Noaptea de decemvrie
Poet, prozator si dramaturg reprezentand perioada de trecere din secolul al XlX-lea catre secolul al XX-lea, Al. Macedonski a contestat si a fost contestat in numele unui orgoliu care se voia al geniului neinteles. L-a contestat pe Eminescu pentru ca - probabil - il vedea prea sus spre a putea fi depasit si drept urmare si-a atras propria contestare din partea confratilor si chiar a publicului larg. intr-un fel, Al. Macedonski a dorit sa concureze cu orginalul geniu autentic, fara a se recunoaste vreodata invins. De fapt, opera sa isi cauta mai mereu dreptul la replica fata de creatia eminesciana: Noaptea de mai trimite la poezia naturii exuberante (intre
Sara pe deal si RevederE), Noaptea de noiembrie se raporteaza la
Scrisoarea I, Noaptea de decemvrie este un Luceafar macedonskian, proza Thalassa marcheaza deschiderea catre vesnicia naturii feerice, ca si in Cezara lui Eminescu. in virtutea aceluiasi drept la replica, Al. Macedonski a dorit sa faca trecerea de la romantismul eminescian catre modernism. Publicatia Literatorul" (1881) a teoretizat Poezia viitorului" sub semnul simbolismului.
Conditia dramatica a omului de geniu - in relatie cu lumea si cu idealul - este propusa intr-un flux liric-epic-dramatic desfasurat (parcurS) pe doua momente esentiale (viziunea creatorului in context social si alegoria luptei pentru ideaL) legate intre ele prin motivul inspiratiei. Se urmareste, asadar, saltul absolut necesar al geniului dinspre cercul stramt al lumii" catre impatimirea definitiva sub semnul Mekai ceresti.
Preluand sensurile titlului, poemul debuteaza imaginand protagonistul intr-un mediu ambiant si natural ostil. Epicul scurt se topeste intr-o simbolica lirica si conditia poetului rezulta cu deosebire in plan antitetic: acesta trasnit sta de soarta", dar geniu-i mare e aproape un mit".AŁCadrul care-1 damneaza apare in extensie, caci initial el este reprezentat de camera moarta" pustie si alba", spre a deveni intinsa campie" pustie si alba", gemand cumplit" sub viscolu-albastru". Epitetele pustie si alba" se repeta spre a defini insingurarea poetului si lipsa de perspectiva a conditiei celui cu nici o schinteie in ochiu-adormit"./Atmosfera sociala se construieste sub imperiul unui vis de cosmar si este sugerata prin elementele naturale: poetul este amenintat de nameti de umbra" si lupi groaznici", de un tremol sinistru de vant-na-busit". Se marcheaza astfel un crescendo dramatic exterior care va avea repercusiuni interioare, caci urgia e mare si-n gandu-i, s-afara", iar lumile umbrei chiar fruntea i-o cer^ in acest context, pozitia lunii (astrul inzestrat cu deosebita semnificatie lirica la Eminescu fata de conditia geniului este aici cu totul aparte: mai intai, luna-1 priveste cu ochiu-otelit", fiind in negura noptii un alb monolit", apoi ea devine rece in el, si pe cer". intre cele doua ipostaze se comunica pozitia geniului insusi, in fata marilor amenintari din jur: Dar fruntea tot mandra ramane in luna." Prin urmare, luna ar fi inexplicabila sursa de inspiratie vesnic rece" precum conditia geniului nemuritor si rece". Culminatia dramatica a textului comunica in ritm cadentat tragic: E moarta odaia si mort e poetul." Viziunea lirica a revenit la cadrul mic in care este posibila moartea (anulareA) materiala (Faptura de huma de mult a pierit") sub semnul covarsitor al contextului exterior-social. /jin al doilea moment al sau, poemul dobandeste o mai pronuntata tenta epica, urmarind ipostazele evolutiei simbolice a eroului - rezultat al transfigurarii poetului sub semnul inspiratiei. Sunt infatisate 6 trepte alegorice ale cautarii idealului. Mai intai se propune un posibil ideal material: Bagdadul e rai de-aripi de vise, si rai de gradini", poiana de roze si crini" si-n el emirul toate le are / E tanar, e farmec, e traznet, e zeu". Dar puterea materiala nu poate fi suficienta, deasupra lui aparand un astfel de ideal, denumit Meka". Meka_e cetatea preasfanta" si-i rapeste credinta-vointa", ii cere simtirea, ii cere fiinta / ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea - Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta". Dincolo de epitetele care defineau posibilul miracol (ideal") material, metaforele sublime sustin absolutul care e-n zarea de flacari -departe" si De ea o pustie imensa-1 desparte".
Se impune astfel antiteza dintre fericirea de-o clipa" (terestra) si cea eterna -ca si pentru Eminescu, caci dulce e viata in rozul Bagdad", dar Meka-i rapeste credinta-vointa". intr-o a doua secventa, se propune despartirea de roza idila" sub semnul unei noi antiteze si, in acest sens, oglindirea" este absolut necesara. in fata fantanii apar doua extreme umane^^mirui-^ cu luxul sau material si cu un anume lux" moral (credinta-vointa ") - si omul-AŁocitanie - mai slut" ca iadul", zdrentaros si pocit, / Viclean la privire si searbad la fata". O atare oglindire" declanseaza pornirea catre marea intrecere" a cuceririi idealului - intre Superior si Inferior, iar urmatoarea secventa vizeaza descrierea dramatica a traseului acestei intreceri". in timp ce drumetul" alege drum ce coteste", cautand o tanara umbra" ce de soare-1 fereste", emirul patrunde in pustia" ce l-asteapta in largu-i s-o treaca"; el alege calea dreapta", infruntand totul, caci foc e in aer, in zori si-n amurg". Se descifreaza usor modul in care fluxul metaforic devine amplu flux alegoric-dramatic, atunci cand Idealul devine un Univers in aceeasi masura atractiv si dur. incep a se derula deodata mitul Fetei Morgana si mitul lui Sisif - intre Meka-dorinta si marile greutati aparute in cale (ca intr-un urcus imposibiL). Din amorteala disperarii, emirul este scos de viziunea inselatoare a Mekai - (Fata MorganA) care incepe si dansa sa mearga / Cu pasuri, ce-n fundul de zari o rapesc".
,.K, intr-o a cincea secventa, se reintroduce antiteza dintre cele doua cautari: in timp ce pentru el Meka ramane naluca in zarea pustiei", emirul vede cum drumetul" zdrentaros si pocit" intra in cetatea preasfanta. Numai pentru o clipa se pare ca victoria apartine pocitaniei, caci ultima secventa va propune antiteza dintre Meka acesteia - Idealul fals al pamanteanului, norocul trait in cercul stramt" eminescian si Meka cereasca", Meka cea mare" - Idealul antitetic. moare un cautator al Idealului (emiruL), dar cautarea propriu-zisa ramane. Acest sublim mesaj Macedonski 1-a construit sub semnul echilibrului armonios dintre bogatia semnificatiilor simbolice, complexitatea struc-tural-compozitionala si frumusetea limbajului artistic.{Noaptea de decemvrie este o adevarata simfonie moderna in care tehnica refrenului asigura caracterului magic", virtutea infasuratoare si obsedanta", structura esential muzicala" cu sensul evident de compozitie impletita" (T. VianU); continutul ideatic preia suportul polifonic si astfel creatia macedonskiana se inalta pe marile culmi ale artei poetice, fiind o stralucita sinteza intre tendinta romantica si simbolismul novator.