Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Victor PAPILIAN - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 17 iun., 1888, Galati-m. 14 aug., 1956, Cluj.

Prozator si dramaturg.

Fiul medicului militar Constantin Papilian si al Elenei (n. Plitos).

Tatal, oltean de origine, se trage dintr-un neam de tarani ajunsi preoti, de unde numele de Popa, Popescu al ascendentilor, trans format in Papilian, in cazul parintelui scriitorului, de catre un prof. latinizant. Mama, moldoveanca din zona Tecuciului, s-ar trage dintr-un neam de razesi (Pletosu) cu numele grecizat prin innobilare. PAPILIAN urmeaza liceul la Craiova si Bucuresti ("Sf. Sava"), absolvind in paralel si Conservatorul de Muzica (clasa de vioara), unde este elevul lui R. Malcher, Gh. Cucu si G. Chiriac. Facultatea de Medicina din Bucuresti (1907-1916). Dr. cu o teza despre Citoarhitectonica lobului frontal. Face campania din 1916-1918 ca medic militar in Moldova. Preparator si prosector la Catedra de anatomie (Bucuresti); din 1919, la recomandarea lui V. Babes si Gh. Marinescu, prof. de anatomie la Facultatea de Medicina din Cluj, unde organizeaza invatamantul anatomic-medic al, creand o stralucita scoala. infiinteaza Institutul de Anatomie Descriptiva si Topografica, rev. Clujul medical (1920), editeaza un Tratat elementar de anatomie descriptiva si topografica (3 voi), ramas pana in prezent o lucrare clasica. Prin studiile sale de anatomie, fiziologie, embriologie, biologie si antropologie, PAPILIAN este o somitate a medicinii romanesti. intemeietor al Soc. Romane de Antropologie, al Filarmonicii din Cluj (1920), al Asoc. Scriitorilor Romani din Ardeal (1936), al unui cenaclu literar cu publicatie proprie, rev. Darul vremii (1930). Director al Operei Romane (1934-1936) si al Teatrului National din Cluj (1936-1940), animator al miscarii teatrale studentesti. Conduce noua serie a Luceafarului (1941-1945), la Sibiu. Debuteaza, sub pseud. Sylvius Rolando, cu voi. Generalul Frangulea (1925). Colaboreaza la Gandirea, Universul literar, Gand romanesc, Viata Romaneasca, Revista Fundatiilor Regale, Pagini literare, Lanuri, Familia, Romania noua s. a. Premiul Acad. Romane pentru romanul Ne leaga pamantul (1927). in mari constructii romanesti (in credinta celor sapte sfesnice, I-II, 1933; Chinuitii nemuririi, I-III, postum) incearca o depasire a viziunii lui L. Rebreanu asupra vietii transilvanene, in directia preocuparilor pentru problematica spirituala, sondata in mediul rural si intelectual. Mai realizate sunt prozele scurte, realist-incisive sau fantastice. in teatru, o productie fecunda, inegala, il solicita in directii diverse: mituri, istorie, psihanaliza, pirandellism.




Romanele lui PAPILIAN - Ne leaga pamantul (1926), in credinta celor sapte sfesnice (I-II, 1933), Fara limita (1936) si Chinuitii nemuririi (I, Marius Lelut; II, Gaby Leonin si III, Manoil, postume) - afirma ambitii epice neacoperite decat in mica parte de expresia artistica adecvata. Evenimentele primei conflagratii, radiografia fanatismului sectant in satele ardelene de dupa Unire, viata minerilor, a studentilor, a boemei si mahalalei, dar si a universitarilor (mediu cu framantari specifice) constituie sursa tipologica variata a epicii. Problematica preponderenta e de ordin spiritual (moral, psihologic, erotic), ca un fel de replica la obsesia rebreniana a "pamantului"; "extraordinara spiritualitate" si cautarea "chinuitoare" a adevarului sunt telurile propuse in sondarea lumii contemporane. O neliniste dostoievskiana macina personajele, PAPILIAN avand o reala propensiune pentru aspectele dramatice, tragice (dar si melodramatice) ale existentei. in Chinuitii nemuririi, prospectarea inedita a lumii medicale se sprijina tot pe o gama maniheista: conflictul dintre cei posedati de goana dupa "glorie desarta" si cei macinati de "inaltarea spirituala". Lipseste insa forta telurica a lui Rebreanu, personajele sunt schematice, dialogurile retorice, imaginea stangace. Talentul epic se realizeaza insa deplin in nuvele. Daca Generalul Frangulea (1925) se inscrie inca in raza prozei de la 1900, pe linia Vlahuta -Bratescu-Voinesti - Garleanu, cu o coloratura sentimentala, romantica in evocarea realitatilor si figurilor patriarhale, un anume fior de mister si straniu prevesteste de pe acum accentul original pus in lumina in "nuvelele ardelenesti" din volumul urmator, De dincolo de rau (1938). Se afirma acum interesul pentru latura de necunoscut a realitatii diurne, curiozitatea patologului pentru "cazul" fiziologic sau de constiinta, observatia alienarii, atractia pentru atavisme ancestrale, acestea nu straine de afinitatile - marturisite - cu miscarea de la Gandirea. Ardelean de adoptie, PAPILIAN descopera in noua provincie un univers moral inedit, o anume "primitivitate", comportamente bizare, cu motivatii paradoxale, in istorie (Obsesie, De dincolo de rau, Se dezmortesc sufletele) sau dincolo de ea, in gandirea magica (Ulcica). Prozatorul e atras irezistibil de psihismul tulburat si de exceptia morala. Astfel, trece de la nuvela "de moravuri" (cu o puternica coloratura social-etica) la nuvela "fantastica": (1938) si Manechinul lui Igor (1945). Eroii acestor texte sunt, de regula, medici sau savanti al caror echilibru sufletesc e afectat de interventia unor "accidente" inexplicabile in existenta si placida "certitudine" a rezultatelor stiintei. Uneori, distantarea ironica nu e absenta, mai ales in observarea producerii obsesiilor, a mitomaniei (ciclul Nuvele barbieresti: PAPILIAN N. V, Domnul Emil le vede, Cand merge briciul s. a.). Neverosimilul, atmosfera terifianta, echivocul situatiilor sunt exploatate pentru sugerarea unei dezagregari a "realului" (La briciul mistic). Spre deosebire de Agarbiceanu, Galaction sau Pavel Dan, la care fantasticul e de sursa populara, folclorica, PAPILIAN evolueaza pe linie eminesciana, romantica, stranietatea avand la el motivatii intelectuale si filosofice (ambiguitatea optiunilor, neincredere in determinismul pozitivist, ispita a ocultismului etc). Atitudinea ironiclucida, inclinatia spre umorul negru, spre grivoazerie si caricatura, detectabile si in aceste proze (mai mult sau mai putin) "fantastice", isi afirma suprematia in ultima etapa a creatiei, cea din Nuvele oltenesti (1947), urmata de Alte nuvele oltenesti, Decameronul romanesc, Schite si epigrame, Legenda si hrisov (cicluri postume). Interesul se intoarce spre banalitate, notatia vietii cotidiene, pitorescul (de comportament si limbaj) unei colectivitati umane ce-i era lui PAPILIAN familiara din copilarie: lumea sudica, a oltenilor. Zambetul e insa adeseori sceptic, privirea ingaduitoare, tratarea scaderilor, ciudateniilor, e gustata cu un spirit anatolfranceian. Naturalismul, desenul grotesc, trivialitatea, limbajul verde dau relief acestor proze, nu toate izbutite. Sunt insa reusite admirabile, in maniera epigramatica, sau de "sottie", de o truculenta savuroasa. Virtutile nuvelistului se desfasoara mai ales in anecdotica, portrete si dialog: Cearta olteneasca. Masa verde, Popafar de pacat sunt, in acest sens, texte antologice. O paleta bogat colorata, o pasta densa in surprinderea conflictelor si caracterelor, pensu-latia fina alaturi de tusele largi, generoase sunt tot atatea calitati ale unui pictor de vibratii autentice, adanc patrunzator al sufletului omenesc, caruia stie sa-i surprinda cele mai ascunse particularitati. Proza cu subiecte ardelenesti, terna, de o sobrietate cenusie, adaptata parca mimetic la un peisaj dominat de culori lutoase si griuri apasatoare (ca in pictura ardeleana a timpului, cu care proza lui PAPILIAN -ca si aceea a lui Pavel Dan - are nebanuite afinitati), cunoaste o metamorfoza brusca: o lumina sudica o inunda, stilul se coloreaza viu, infuzia lexicului regional, cu pitorescul sau inimitabil, surprins de o ureche pana atunci indiferenta la accente si sonoritati, dau paginii aspectul unei scoarte oltenesti. PAPILIAN anticipeaza aici scriitura lui Marin Sorescu sau D. R. Popescu (din faza prozelor scurte). In teatru, PAPILIAN a incercat, fara succes, sa cucereasca scena. Om de o vasta cultura teatrala, animator al Nationalului clujean (unde a incurajat dramaturgia romaneasca, jucand, in cei patru ani de directorat, peste 30 de piese autohtone, unele apartinand lui Camil Petres-cu, I. M. Sadoveanu, Gib. Mihaiescu, N. Iorga, V. Voiculescu s.a., cu un instinct artistic sigur in alegerea repertoriului strain: O Neill, Claudel, Tagore, Wedeking, Pirandello, Giraudoux), el a fost mai putin norocos cu propria creatie. De la motivul mitologic al mesterului Manole (Biserica din slavi), la motivul istoric neguros -dintr-o Transilvanie extatica, de secol XVI (Cerurile spun) - sau la cel renascentist (in Moartea vanitatilor) si al vietii moderne (Un optimist incorigibil, Nocturna), piesele mixeaza exaltarea sentimentala, subtextul freudi-an al situatiilor cu teza ideologica abia travestita artistic.



OPERA

Generalul Frangulea, Cluj, 1925; Ne leaga pamantul, roman, Bucuresti, 1926; Sufletul lui Faust, Cluj, [1928]; Un optimist incorigibil (Cand "Regele petrece"), comedie in 4 acte, Cluj, 1930; In credinta celor sapte sfesnice, I-II, Cluj, 1933; Fara limita, roman, Bucuresti, 1936; Vecinul, nuvele, Bucuresti, [1938]; De dincolo de rau, nuvele ardelenesti, Bucuresti, 1938; A trecut, piesa in 4 acte, Oradea, 1939; Manechinul lui lgor si alte povestiri de iubire. Bucuresti, 1943; Teatru, Sibiu, 1945; Nuvele oltenesti, Craiova, [1946]; Amintiri din teatru, Bucuresti, [1968]; Cearta olteneasca, nuvele, schite, povestiri, ed. ingrijita, prefatata si adnotata de T. Balasa, Craiova, 1973; Teatru, ed. ingrijita si pref. de C. Cublesan, Cluj-Napoca, 1975; Chinuitii nemuririi, I, Marius Lelut, ed. ingrijita si cuvant inainte de T. Balasa, Craiova, 1976; II, Gaby Leonin, Craiova, 1981; Bogdan Infidelul, roman, ed. ingrijita, pref. si note de C. Cublesan, Cluj-Napoca, 1982. Coana Truda, roman; Nuvele barbieresti, ed. ingrijita si tabel cronologic de Cornelia Papilian si C. Cublesan, pref. de C. Cublesan, Cluj-Napoca, 1988; Lacrima, nuvele fantastice; Amintiri din teatru, antologie de Mircea Popa si Cornelia Papilian, text stabilit, pref., tabel cronologic si note de Mircea Popa, Bucuresti, 1988; Povestiri fantastice, Cluj-Napoca, 1994; Decameronul romanesc, nuvele, Timisoara, 1996; Bogdan infidelul, ed. de C. Cublesan, Cluj-Napoca, 1997.

REFERINTE CRITICE

Perpessicius, Mentiuni, II; G. Calinescu, Istoria; O. Sulutiu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 12, 1943; Ov. Papadima, Creatorii si lumea lor, 1943; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I, 1967; E. Sperantia, Figuri universitare, 1967; M. Zaciu, Masca; N. Antonescu, in Tribuna, nr. 37, 1973; D. Micu, in Romania literara, nr. 5, 1973; N. Opreanu, in Familia, nr. 7, 1973; S. PAPILIAN Dan, Proza fantastica romaneasca, 1975; M. Tomus, in Transilvania, nr. 9, 1976; V. Preda, in Transilvania, nr. 9, 1976;V Copilu-Cheatra, in Orizont, nr. 5, 1976; N. Antonescu, in Steaua, nr. 9, 1976; I. Th. Olea, in Steaua, nr. 3, 1978; C. Cublesan, in Manuscriptum, nr. 4, 1978; I. Ceuca, in Steaua, nr. 4, 1980; V. Anania, Rotonda plopilor aprinsi, 1983; G. Tepelea, in Romania literara, nr. 35, 1983; V. Chifor, in Transilvania, nr. 3, 1983; T. Balasa, in Ramuri, nr. 4, 1987; D. Micu, in Romania literara, nr. 21, 1987.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Victor PAPILIAN

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Victor PAPILIAN




Victor Papilian - SCRIITORI ROMANI de science-fiction

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text