Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Teodoreanu Alexandru - biografie - (opera si scrierile)

 

TEODOREANU Alexandru (pseudonimul Pastorel), se naste la 30 iul. 1894, Dorohoi - moare in 15 mart. 1964,- Bucuresti.

Prozator, poet, eseist si traducator.

Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, si al Sofiei (n. Muzicescu).

Fratele lui Ionel Teodoreanu" class="navg">Ionel Teodoreanu . Urmeaza cursul inferior la Liceul National din Iasi (1906-l910), iar cursul superior (1910-l914) la Liceul Internat (la care au studiat si M. Ralea , Demostene Botez , Ionel Teodoreanu , E. Lovinescu ), unde il are, in clasa a V-a, prof. de latina pe Caii strai Hogas .

In 1914, isi satisface stagiul militar, urmind cursurile unei scoli de ofiteri, iar in aug. 1916 este mobilizat pe front, ca sublocotenent in Regimentul 24 artilerie. Va lupta pe fronturile din Transilvania si Moldova si, ranit destul de grav (si decorat cu „Steaua Romaniei") va fi internat intr-un spital iesean. Tot pe front isi va pierde, in 1918, si fratele mai mic, Laurentiu Teodoreanu. Devine licentiat in drept si e incadrat ca magistrat la Tribunalul din Turnu Severin (1920); pleaca apoi la Cluj, unde Cezar Petrescu pregatea aparitia Gindirii. in colaborare cu Adrian Maniu . scrie feeria in versuri Rodia de aur, publicata in Viata Romaneasca (1920) si jucata in stagiunea din acel an pe scena Teatrului National din Iasi. in 1923, participa la un lung turneu de sezatori literare prin tara, organizat de revista Gindirea si Soc. Scriitorilor Romani. in 1930 intra in Consiliul de directie al Teatrului National din Iasi (alaturi de Mihail Sadoveanu , lorgu Iordan , Mihai Codreanu si Demostene Botez ); e angajat apoi functionar la Editura Fundatiilor Regale (1934). Va detine si functia de inspector oenolog al Statului, onorind-o la cel mai inalt nivel al competentei sale in materie.

Debuteaza publicistic in Capitala politico-literara, cu versuri (1916). Colaboreaza la numeroase publicatii: Adevarul, Adevarul literar si artistic, Albina, Astra, Ateneu, Bilete de papagal, Contemporanul, Contimporanul, Curentul, Cronica, Epigrama, Familia, Flacara, Fapta, Gazeta literara, Gindirea, insemnari literare. Lumea, Rampa, Revista Fundatiilor Regale, Romania literara. Romania viticola, Timpul, Tribuna, Universul, Universul literar. Viata Romaneasca, Vremea.




Pentru volum de debut, Hronicul mascariciului Valatuc (1928) e premiat de Acad. Romana. in 1937, primeste Premiul National pentru proza. Alte voi.: Trei fabule, 1928; Mici satisfactii, 1931; Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la Dante Alighieri, 1931; Un porc de cine, 1933; Tamiie si otrava, I-II, 1934-l935; Bercu Leibovici, 1935; Vin si apa, 1936; Caiet, 1938; Berzele din Boureni, . Pref., inclusiv la volum Carte de bucate al Sandei Marin. in ultimii ani de viata, inainte de episodul detentiei politice, a tradus din Gogol, Moliere, Prosper Marimee, Anatole France, Jaroslav Haaek si a scris circa 200 de cronici gastronomice, in Magazin, Glasul patriei. La Roumanie nouvelle si La Roumanie d' aujourd' hui.

„Am pastorit in viata vinuri rare/ De-aceea imi si zice Pastorel/ Si de la Grasa pin-la Otonel/ Le-am pretuit, pe rind, pe fiecare", suna un catren „explicativ" al lui Teodoreanu Alexandru, aratind etimologia unui pseudonim faimos, cu care, totusi, scriitorul si-a semnat nu operele importante, ci puzderia de epigrame ocazionale, scrise pe servetele, carti de vizita, liste de bucate, practic, pe orice „suport" convenabil, gasit in graba exprimarii. Mai cu seama acestea din urma i-au asigurat autorului notorietatea, consolidindu-i apoi reputatia de om de spirit si ironist neintrecut: fapt numai pe jumatate benefic pentru beneficiar, care se vede astfel redus la o singura imagine. Seducatoare, dar incompleta. Adevarul e ca exista, la Teodoreanu Alexandru, doua tendinte contrare: una catre risipire (in vorbe de duh, calambururi, catrene legate de o circumstanta si uitate apoi o data cu ea), o alta catre slefuirea atenta, rabdatoare si erudita a unor texte de mai mare intindere si profunzime, viabile estetic, facute sa dureze. Cu mici corectii, compartimentarea pe genuri a operei corespunde acestei „bifurcatii" valorice (proza si eseistica fiind mai rezistente, iar epigramele - mai perisabile), autorul insusi fiind constient de ea, dupa cum reiese dintr-o Scrisoare ttnarului poet: „proza-i sugubeata si cere, vrei, nu vrei/ Sa pui in ea masuri si niscaiva idei/ Pe cind in vers oricare metafora neroada/ iti pare minunata de-i prinzi o rima-n coada". Ironistul de calibru stia sa fie, asadar, si autoironie, dupa cum criticul, oscilind intre Tamiie si otrava, putea sa fie, cind i se parea ca e cazul, autocritic: la doi ani de la editarea sarcasticelor Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai, Teodoreanu Alexandru marturisea franc, in scris, ca il „indispune" textul acelui „superficial opuscul cu stihuri glumete".

Dincolo insa de imaginea sa de bon viveur si epigramist cu limba ascutita si pana sprintena, Teodoreanu Alexandru ramine in istoria literaturii romane prin capodopera Hronicul mascariciului Valatuc (1928). Scriere superioara ca intentie si realizare artistica, aceasta e destinata, in ciuda aparentelor, unui cerc restrins de cunoscatori, capabili, prin eruditie, gust si rafinament, sa discearna si sa aprecieze cum se cuvine savoarea paginilor, parfumul lexical, comedia, excelent regizata, a cuvintelor. O Moldova dinspre sfirsitul epocii fanariote e privita, asa-zicind, pe gaura cheii, cu ochiul indiscret al mascariciului Valatuc si al celorlalti „cronicari", facuti de autor sa-l parodieze pe Neculce . Nu atit prin stilul in sine, cit prin delasarea si libertinajul unei istorii ce nu se mai ridica la inaltimea stilului din vechile cronici sint cam la fel, insa ceea ce ele descriu si-a schimbat natura; la grande histoire a lasat loc unor istorii cind bahice, cind erotice - si unor „eroisme" pe masura. Cronica e de fapt una mondena, neobositul Kostakelu, personaj memorabil, fiind un demn reprezentant al acestei protipendade pline de culoare, ce manifesta o atentie distributiva pentru alcov si alcool, birfe, intrigi si mascari. Totul, pe fundalul unei veselii generale si al unei chermeze nesfirsite. Apropierea tipologica de Rabelais se impune de la sine. Celelalte volume de proza: Mici satisfactii (1931), Un porc de cine (1933) - scrisa, dupa marturia lui Al. Paleologu , in numai citeva nopti, pentru onoarea unui contract editorial — si Bercu Leibovici (1935), dedicata lui G. Ibraileanu , se situeaza la alta cota valorica si propun un alt unghi de abordare (si de obtinere a efectelor comice). Se ironizeaza, acum, moravuri contemporane, tehnica fiind, ca la Caragiale si Braescu , aceea de a lasa personajele sa vorbeasca si, astfel, sa se caracterizeze. Ticurile verbale si ambiguitatile de limbaj inerente vorbirii curente nu sint insa suficiente pentru a ridica aceste schite deasupra nivelului onorabilitatii, la care totusi se mentin.

Mai expresive sint cele doua volume de eseistica din Tamiie si otrava (1934; 1935), unde subiectivitatea autorului nu mai are nevoie de masti si felurite personaje pentru a se exprima. ii sint suficiente figurile si personajele din viata literara, pe care le elogiaza sau le discrediteaza, din umoare proprie sau prin influenta unor modele (G. Ibraileanu , de pilda) pe care le urmeaza fara sovaire. Definitoriu pentru „rautatea" joviala si spumoasa a lui Teodoreanu Alexandru este, totusi, volumul Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la Dante Alighieri (1931), publicat la trei ani dupa ce autorul isi incercase in versuri indeminarea cu Trei fabule (1928), intr-un gen mai „clasic", dar mai putin elastic.

Provocat de reprezentarea dramei lui N. Iorga , Moartea lui Dante, sau doar servindu-se de ea ca pretext (preambulul cartii, hazoasa Scrisoare postuma semnata de Dante si adresata istoricului dramaturg, Teodoreanu Alexandru o publicase inca in 1922, in Contimporanul), epigramistul isi urmareste adversarul pe toata suprafata personalitatii sale „multilaterale", ironizindu-i crunt aproape fiecare „fateta" (primul-ministru, oratorul, propagandistul, filosoful, moralistul, istoricul, pedagogul).

Plictiseala provocata de piesele marelui carturar ar fi, asadar, cauza scrierii acestui volum - dar si una din temele lui favorite. Dezastre e un exemplu mai macabru: „Cind cimitiru-si umple morga/ Revine-acelasi trist refren:/ Cind accidentele de tren,/ Cind piesele lui domnul Iorga." Nu e exclus, insa, ca disputa sa aiba temeiuri mai adinci, cum ar fi excluderea reciproca a unor lichide „concurente": „Uitind un vechi proverb latin,/ Ce va mirati ca se inseala,/ Cind adevarul e in vin/ Si el il cauta-n cerneala?" (Erori). Vinul, opus aici cernelii, va intra si in titlul (si compozitia) unui alt volum de epigrame. Vin si apa (1936) - care, poate tocmai datorita nefericitului, funestului amestec (condamnat ferm si doct de inspectorul oenolog), e mai putin pregnant. Caiet (1938) aduce o schimbare de registru, dezvaluind, surprinzator pentru imaginea deja consacrata a autorului, un poet sentimental, melancolic, crepuscular, in descendenta simbolista. Buna dispozitie s-a cam evaporat, epigramele puse sub semnul lui Bachus vazindu-se acum concurate de niste Cintece de ospiciu in tonalitati de-a dreptul sumbre („Vecinul meu era bolnav,/ Bolnav de mult si foarte greu.// Toti spun ca l-au luat de aici/ Si ca prin parc l-au dus pe dric;// Dar asta nu-i adevarat -/ Eu stiu c-avea in el furnici,/ Ce-au iesit noaptea prin buric/ Si l-au mincat"). Neputind (si nemeritind) sa fie redus la imaginea - altfel agreabila - a unui simplu pastor de vinuri rare si epigrame bine aduse din condei, Teodoreanu Alexandru este un scriitor complet, chiar daca inegal, un spirit erudit si rafinat, pentru care viata (ce nu l-a crutat deloc) e o bucurie, iar literatura (fie ea risipita ori bine depozitata in opere importante) - un spatiu al degustarilor si voluptatilor verbale.



OPERA:
Hronicul mascariciului Valatuc, publicat si adnotat de ~, Bucuresti, 1928 (ed. II, revazuta, 1930);
Trei fabule. Bucuresti, 1928;
Mici satisfactii, cu un portret inedit de Stefan Dimitrescu, Bucuresti, 1931;
Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la Dante Alighieri, Iasi, 1931;
Un porc de cine. Bucuresti, 1933;
Tamiie si otrava, I-II, Bucuresti, 1934-l935;
Bercu Leibovici, Bucuresti, 1936 (ed. II, revazuta si marita, 1942);
Vin si apa. Bucuresti, 1936;
Caiet, versuri, Bucuresti, 1938 (ed. II, 1943);
Berzele din Boureni. Bucati alese, Bucuresti, 1957;
Hronicul mascariciului Valatuc, Bucuresti, 1966;
Hronicul mascariciului Valatuc, publicat si adnotat de ~, ed. ingrijita, pref., note si glosar de T. Moraru, Cluj, 1972;
Versuri, antologie si fisa biobibliografica de I. Dan, cuvint inainte de D. I. Suchianu, studiu introductiv de I. Rotaru, Bucuresti, 1972;
Gastronomice, ed. ingrijita de Gr. Damirescu si V. Borda, postfata de G. Muntean, Bucuresti, 1973;
Inter pocula, ed. si pref. de T. Moraru, Cluj, 1973;
De re culinaria, ed., note, mic dictionar de bauturi si glosar de Rodica Abrudan-Pandele si Aristita Avramescu, Bucuresti, 1977;
Hronicul mascariciului Valatuc, proza umoristica, postfata de Gh. Hrimiuc, Iasi, . Traduceri: V. Corolenco, Copiii subteranelor (trad. nesemnata). Bucuresti, 1952;
Semion Babaevschi, Fericirea lui Mitia, in colab. cu E. Narti, Bucuresti, 1954;
N. V. Gogol, Opere, I, Serile in catunul de linga Dicanca, in colab. cu Anda Boldur si Ada Steinberg, Bucuresti, 1954;
II, Mirgorod, in colab. cu Xenia Stroe, Bucuresti, 1955;
(Taras Bulba, ed. II, trad. revazuta, in colab. cu Xenia Stroe, pref. de Tatiana Nicolescu, Bucuresti, 1956);
Vsevolod Ivanov, Nuvele. Povestiri. Amintiri, in colab. cu D. Curtoglu, Bucuresti, 1955;
Moliere, Opere, II, Improvizatia de la Versailles, comedie intr-un act, Bucuresti, 1955;
Jaroslav Hasek, Peripetiile bravului soldat Svejk in razboiul mondial, I-II, in colab. cu J. Grosu, Bucuresti, 1956;
Prosper Merirrrae, Nuvele, Bucuresti, 1956;
Anatole France, La umbra ulmului. Manechinul de nuiele, pref. de B. Elvin, Bucuresti, 1958.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Viata literara, ta. 95, 1928;
M. Sebastian, in Tiparnita literara, nr. 5, 1929;
I. Jianu, in Adevarul literar si artistic, nr. 459, 1929;
P. Constantinescu, in Vremea, nr. 186, 1931;
G. Topirceanu, in Lumea, nr. 3834, 1931;
T. Arghezi, in Adevarul literar si artistic, nr. 660, 1933;
Perpessicius, Mentiuni, II, IV;
S. Cioculescu, in Adevarul, nr. 15858, 1935;
E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;
D. I. Suchianu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1938;
G. Calinescu, Istoria;
Al. A. Philippide, in Vremea, nr. 710, 1943;
I. Teodoreanu, in Bilete de papagal, nr. 27, 1947;
I. Teodoreanu, Masa umbrelor, 1957;
V. Russu-Sirianu, Vinurile lor, 1969;
D. Botez, in Arges, nr. 2, 1970;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 30, 1970;
A. Leon, Umbre, 1970;
Al. Paleologu, Spiritul si litera, 1970;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
Al. Piru, in Romania literara, ta. 35, 1972;
V. Craciun, in Romania literara, ta. 52, 1973;
I. Massoff, Teatrul romanesc, V, VII, 1973;
M. Handoca, Al. O. Teodoreanu, Pastorel, 1975;
L. Kalustian, in Ramuri, ta. 1, 1976;
R. Abrudan-Pandele, in Manuscriptum, nr. 1, 1978;
Al. Rosetti, Scrisori catre-, 1979;
Al. Piru, Istoria literaturii romane de la inceput pina azi, 1981;
Rodica Abrudan-Pandele, Al. O. Teodoreanu, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Teodoreanu Alexandru

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Teodoreanu Alexandru





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text