Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi poate fi interpretat ca un roman social, realist fiindca tema o formeaza viata sociala romaneasca inaintea si in timpul primului razboi mondial.
Ideea este o critica sociala a societatii bucurestene dominata de arivism, vicii, snobism, ipocrizie si demagogie.
Subiectul este o povestire a unui locutor, Stefan Gheorghidiu , ale carui trairi si evenimente organizeaza din secvente felii de viata", o structura neliniara a evolutiei eroilor. Romanul incepe cu un punct culminant, atunci cand razboiul interior atinge apogeul si se transforma intr-un razboi exterior. Folosind o tehnica definita de critica literara a oglinzilor paralele sau de dedublare a eului, autorul devenit, locutorul Stefan Gheorghidiu, organizeaza filmul secventelor felii de viata", care sa explice acumularea tensiunilor interioare in sutletul lui Stefan Gheorghidiu. Faptu) de viata este ales in stransa corelatie cu ecoul sau interior, in masura in care el este expresia unei intense trairi afective.
Stefan Gheorghidiu, un student sarac la filosofie, se casatoreste cu Ella, o colega de facultate, frumoasa dar fara posibilitati de a deveni o intelectuala. in conceptia lui Camil Petrescu intelectualul este un om care-si pune probleme, adica traieste pe dictonul cartezian dubito ergo cogito, cogito ergo sunt. Aceste indoieli asupra evolutiei Eillei apar din momentul de intriga. Stefan Gheorghidiu primeste o mostenire importanta prin moartea unchiului sau Take. Viata cuplului se schimba. Nu mai au prietenii dinainte saraci, ci incep sa frecventeze saloanele clasei, dominante, unde sunt introdusi de rudele, care pana atunci ii ignorau. Orgolios, Stefan Gheorghidiu il infrunta pe unchiul Take, il ridiculizeaza pe Nae Gheorghidiu, riscand sa fie dezmostenit insa aparand memoria tatalui sau si, mai ales, casatoria sa cu o studenta saraca, precum Ella. Aceasta, dornica de a intra in sfera modelului sau de gandire, ramane dezamagita de istoria filogenezei ideiloi filozofice din capul lui Stefan Gheorghidiu. Ideile o fascineaza dar este derutata de discutia purtata cu el.
Stefan Gheorghidiu face o eroare fundamentala, fiindca n-o ajuta.pe Ella sa-si defineasca o conceptie despre lume si viata, ba, mai mult, neavand el insusi o imagine a sensului evolutiei interioare, care ar fi trebuit sa fie efectul ideilor filozofice, ii determina prabusirea interioara.
Ella cauta in interiorul ei lumina, pe care crede c-o are Stefan, fiindca il vede cum discuta cu usurinta problemele abstracte de filozofie, din care ea nu intelege nimic, desi il urmeazaja seminarii si cursuri.
Orbit de orgoliul sau, de demagogia betiei de cuvinte a filozofiei, el ajunge pe o pozitie ateista. De aceea cand Ella il intreaba,, unde este Dumnezeu, in ce sens toata filozofia inseamna un drum spre Adevar, Stefan Gheorghidiu isi dovedeste nu limitele proprii ci limitele filozofiei. El pune o intrebare de esenta ateista sau teosofica": Dar pe Dumnezeu, cine 1-a facut?". intrebarea este un model de sofistica si de eroare fundamentala, fiindca se confunda creatorul cu creatia, cauza cu efectul, eternul cu relativul, constiinta cu materia si arata cauza pentru care filosofii devin dusmanii lui Dumnezeu si ucenicii minciunii.
Amputata de indoiala carteziana a lui Stefan Gheorghidiu-in .esenta, adie* in fragila ei credinta, Ella ramane tapa un sprijin interior, fara un principiu ordonator, pluteste in deriva si treptat isi insuseste de la nqua configuratie sociala, in care traieste, conceptul satanic de carpe diem", specific clasei dominante. Ea se va prabusi treptat modelandu-si existenta imitand comportamentul frivol, parazitar, mercantil si fad al lumii burgheze, devenind amanta unui snob, semiescroc, fals avocat si zian st, Gregoriade. .
Efectele discutiei purtate de Stefan cu Ella vor apare dur in excursia de la Odobesti, cand Ella cocheteaza obraznica cu Gregoriade. Eroul se va indeparta de sufletesti repetate si ca mentinute cu vointa duc la o adevarata nevroza". Se inabusa orice alte tendinte, se inchid alte drumuri in viata, se da un anumit curs destinului: inabusi in tine mugurii oricaror alte prietenii si iubiri. Toate planurile de vjitor ti le taci in functie de nevoile si preferintele ei". Apoi se deelanseaza patima: Prezenta femeii imi era indispensabila ca morfina unui detracat". Mai apoi apar contradictiile, declinul: Dragostea nu e idilica ci are, o drojdie grea de amaraciune". Gelozia declanseaza, o stare conflictuala interioara, o disperare neputincioasa ce l-ar duce la gesturi absurde: S-o strang de gat si sa-i racnesc cat voi putea de indarjit si exasperai: stiam totulstiu absolut totul".
Autoanaliza, autosugestia dau o stare de tensiune notata pbiectiv, lucid: Ca un resort impins, strans la maximum, trebuie sa izbucneasca tot ce am comprimai in mine. Umilinta, nadejde si furie". De aici constatarea: Dragostea e cele mai adeseori o fratietate in amar".
Iesirea din acest carusel al patimii provocat de Ella ii ofera filozofia lui Kant, care il duce pe Stefan Gheorghidiu la sublimarea afectului: Atunci am inteles, am simtit infiorat, ca poale exista o lume superioara dragostei si un soare interior, mult-mai calm si mult mai luminos in acelasi timp", [iste tr interiorizare mai adanca, si-l echilibreaza.
Confruntarea dura cu realitatea razboiului o elimina pe Ella din sufletul lui si de aceea, cand are in mana dovada tradarii ei, ii propune: Asculta, fata draga, ce-ai zice Iu, daca ne-am desparti?". Ii da bunurile materiale dupa care ea tanjeste si o paraseste fara nici un regret. Conceptul de carpe diem a distrus-o.
Problema intelectualului este esenta universului si a eroilor sai, este evolutia intelegerii dar si a limitelor sale ideologice, a clarificarilor, pe care autorul le doreste in cautarea febrila a adevarului.
Intelectualul in creatia lui Cainii Pctrescu formeaza doua categorii. Din prima categorie fac parte intelectualii participanti la revolutia sociala iar din a doua intelectualii inadaptabili si nonconformisti.
Intelectualii participanti la revolutia sociala apar in cupluri, diferentiali de conceptele pe care sunt structurati: Gelu Ruscanu pe dreptatea absoluta si Praida pe dreptatea de clasa in drama .Jocul ielelor;
Danton pe conceplul de revolutie, iluminista iar RobC.spiere pe conceptul de revojutie absoluta in piesa Danton: Batccscu reprezentant al constiintei nationale si sociale, intelectualul revolutionarAť, exponent al maselor si Eliade, intelectualul oportunist, reformist in drama Balcescu. Ei lupta pentru realizarea idealurilor sociale.
Intelectualii inadaptabili alcatuiesc o alta serie reprezentanta de: Andrei Pietrarii in drama
Suflete tari, Pietro Grala in piesa Act venefian, Radu Valimareanu in piesa Mioara, Ladirna in romanul Palul lui Procust. Ei se caracterizeaza prin lipsa de orizont social, absolutizarea unui sentiment sau a unei idei, fragilitatea interioara, care-i duce la dezechilibru, inchiderp in, sfera ideilor personale. Astfel Andrei Pietrarii traieste drama iubirii absolute, ca si Radu Valimareanu sau Piedro Grala, iar Ladima, ca si Gelu Ruscanu, cauta sa realizeze o dreptate absoluta.
Stefan -Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi reprezinta punctul de conexiune dintre cele doua categorii, in sensul ca, in prima parte a romanului vrea sa-si realizeze conceptul de iubire absoluta iar in partea a doua a romanului el parcurge drumul spre cea de a doua categorie a intelectualului participant la revolutia sociala. El traieste un procCs de dedublare a eului. Eul afectiv este angajat in relatia cu Ella, iubeste, uraste, se framanta, vibreaza fnteits la fiecare cuvant. De aici reactiile lui fata de ofiterii ce discuta cazon o drama de familie. Expresiile lui Nu cunoasteti nimic din psihologia dragostei", discutati mai bine ce va pricepeti" ii tradeaza atitudinea nonconformista, care va evolua spre lupta sociala. in romanul Valul lui Procust, Nae Gheorghidiu este interpelat in Parlament si avem o explicatie in subgol, ca Stefan Gheorghidiu se gaseste la ocna. El s-n revoltat si a calcat juramantul de qfiter, de aceea este probabil condamnat.
Problema intelectualului este de fapt drama constientizarii, a drumului spre constiinta de sine, a incompatibilitatii dintre realitatea sociala si idealurile intelectualului. Intelectualul cauta sa realizeze anticul dicton al lui Socrate: Cunoasle-te pe sine insuti. De aceea toate experientele esentiale ale intelectualilor lui Camil Petrescu sunt etape ale drumului spre interior, expresionist, al autorului. Daca in prima parte a romanului el este un. exponent al conceptului de iubire absoluta, este disperat de evolutia Ellei, in partea a doua a romanului Stefan Gheorghidiu cauta conceptul de dreptate absoluta. Fiind construit pe un concept el este un prototip, este cautatorul, asa cum marturiseste: Cautam o verificare si o identificare a eului meu". De aceea toate episoadele sunt alese in functie de problema interioara a eroului Stefan Gheorghidiu locut6rul - adica cel care povesteste, altei ego-ul autorului. El simuleaza si disimuleaza s.pre a-si dovedi superioritatea. Dupa episodul de la Odobesti o indeparteaza pe Ella si joaca rolul indiferentului. La hipodrom face curte unei doamne in fata Ellei, desi este mereu in cautarea ei. Evenimentele sunt pretexte pentru a analiza categoriile interioare ale eroului: motivatii, optiuni, hotarari, aspiratii, concepte, reprezentari, simboluri, raporturi, marcand deplasarea lui de la o personalitate construita pe categorii ale subconstientului: a/ecte, tendinte reflexe, senzatii, la categorii noetice si volitive.
Iubirea devine in acest context un moment al drumului spre interior si da prin sublimare structurarea modelului noetic ca: armonia si echilibrul, constiinta de sjne, reprezentari noi ale Ellei, ale razboiului, ca imagini ale conceptelor de iubire pura, de razboi interior si exterior, de catharsis si de mimesis prin simularea indiferentei. Pentru el iubirea pura se interfereaza cu razboiul interior: Pentru mine dragostea aceasta era o lupta neintrerupta, in care eram vesnic de veghe, cu toate simturile la panda, gata sa previn orice pericol".
Caracterul de analiza al romanului este diseutat de criticul literar Perpessicius: Romanul pe ambele fronturi, al amorului conjugal si al razboiului este un neintrerupt mars, tot mai adanc, in constiinta."
Acest drum al constientizarii este marturisit astfel ds Stefan Gheorghidiu: Drama razboiului nu este numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, cat aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest continuu conflict al eului tau, care cunoaste altfel, ceea ce cunostea intr-un anumit fel". Este renasterea, iluminarea, intelegerea, restructurate mereu, restructurand eroul, actiunea dar si gandirea cititorului. De la S tefan Gheorghidiu la Apostol Bologa este un drum lung, care exprima diferenta dintre nivelul productiv -Inventiv al lui Camil Petrescu la nivelul inovativ si emergent al lui Liviu Rebreanu.