Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Noapte de decemvrie de Alexandru MACEDONSKI (Poezie)

 

Pustie si alba e camera moarta
Si focul sub vatra se stinge scrumit
Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta,
Cu nici o scanteie in ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Si nici o scanteie in ochiu-adormit.

Pustie si alba e-ntinsa campie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Salbatica fiara, rastristea-l sfasie,
Si luna-l priveste cu ochi-otelit
E-n negura noptii un alb monolit
Si luna-l priveste cu ochi otelit.

Nametii de umbra in juru-i s-aduna
Faptura de huma de mult a pierit
Dar fruntea, tot mandra, ramane in luna
Chiar alba odaie in noapte-a murit -
Faptura de huma de mult a pierit.

E moarta odaia, si mort e poetul
In zare, lupi groaznici s-aud, ragusit,
Cum latra, cum urla, cum urca, cu-ncetul,
Un tremol sinistru de vant-nabusit
Iar crivatul tipa - dar el, ce-a gresit?
Un haos, urgia se face cu-ncetul.

Urgia e mare si-n gandu-i s-afara,
Si luna e rece in el, si pe cer
Si bezna lungeste o strasnica gheara,
Si lumile umbrei chiar fruntea i-o cer
Si luna e rece in el, si pe cer.

Dar scrumul sub vatra, deodata, clipeste
Pe ziduri, alearga albastre naluci
O flacara vie pe cos izbucneste,
Se urca, palpita, trosneste, vorbeste
,,Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

Si flacara spune: ,,Aduc inspirarea
Asculta, si canta, si tanar refii
In slava-nvierii ineaca oftarea
Avut si puternic emir, voi sa fii."
Si flacara spune: ,,Aduc inspirarea
Si-n alba odaie alearga vibrarea.

Rastristea zapezii de-afara, dispare
Deasupra-i e aur, si aur e-n zare,
Si iata-l emirul orasului rar
Palatele sale sunt albe fantasme,



S-ascund printre frunze cu poame din basme,
Privindu-se-n luciul paraului clar.

Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul
Prin aer, petale de roze plutesc
Matasea-nflorita marita cu firul
Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc -
Havuzele canta - voci limpezi soptesc
Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul.

Si el e emirul, si are-n tezaur,
Movile inalte de-argint si de aur,
Si jaruri de pietre cu flacari de sori;
Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite
In grajduri, cai repezi cu foc in copite,
Si-ochi imprejuru-i - ori spuza, ori flori.

Bagdadul! cer galben si roz ce palpita,
Rai de-aripi de vise, si rai de gradini,
Argint de izvoare, si zare-aurita
Bagdadul, poiana de roze si crini
Djamii - minarete - si cer ce palpita.

Si el e emirul, si toate le are
E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu,
Dar zilnic se simte furat de-o visare
Spre Meka se duce cu gandul mereu,
Si-n fata dorintei - ce este - dispare
Iar el e emirul, si toate le are.

Spre Meka-l rapeste credinta - vointa,
Cetatea preasfanta il cheama in ea,
Ii cere simtirea, ii cere fiinta,
Ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea
Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta.

Dar Meka e-n zarea de flacari - departe
De ea o pustie imensa-l desparte,
Si prada pustiei cati oameni nu cad?
Pustia e-o mare aprinsa de soare,
Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare
Si dulce e viata in rozul Bagdad.

Si dulce e viata in sali de-alabastru,
Sub bolti lucitoare de-argint si de-azur,
In vie lumina tronand ca un astru,
Cu albele forme de silfi imprejur,
In ochi cu lumina din lotusu-albastru.

Dar iata si ziua cand robii si-armeaza
Camile gateste, si negri-armasari,
Convoiul se-nsira - in zori scanteiaza,
Porneste cu zgomot, - multimea-l urmeaza,
Spre porti napustita cu mici si cu mari.

Si el ce e-n frunte pe-o alba camila,
Jar viu de lumina sub rosu-oranisc,
S-opreste, o clipa, pe verdele pisc,
Privindu-si orasul in roza idila

S-opreste, o clipa, pe verdele pisc
Din ochiul sau mare o lacrima pica,
Pe cand, de sub dealuri, al soarelui disc
In gloria-i de-aur incet se ridica
Si lacrima, clara, luceste, si pica

Din apa fantanii pe care o stie
In urma, mai cere, o data, sa bea
Curmalii-o-nfasoara c-o umbra-albastrie
Aceeasi e apa spre care venea
Copil, sa-si alinte blondetea in ea
Si-ntreaga, fantana, e tot cum o stie.

E tot cum o stie, - dar, searbad la fata,
Sub magica-i umbra, un om se rasfata
Mai slut e ca iadul, zdrentos, si pocit,
Hoit jalnic de bube, - de drum prafuit,
Viclean la privire, si searbad la fata.

De nume-l intreaba emirul, deodata,
S-acesta-i raspunde cu vocea ciudata
- La Meka, plecat-am a merge si eu.
- La Meka? La Meka? - si vocea ciudata
- La Meka! La Meka! rasuna mereu.

Si pleaca drumetul pe-un drum ce coteste
Pocit, schiop si searbad, abia se tareste
Si drumu-ocoleste mai mult, tot mai mult,
Dar mica poteca sub pomi serpuieste,
O tanara umbra de soare-l fereste,
Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
Si drumu-ocoleste mai mult - tot mai mult.

Iar el, el emirul, de-asemenea pleaca
Pustia l-asteapta in largu-i s-o treaca
Prin prafu-i se-nsira camile si cai,
Se mistuie-n soare Bagdadul, si piere,
Mai sters decat rozul de flori efemere,
Mai stins decat visul pierdutului rai.

In largu-i pustia, sa treaca-l asteapta
E dreapta - tot dreapta - dar zilele curg,
Si foc e in aer, in zori, si-n amurg
Si el nainteaza, dar zilele curg.

Nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare
Si el nainteaza sub flacari de soare
In ochi o naluca de sange - in gat
Un chin fara margini de sete-arzatoare
Nisip, si deasupra, cer rosu - s-atat
Si toti nainteaza sub flacari de soare.



Si tot fara margini pustia se-ntinde,
Si tot nu s-arata orasul preasfant
Nimic n-o sfarseste in zori cand s-aprinde,
Si n-o-nvioreaza suflare de vant
Luceste, vibreaza, si-ntruna se-ntinde.

Abia, ici si colo, gasesc, cateodata,
Verdeata de oaza cu dor asteptata
Sageata, alearga cal alb si cal murg,
Camilele-alearga sageata si ele,
La cantecul apei se fac usurele
Izvor sau citerna in clipa le scurg
Dar chinul reincepe, si zilele curg.

Si tot nu s-arata naluca sublima
Si apa, in foale, descreste mereu
Cand calul, cand omul, s-abate victima,
Iar mersul se face din greu si mai greu
Cu trei si cu patru, mor toti plini de zile,
Dragi tineri, cai ageri, si mandre camile.

Si tot nu s-arata cetatea de vise
Merindele, zilnic, in traisti se sfarsesc
Pradalnice zboruri de paseri, sosesc
S-arunca pe lesuri cu ciocuri deschise,
Camile, cai, oameni, cad, pier, se raresc
Doar negrele paseri mereu se-nmultesc
Si tot nu s-arata cetatea din vise.

Cetatea din vise departe e inca,
Si vine si ziua cumplita cand el,
Ramas din toti singur, sub cer de otel,
Pe minte isi simte o noapte adanca
Cand setea, cand foamea, - grozave la fel,
Pe piept, ori pe pantec, ii pun cate-o stanca,
Prin aeru-n flacari, sub cerul de-otel.

Pierduti sunt toti robii, cu cai, cu camile
Sub aeru-n flacari, zac rosii movile
Nainte - in laturi - napoi - pestetot,
Oribil palpita aceeasi culoare
E-aprins chiar pamantul hranit cu dogoare,
Iar ochii se uita zadarnic, cat pot
Tot rosu de sange zaresc pestetot
Sub aeru-n flacari al lungilor zile.

Si foamea se face mai mare - mai mare,
Si, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare
Bat tamplele - ochii sunt demoni cumpliti
Cutremur e setea, s-a foamei simtire
E sarpe, ducandu-si a ei zvarcolire
In pantec, in sange, in nervii-ndarjiti
Bat tamplele - ochii sunt demoni cumpliti.

Abia mai paseste camila ce-l poarta
Speranta, chiar dansa, e-n sufletu-i moarta
Dar iata - parere sa fie, sau, ea?
In zarea de flacari, in zarea de sange,
Luceste Emirul puterea si-o strange
Chiar portile albe le poate vedea
E Meka! E Meka! s-alearga spre ea.

Spre albele ziduri, alearga - alearga,
Si albele ziduri, lucesc - stralucesc,
Dar Meka incepe si dansa sa mearga
Cu pasuri ce-n fundul de zari o rapesc,
Si albele ziduri, lucesc, - stralucesc!

Ca gandul alearga spre alba naluca,
Spre poamele de-aur din visu-i ceresc
Camila, cat poate, grabeste sa-l duca
Dar visu-i, nu este un vis omenesc
Si poamele de-aur lucesc - stralucesc
Iar alba cetate ramane naluca.

Ramane naluca, dar tot o zareste
Cu porti de topaze, cu turnuri de-argint,
Si tot catre ele s-ajunga zoreste,
Cu toate ca stie prea bine ca-l mint
Si porti de topaze, si turnuri de-argint.

Ramane naluca in zarea pustiei
Regina trufasa, regina magiei,
Frumoasa lui Meka - tot visul tintit,
Si vede pe-o iasma ca-i trece sub poarta

Pe cand sovaieste camila ce-l poarta
Si-n Meka strabate drumetul pocit,
Plecat schiop si searbad pe drumul cotit
Pe cand sovaieste camila ce-l poarta

Si moare emirul sub jarul pustiei
Si focu-n odaie se stinge si el,
Iar lupii tot urla pe-ntinsul campiei,
Si frigul se face un brici de otel
Dar luna cea rece, s-acea dusmanie
De lupi care urla, - s-acea saracie
Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta,
Sunt toate pustia din calea cea dreapta,
S-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare
Murit-a emirul sub jarul pustiei.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Noapte de decemvrie


Noapte de decembrie - drumul poetului de la estetica romantica la cea simbolista


NOAPTEA DE DECEMVRIE - analiza literara si comantariu


Alexandru Macedonski, Noapte de decemvrie - un drum spre absolut


Noaptea de decemvrie - poem de Alexandru Macedonski.


Notre Dame de Paris roman al scriitorului francez Victor Hugo


Nunta lui Figaro - comedie a scriitorului francez Beaumarchais


Emirul - personaj simbol al poemului Noaptea de decemvrie


Noaptea de decemvrie comentariu - Ciclul Noptilor macedonskiene


NOAPTEA DE DECEMVRIE - Poem romantic, cu elemente simboliste si clasiciste


Elemente simboliste


NOAPTEA DE DECEMBRIE - Studiul textului


COMENTARIU LITERAR



Opera si activitatea literara Alexandru MACEDONSKI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Alexandru MACEDONSKI




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Noapte de decemvrie

- citeste textul
Noapte de decembrie - drumul poetului de la estetica romantica la cea simbolista
NOAPTEA DE DECEMVRIE - analiza literara si comantariu
Alexandru Macedonski, Noapte de decemvrie - un drum spre absolut
Noaptea de decemvrie - poem de Alexandru Macedonski.
Notre Dame de Paris roman al scriitorului francez Victor Hugo
Nunta lui Figaro - comedie a scriitorului francez Beaumarchais
Emirul - personaj simbol al poemului Noaptea de decemvrie
Noaptea de decemvrie comentariu - Ciclul Noptilor macedonskiene
NOAPTEA DE DECEMVRIE - Poem romantic, cu elemente simboliste si clasiciste
Elemente simboliste
NOAPTEA DE DECEMBRIE - Studiul textului
COMENTARIU LITERAR

Rondelul rozei ce infloreste

- citeste textul
Rondelul rozei ce-nfloreste - o ars poetica

Rondelul rozelor de august

- citeste textul
Rondelul rozelor de august - meditatie pe tema destinului
RONDELUL ROZELOR DE AUGUST - Rondel - poezie cu forma fixa - tema poeziei
RONDELUL ROZELOR DE AUGUST - Prezentare generala

Rondelul rozelor ce mor

- citeste textul
Rondelul rozelor ce mor
RONDELUL ROZELOR CE MOR - Rondel - poezie cu forma fixa - Muzicalitatea versurilor

Psalmi moderni

- citeste textul
Psalmii moderni ai lui Macedonski

RONDELUL CUPEI DE MURANO

- citeste textul
RONDELUL CUPEI DE MURANO - Rondel - poezie cu forma fixa

IERTARE

- citeste textul
IERTARE - Psalm - Titlul sis anlzia pe versuri

NOAPTEA DE MAI

- citeste textul
NOAPTEA DE MAI - Prezentare generala