Alexandru Macedonski s-a nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti, fiind al treilea fiu al maiorului Al.D. Macedonski, viitor general si ministru de Razboi in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Studiile primare si liceale le-a urmat la Craiova, apoi a plecat in Austria, Italia si Elvetia cu intentia de a-si continua studiile superioare, pe care insa le-a abandonat.
A debutat in 1870 cu poezia "
Dorinta poetului", pe care a publicat-o in revista "Telegraful roman" din Sibiu, an in care Mihai Eminescu dadea literaturii romane poezia "Epigonii". Debutul editorial a avut loc in 1872 cu placheta de versuri intitulata sugestiv "Prima verba". Contemporan cu Eminescu si cu generatia marilor clasici, Alexandru Macedonski s-a deosebit de acestia atat prin structura umana, cat si prin conceptia literara, fiind considerat un scriitor de tranzitie, deoarece a imbinat elementele romantice cu cele simboliste si parnasiene. in 1880 editeaza revista "Literatorul", de atitudine antijunimista, aparand in opt serii, pana in 1919, pe langa care a organizat si cenaclul literar cu acelasi nume. Conflictul pe care il are cu Titu Maiorescu si cu Eminescu va culmina cu epigrama scrisa impotriva acestuia din urma, ceea ce a starnit reactii de antipatie atat din partea criticii si istoriei literare, cat si din partea publicului. Epigrama lui Macedonski impotriva lui Mihai Eminescu a fost scrisa in 1883, atunci cand nefericitul poet fusese internat in sanatoriu, ceea ce a sporit indignarea tuturor:
"Un X pretins poet-acum S-a dus pe cel mai jalnic drum L-as plange daca-n balamuc Destinul sau n-ar fi mai bun Caci pana ieri a fost nauc Si nu e azi decat nebun."
Faima rea si antipatia de care a avut parte Macedonski in timpul vietii este motivata si de atacul impotriva lui George Cosbuc, de polemizarea cu Vasile Alecsandri, atunci cand acestuia i s-a acordat premiul Academiei si de faptul ca, in procesul lui I.L.Caragiale, Macedonski s-a alaturat lui Caion. Fiind oarecum in dizgratia contemporanilor, pleaca la Paris in 1884 si incearca sa se impuna ca poet de limba franceza, dar a compus numai cateva poezii, care au aparut, in principal, in revista "L elan litt^raire" din Li^ge.
Alexandru Macedonski s-a stins din viata in ziua de 24 noiembrie 1920, la Bucuresti.
Versuri: "Prima verba" (1872), "Poezii" (1882), "Excelsior" (1895), "Flori sacre" (1912), "Cartea nestematelor" (1923), "Poema rondelurilor" (1927).
Proza: "Drama banala" (1896) - nuvela, "Cartea de aur" (1902), "Thalassa "(1916) - roman.
Dramaturgie: "Iades" (1880), "Uncheasul Saracie" (1893), "Moartea lui Dante" (1916).
Cele mai valoroase creatii sunt cele cuprinse in ciclul "Noptilor", apartinand volumului "Flori sacre", avand ca titlu cate o luna a anului ("Noapte de ianuarie", "Noaptea de mai", "Noaptea de decemvrie" etC), la care se adauga inca trei: "Noaptea alba", "Noaptea neagra"^ "in noapte".
La fel de important pentru opera lui Alexandru Macedonski este ciclul de "
Psalmi moderni", in numar de unsprezece, creatii lirice de factura biblica, inspirati din poezia religioasa a lui Dosoftei si care il prevestesc pe Tudor Arghezi.
"Poema rondelurilor" cuprinde 54 de poezii cu forma fixa si este structurata tematic: "Rondeluri pribege", "Rondelurile celor patru vanturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile rozelor de azi si de ieri", "Rondelurile Senei", "Rondelurile de portelan".
