Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Marin Sorescu - universul creatiei despre Marin SORESCU



Sorescu este un intelectual serios, care mediteaza la ceea ce scrie si scrie invaluind tragicul, sublimul, grotescul in plasa fina a ironie. () Poezia lui este, in fond, o meditatie trista, insa meditatia imbraca o haina de fantezie inselator surprinzatoare." (Eugen SimioN)

Marin Sorescu apartine unei generatii de poeti ce si-au propus sa redescopere lirismul, sa reinventeze poezia, manifestandu-se impotriva purismului, a retoricii clasice, a formalismului, in volum debuteaza in 1964, cu Singur printre poeti, fiind imediat remarcat de George Calinescu. in volume ca Moartea ceasului. Tusiti, Tineretea lui Don Quijote, La lilieci etc, Sorescu demitizeaza adevaruri general acceptate de traditia literara de pana acum, demonteaza mecanismul stereotip al limbajului, caricaturizeaza evenimente cruciale din viata omului, precum moartea sau iubirea, bruscheaza uzantele si deformeaza convenientele, aratand ca poezia poate fi si altfel decat pana acum. S-a spus ca poeziile sale sunt adevarate spectacole de inteligenta", ca dau sentimentul unei desfatari", nelasandu-i omului senzatia participarii ca efort, ci pe aceea a gratuitatii si destinderii" (Dictionarul scriitorilor romanI).



Succesul enorm de care s-a bucurat, atat in tara, cat si in strainatate, se datoreaza, in principal, deschiderii sale enorme catre cititor, intr-un firesc al comunicarii care incita lectorul la cooperare. El scutura versul de toate podoabele", il simplifica si-i descreteste fruntea" (E. SimioN), aducand poezia din lumea abstracta in care fusese proiectata pana acum la nivelul cititorului, caruia ii ofera si o cale de acces catre nucleul ei simbolic, bine ascuns.

Familiar si conversativ, Marin Sorescu dezbraca mari teme lirice, care au fost ale poeziei de totdeauna, de solemnitatea sub care poetii le-au infatisat de obicei, ocolind pe departe vointa de a fi oracol al ultimelor intelesuri ale vietii la care totusi ajunge si revine staruitor." (Vladimir StreinU) in plin neomodernism si apoi postmodernism, Marin Sorescu scrie acele povesti cu talc" si cu poante finale" care schimba dintr-o data intreaga perspectiva asupra poemului, intr-un limbaj accesibil, comun, familiar. S-a spus, din aceasta cauza, ca la Marin Sorescu ideea este mai importanta decat cuvantul in sine, ca el se foloseste de cuvant, construieste cu el si nu se imbata cu parfumul hri. Forma poeziei, altfel spus, nu este precumpanitoare, nu sunt cautate cuvinte care sa transmita doar prin ele insele ceva. incercand sa-i defineasca sintetic poezia, Ion Negoitescu arata: N-as fi in stare intr-adevar sa cuprind mai exact aceasta poezie decat aratand ca, tocmai prin universul ei de lut, supus eroziunii, lipsit de sens si de transcendenta, cazut iremediabil in anecdotic; tocmai prin omul, considerat ca un animal absurd, neputincios, fara cer si fara speranta, care nu-si da seama de tragismul grotesc al existentei lui si nu sufera pentru aceasta -poezia lui Marin Sorescu a descoperit un nou domeniu de investigatie lirica".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.