cu o infatisare de om haituit, in continua cautare de hrana si bautura, in ochii caruia arde insa mis-tuitoarea chemare a poeziei a creat pe nesimtite un adevarat mit literar din mrejele caruia arareori putem scapa. Pentru N. Manolescu, care-1 citeste cu evidente retineri, boema lui STELARU nu trebuie intelesa "ca un simplu gest personal, dar ca un principiu de viata"; lui Eugen Jebeleanu, care-1 intalneste intr-un restaurant vanzandu-si volumul Preamarirea durerii, poetul ii apare ca o "fiinta avand mersul si ochii unui somnambul", ca "o umbra iesita din mormant", in a carei prezenta sarcasmul, sila si tristetea se amesteca in pasta unei melancolii negre, intrerupta pe alocuri de gesturi sincopate, desenate cumva a lehamite. E. Lovinescu, care-1 are ca oaspete la una din sedintele cenaclului Sburatorul, este cel dintai preocupat de trans-cenderea faptului de ordin biografic, pentru a ancora in domeniul pur al poeziei. Lui Lovinescu STELARU ii apare ca un "poet nou, nu prin categoria sociala pe care unii vor sa o reprezinte ci dimpotriva (prin) inaltarea spirituala, capacitatea de expresie lapidara" si "o stranie simplicitate muzicala a versurilor de scurta respiratie, pure, fara noroiul vietii". Ultima parte a frazei contine, evident, o exagerare, insa caracterizarea este de retinut in ansamblul ei, cu atat mai mult, cu cat ea va "face" scoala, determinand profilul modern al exegezei operei lui S., reprezentat, inainte de toate, de I. Negoitescu si Lucian Raicu. Urmand-o, putem distinge in poezia lui STELARU doua nivele de sensibilitate, corelate cu doua regimuri distincte ale imaginii: la suprafata, tributara mai ales faptului de ordin biografic, ni se dezvaluie o poezie de o exasperanta monotonie si stereotipie imagistica, scrisa de un poet cu o imaginatie relativa saraca, preocupat de repetarea obsesiva a acelorasi teme. Este locul sa precizam ca aceasta poezie stranie, cu un nucleu adesea incantatoriu, nu este una de tip extensiv ci intensiv; forta ei nu rezida in proliferarea imaginilor, ci in adancirea tragica a realului, in patosul unei neputinte de a se ridica deasupra grotescului terestru. Putinele imagini, mereu aceleasi, sunt lipsite de plasticitate, substantivele si verbele dominand adjectivul intr-un chip covarsitor: "Eu am ascultat, am primit lumina/Din mine/Am covarsit deznadejdea, am indoit-o/Ca pe un lujer/Acum sunt numai eu/Parasit, chemat si larg". Acestei poezii a deznadejdii si a himerei ii apartine, pe langa obsesia mortii (prea des si stereotip invocata pentru a nu fi nitel contrafacuta) si motivul evaziunii spre alte spatii, siderale, caracterizate printr-o puritate aproape adamica: "Sunt drumuri acolo, unde niciodata/ Moartea oamenilor n-a patruns -/Unde numai unii, din tara cealalta, /Neintampinati, senini au ajuns//in lumina lor, Iubirea descatusata/Curge fantastic, dainuind, stralucindyPe-acolo voi n-ati fost niciodata-/Drumurile acelea nu le-ati atins nicicand". Aceste imense porti se deschid insa si inspre vizionarismul de profunzime al poeziei lui S., care este departe de a fi unitar, supus unui regim imaginar omogen. Dimpotriva, el poate fi reunit mai degraba din elemente disparate, din sinteza carora putem desprinde metafizica poetica a unui instinctiv avatar al expresionismului, preocupat de elementar si stihial intr-un spatiu generic peste care "nordul a intins panze reci". Asemenea lui Eminescu, STELARU apartine prin izomorfismul imaginii unui spirit al nordului; nu vom gasi la el nimic din moliciunea meridionala, descarnata de soare, a sudului barbian. Periplul lui se desfasoara in mari spatii septentrionale, tulburate de imense catastrofe geologice: "Cadeti peste mine, muntilor, si topiti-ma-n voi/Sa nu mai fiu". Nu mai intalnim aici convulsia unui suflet alungat de nelinisti in spatiul tamaduitor al naturii, ci tragicul apartine pe de-a-ntregul spiritului desprins de materie: "Bucuria nu m-a vazut spre pamant/lacrimile n-au alergat in suflet -/Un lut imi adoarme viata/Dar spiritul se rupe/Se rupe si creste/Spre cine". Spiritualizata, intreaga realitate de profunzime a poeziei lui STELARU este prinsa in aceasta ultima interogatie, care nu se adreseaza lucrurilor, sau oamenilor (dialogul fiind imposibil), ci de-a dreptul neantului, fiind strigatul prin care fiinta continua sa existe, rascolind, ca un vaier prelung, cotloanele de nepatruns ale cerului: "Strigatul meu e salbatic/Ca viata padurilor neumblate/Unde numai fiarele si vanturile au patruns-/Strig catre voi, legi ale cerului,/Legi invrajbite si pline de sange/Aruncate intre orele noastre nenumarate. /Strig pentru sufletul Eumenei,/Pentru Eumene, arbore tanar/Lovit de trasnetele maniei voastre. /Lasati-ma, bolnav de visuri mari,/impodobit cu serpi veninosi/Cu radacinile imprastiate printre oameni/Dar ascultati-mi strigatul -/Strigatul pentru Eumene./ Existenta fiintei refugiate in strigat nu este singurul indiciu al unei apartenente instinctive, tarzii la expresionism; ii putem adauga preferinta sustinuta pentru elementar, pentru universul vegetal sideralizat, redus la contururi generice, dominat de specific expresionista culoare albastra ("arbore albastru", "padure albastra", "cai albastri"), obsesiva reluare a motivului omului-arbore ("Cine m-a imbracat in zdrente/Cine mi-a dat cioturi in locul ramurilor?"), ca si extatica predilectie pentru stihial, pentru marile drame ale firii: "Nu, eu nu dorm niciodata/Ca un fluviu alerg, sparg temelii de bronz si nisip/si totemuri ale civilizatiei batrane. /Strabat oceane, paduri invelite cu lampile stelelor,/ cu cerul sub care dau mana altor oameni,/altor paraie si aripi. /Ma furisez prin strazile pamantului/si beau nori si ulcioare cu vin/dar trantesc usa coroanei lucrata din durere/si sarut deserturile si construiesc orase/pentru fiii mei despuiati de razboaie. /Nu, eu nu dorm niciodata si nu mor/inverzesc si tasnesc in obrajii pamantului/intr-una tasnesc si inverzesc". Nu lipsite de elemente de recuzita expresioniste, poemele dramatice Leru si imparatul Nix reiau motivul romantic al geniului damnat, pelerin al nelinistii si dragostei neimpartasite intr-o "geografie a deznadejdii" cu contururile ingrosate, terifiante.

OPERA

Melancolie. Poezii, pref. I. Narcis, Brasov, 1935 (semnat D. Orfanul); Abracadabra, poeme, Bucuresti, 1937 (semnat D. Orfanul); Preamarirea durerii, poeme, Bucuresti, 1938 (semnat D. Orfanul); Noaptea geniului, poeme, Bucuresti, 1942; Ora fantastica, cu o "Planeta de poet nou" de E. Lovinescu, Bucuresti, 1944; Cetatile albe, poeme, Bucuresti, 1946; Fata padurarului, basm in versuri, coperta si ilustratii de R. Viorel, Bucuresti, 1955; Gelu (Ilustratii de G. Lazar), Bucuresti, 1956; Sarpele Marao. Vrajitoarele. feerii, Bucuresti, 1957; Oameni si flacari, poezii, Bucuresti, 1963; Fata fara luna, Bucuresti, 1967; Mare incognitum, versuri, cuvant inainte de E. Jebeleanu. (Ca postfata este reprodusa Planeta lui E. Lovinescu), Bucuresti, 1967; Nemoarte, versuri, Bucuresti, 1968; Zeii prind soareci, Bucuresti, 1968; Cei din luna, versuri, ilustratii de St. Nastac, Bucuresti, 1969; Mare incognitum, cuvant inainte de L. Raicu, Bucuresti, 1969; Coloane, versuri, Bucuresti, 1970; inalta umbra, versuri, Bucuresti, 1970; Poeme dramatice: Leru. imparatul Nix, Bucuresti, 1970; Pasari incandescente, poeme, Bucuresti, 1971.

REFERINTE CRITICE

N. Baltag, in Viata Romaneasca, nr. 1,1967; V. Felea, in Steaua nr. 11, 1967; Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 10, 1967; E. Jebeleanu, in Contemporanul, nr. 41, 1967; L. Raicu, in Gazeta literara, nr. 26, 1967; I. Voiculescu, in Arges, nr. 1, 1967; N. Manolescu, Metamorfozele poeziei, 1968; V. Cristea, in Gazeta literara, nr. 18, 1968; Ov. STELARU Crohmal-niceanu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1968; L. Raicu, in Gazeta literara, nr. 34, 1968; Al. Piru, in Luceafarul, nr. 22, 1968; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 7, 1968; N. Antonescu, in Steaua, nr. 8, 1968; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 5, 1969; N. Motoc, in Tomis, nr. 1, 1969; A. Paunescu, in Romania literara, nr. 6, 1969; Al. Piru, in Tomis, nr. 9, 1969; N. Petroveanu, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1970; Al. Stefanescu, in Luceafarul, nr. 23, 1970; V. Felea, in Tribuna, nr. 36; 50, 1971; D. Flamand; in Luceafarul, nr. 27, 1971; C. Toiu, in Luceafarul, nr. 50, 1971; M. Tomus, in Steaua, nr. 9, 1971; S. Cioculescu, in Aspecte; P. Constantinescu, Scrieri, IV; E. Simion, Scriitori I (ed. revazuta, 1978); E. Manu, Eseu despre generatia razboiului, 1978; P. Stoica, Amintirile unui fost corector, 1982; E. Manu, Dimitrie Stelaru, 1984; I. Pop, Jocul poeziei, 1985; D. Micu, Modernismul romanesc, II, 1985; V. Craciun, in Contemporanul, nr. 50, 1986; D. Micu, ibidem, nr. 17, 1988; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 23, 1996.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Dimitrie STELARU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Dimitrie STELARU



Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text