 |
|
(fragmenT) "tot atatea victorii ale verbului, tot atatea rachete ale imaginatiei, tot atatea fantani arteziene (sau arghezienE) ale poeziei."
Perpessicius
"Dupa mai bine de o jumatate de secol de la aparitie, sunetul Cuvintelor potrivite n-a pierdut nimic din prospetimea initiala. Mai mult: socul lecturii ramane de fiecare data activ. El vine probabil din existenta unei arhitecturi secrete a volumului, aproape muzicala, analoga intr-un sens celei din Muzica apelor de Haendel. Se stie, poetul a refuzat (ezitaT) mult timp sa-si adune poemele risipite, visand o Carte unica, pe care intentiona s-o publice la patruzeci de ani. «Nu m-am tinut de cuvant: am intarziat sapte» - se explica el. «In treizeci de ani, cat mi-au trebuit sa scriu o carte, am scris 6 gramada de alte carti. Cele mai multe au fost cu simplificare expediate la ceruri cu colaci de fum.» Cand se decide in fine, dispunerea poeziilor nu se face in ordinea unei cronologii, ci dupa criterii intime, nemarturisite si dificil de stabilit. Oricum, nivelele succesive ale unei experiente lirice de cateva decenii se afla amestecate, intervertite, cu acea placere de a-si deruta cititorul (criticuL) tipica pentru poet. Daca unele «inceputuri» - si chiar- o parte din Agatele negre - au fost sacrificate, cu aceasta nu se elimina insa toate accentele romantic-macabre, parnasiene sau simboliste, iar conexiunile la linia «traditionalista», bucolica, implicarea in panza eminesciana a unor accente erotice raman si ele foarte evidente. Dar punctele de contact sunt rasturnate de sentimentul exponential al unej^ misiuni transformatoare, pe"care poetul o declara liminar in versuri programatice: transformare in planul ideii si al emotiei - Testament, Caligula, Lumina lina - cat si in acela al expresiei, acesta inca mai explicit, in Ruga de seara, Vraciul s.a. Arghezi poseda secretul unei alchimii a durerii devenita muzica, a imundului prefacut in suavitate, dar pastrand intacta puterea otravii pedepsitoare. Impetuosul, spontanul si mestesugitul («slova de foc si slova faurita») sunt egal prezentate in aceasta arta poetica. «Ramura obscura» tasneste la lumina eterna a artei, frumosul sublimeaza impulsurile violente. Exultanta de-miurgica ia forme inselator ludice in Cantec din fluer, cu o identificare in tiparele autohtone niciodata tradate de altfel, sau in Vraciul, unde sentimentul faustic atinge pragul de sus al unui patetic ironic. Dar de la acest nivel explicit (fiindca «programatic»), poezia argheziana isi descopera intimitatea paradoxala. Exista o anumita «dezordine» savanta in Cuvinte potrivite, care a putut deruta pe buna-dreptate receptarea imediata a volumului. Cum poeziile nu sunt datate, dar stim ca ele reprezinta o biografie interioara cu periple dramatice consumate de-a lungul a treizeci de ani, alternanta facturii si timbrului unor. poeme poate sa trimita la elaborarea lor distantata in timp. Sau, dimpotriva, tradeaza intentia unuj autoportret premeditat contradictoriu, in care pulsiunile antagonice isi disputa prioritatea. Orice idee de «unitate» e sparta in interiorul discursului liric. Cel mai "unitar" si omogen ciclu, al Psalmilor, e dispersat si nu concentrat intr-o sectiune anume. Astfel, daca in centrul acestei constructii baroce, cu un nedezmintit gust pentru decorativul flamboiant, s-ar fi putut afla un templu solar cu o succesiune de coloane severe, avantate spre cer si retezate rand pe rand in avantul lor -Psalmii - poetul refuza ideea unui «centru» si sfarama posibila imagine coerenta, preferandu-i una degradata, a coloanelor ruinate revenind din loc in loc, insirate ca un «memento» de-a lungul unei via dolorosa. Tortura intervine asadar dupa momente de euforie, sau de uitare in contemplarea cosmosului. Unei atitudini extatice ii urmeaza involburarea marilor intrebari ramase fara raspuns. Moartea tulbura imaginea fragil-candida a unei existente sensoriale, adamice. Belsug anticipeaza in sumarul volumului Fiara marii, Oseminte pierdute sta langa Satana, Blestemele urmeaza dupa Interior de schit, Duhovniceasca se-nvecineaza cu Bunavestire, Maica Scintila cu Har, Cantec din fluer cu De-a v-ati ascuns. Se poate banui prin urmare ca poetul doreste cu dinadinsul o simultaneizare a vectorilor antagonici, ca portretul sau adevarat nu trebuie inteles intr-o succesiune, ci in unitatea contrariilor concomitent prezenti."
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Mircea ZACIU
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Jurnale
