Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Iona - TABLOU 4 de Marin SORESCU




TABLOUL IV O gura de grota, spartura ultimului peste spintecat de Iona. In fata, ceva nisipos, murdar de alge, scoici. Ceva ca o plaja. In dreapta o movila de pietroaie, case, lemne. La inceput, scena e pustie. Liniste. La gura grotei rasare barba lui Iona. Lunga si ascutita – vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba falfaie afara. Iona inca nu se vede.

20


-

-

Strasnic navod mai am. Vreau sa prind cu el acum soarele. Doar atat! Soarele! (Razand.) Si sa-l pun la sarat, poate tine mai mult. (Se arata si Iona, isi pune mainile la ochi, ferindu-se de lumina.) Marea. (Luandu-si mainile de la ochi.) Marea! Aerul! (Respira adanc. Constatativ.) Da, asta e aer. (Mai respira odata, adanc.) Sa nu-mi spui ca si cel dinauntru a fost aer. Nu, sa nu-mi spui mie asta ca Numai eu stiu ce-am respirat. Eu, si cu narile astea ale mele. (Dandu-si un bobarnac peste nas.) Acum incep sa se fragezeasca si ele. (Vesel.) Aici, in larg, la infragezirea narilor. (Dilatandu-si nara stanga.) Ia respira tu acum cum stiai sa respiri la tinerete. (Respira.) Si tu! Leneso! (Acelasi joc, cu cealalta.) (Cu emotie.) Aer adevarat. Aer de-al nostru – dens. Ca avem munti inalti. Ca avem paduri. Ca avem mare. (Intinde mana dreapta inainte, rasfirandu-si degetele.) Vreau sa respir un pic si cu podul palmei. Lasa, ca stiu eu ce fac. Putin ozon pe liniile norocului. Si putina briza. (Pauza. Toata scena pana aici trebuie jucata exaltat, ca o nebunie. Acum Iona incepe sa se dezmeticeasca.) Cum pierd timpul cu fleacuri! (Aproape plat.) Nu trebuie sa ne pierdem timpul cu fleacuri! In curand, hoitul acesta se va scufunda Va lua apa si (Gest de adio.) (Indemnandu-se.) La treaba! (Ingrijorat.) Daca sunt tocmai la mijlocul marii? O sa inot pe burta o zi, doua, un an, pana obosesc bine, apoi pe spate, apoi intr-o dunga. Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de par, apoi intr-un fir de suflet, apoi intr-o rasuflare, apoi intr-un geamat. Ies eu la un liman. (Da sa se arunce.) Dar unde e marea? Nu se vede un strop de apa. (Speriat.) S-o fi evaporat. O fi trecut pe aici vreun potop de foc si ne-a luat marea pe talpi! Sclipea nisipul, si eu credeam ca sunt nasturii valurilor. Mi s-a prostit vederea. (Se da jos, incepe sa se plimbe.) O plaja? Poate e mai bine asa. Cine stie, singur, daca as fi reusit. (Gest catre pestele din care a iesit.) A facut si el un bine. Saracul! Nu mai zice „saracul”! Ti-am mai spus. Nu mai zic. (Pauza.) E bine si afara. Peste tot e bine. Lasa, ca stiu eu. Aici e foarte bine.



21


-

-

-

-

Ar trebui sa fiu fericit. Chiar sunt. Nu. Asa e. Poate, mai tarziu. Da, ca fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. O sa ma bucur pentru clipele astea, atat de importante, cine stie cand. (Zambind.) Cum am sarutat prima fata – asta a fost demult –, n-am simtit nimic, decat un gust de carne. Un gust de mana. Parca sarutasem o mana in plus. N-am putut sesiza deosebirea, fiorul. Asa se intampla. Abia dupa vreo doua zile, m-a apucat o fericire. Asa din senin. La urma, mi-am dat seama ca din cauza sarutului aluia. Asa si acum. Simt numai ca am pus piciorul pe uscat si ca ma duc acasa. Incotro o veni casa mea? Sa-ntreb pe cineva Cam pustiu pe aici. Unde-or fi? La pescuit. Ce sa-i faci, burta cere. Si a lor, si a pestilor. Taci! N-am zis-o cu rautate. (Striga.) Hei, oameni buni! (Intra Pescarul I si pescarul II. Ambii au in spinare barnele.) Si voi?! Grozav! Pe unde-ati iesit? V-ati luat barnele. Or fi inceput sa se ruineze casele voastre, asa e. Totusi, nu trebuie sa va omorati carandu-le tocmai de pe taramul celalalt. Or mai fi si pe la noi lemne. (Razand.) Sau ati vrut sa-i faceti paguba?! (Scena incepe sa se clatine, cei doi pescari ies.) (Suspicios.) De ce intalnesc mereu aceiasi oameni? S-o fi-ngustat lumea pana intr-atata? E prea mica lumea, intalnim la fiecare pas numai umbre. Copaci, pasari, ganganii, la fiecare pas. Si cu toate trebuie sa fim atenti, sa le dam buna ziua, sa le intrebam ce mai fac. (Intelegand.) Ingrozitor. Ma miram eu de ce nu sunt fericit! (Se suie pe movila de pietre.) Ce vezi? Orizontul. Ce e orizontul ala? (Ingrozit.) O burta de peste. Si dupa burta aia ce vine? Alt orizont. Ce e orizontul acela? O burta de peste urias Ia mai uita-te odata. (Iona priveste, apoi isi acopera ochii cu palmele.) Ce-ai vazut? Nimic. Ce-ai vazut?

22


-

-

-

-

-

-

-

Nimic, decat un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse unul langa altul. Inchis intre toate aceste geamuri! Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea, dar odata ajuns aici, in mormant – nu mai poate invia. Se da cu capul de toti peretii, cheama toate siretlicurile mintii si ale minunii, isi face vant in dumnezeire ca leul, la circ, in aureola de foc. Dar cade in mijlocul flacarilor. De atatea ori a sarit prin cer, nici nu s-a gandit c-o sa se poticneasca tocmai la inviere! Si lumea-l asteapta sus. Toti cred in el, unii sunt aproape distrati de atata credinta. Acus-acus or sa infloreasca lespezile mormantului ca petalele unui nufar, si mortul va invia, cum e si firesc, dupa atata asteptare a omenirii. Si se va inalta la cer, dandune si noua un exemplu luminos. Ca noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere. Apoi ne vom duce linistiti la casele noastre, sa murim bine, omeneste, pe la casele noastre. Dar vrem sa-l vedem mai intai pe el. Iar el e aici, in mormant, la capatul puterilor, si nici nu mai are glas sa urle pana la ei: „Oameni buni, invierea se amana!” (Cu glas stins, impersonal.) Un pescar sarac pe malul marii tragea si el cu navodul la pesti foarte mici Si cum statea el asa, deodata se casca apa, si un chit urias (Rejoaca scena. Pauza.) Dar cine era omul acela? Ce gandea? Si de ce tocmai el? Puteti sa-mi spuneti? Nimeni nu sufla nici un cuvant Precis, nenorocitul n-a mai reusit sa spintece burta imensa. (Facandu-si curaj.) Dar eu (Meditativ.) Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva, odata ce te-ai nascut. Doamne, cati pesti unul intr-altul! Cand au avut timp sa se aseze atatea straturi? Lumea exista hat, de cand (Luminat.) Toate lucrurile sunt pesti. Hm! Naiv ce sunt! Poate ca am trecut de mult de locul unde eram la inceput. Vezi, trebuia sa-l insemn si pe asta. Ma opream acolo si traiam in continuare. Ca toata lumea. Nici nu-mi dadeam seama ca totul pluteste. Asa e, trebuie sa punem semne la fiecare pas, sa stii unde sa te opresti. In caz de ceva. Sa nu tot mergi inainte. Sa nu te ratacesti inainte. (Meditativ.) Afara (rectificand ultimul gand.) Un astfel de loc trebuie sa existe. Poate nu prea mare sa incapi tot Dar asa, macar cat a-ti intipari talpile in el. Pentru o clipa. Apoi sa vina altul cu talpile lui arse de noapte. Si altul. Trebuie sa fie pe undeva aceasta palma de loc (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost si tu! Viitorul am vazut ce bine ti l-ai ghicit. Ia incearca acum sa prezici trecutul. Sa vedem dac-o nimeresti macar cu asta, proorocule! Incearca sa-ti amintesti totul. (Isi acopera cu mainile fata, sta asa cateva clipe, da din cap ca nu poate.) E ceata! Incearca sa-ti amintesti macar ceva. (Acelasi joc.) Ce ceata! (Ingrozit.) Numi aduc aminte nici o limba-n vant. (Pauza.)



23


-

-

(Cu mana streasina la ochi.) Cum se numeau batranii aceia buni, care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput nu arau asa batrani? Cum se numea cladirea aceea in care-am invatat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mancam si beam si pe care am jucat de cateva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte – cum se numea? Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? (Pauza.) (Iluminat, deodata.) Iona. (Strigand.) Ionaaa! Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. Si acum, daca stau bine sa ma gandesc, tot eu am avut dreptate. Am pornito bine. Dar drumul , el a gresit-o. Trebuia s-o ia in partea cealalta. (Striga.) Iona, Ionaaa! E invers. Totul e invers. Dar nu ma las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce conteaza daca ai sau nu noroc? E greu sa fii singur. (Scoate cutitul.) Gata, Iona? (Isi spinteca burta.) Razbim noi cumva la lumina.
CORTINA

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2023 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.