Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Iona - TABLOU 3 de Marin SORESCU




TABLOUL III Interiorul pestelui II. Decor asemanator, in mare, celui din tabloul anterior. Poate cateva elemente in plus, spre a marca evolutia. Iar intr-o parte a scenei – important! – o mica moara de vant. Poate sa se invarteasca. Atras de ea ca de un vartej, Iona se va feri tot timpul sa nu nimereasca intre dintii ei de lemn.

12


-

Cred ca-l pandea de mult. (Reconstituind.) Parca-l vad pe raposatul: ma inghitise, cu burta plina de mine, se retragea si el undeva sa ma ferece. Sa-i tihnesc! Satul, mergea asa prin apa, cam distrat si, de nepasator ce era, dadea si din coada. Precis dadea din coada. Ca asa fac, cand sunt ei fericiti. Da’ astalalt, care-l pandea de mult Cam de cat timp? Eu stiu cum o fi intre pesti? Oamenii, ma rog, isi poarta asa ranchiuna si-o viata intreaga. Bine, asta e alta poveste. Noi, oamenii, avem rabdarea mai dresata, mai evoluata. Dar dumnealui era peste si nu mai putea de foame. Ar fi vrut sa dea si el din coada Sa zicem ca-l pandea de doua zile. Maximum trei. Asa, cum inota, ragaind, deodata, „hat!”. (Scena se zguduie din nou.) Aoleu! Ce s-o mai fi intampland afara? (Blazat.) Aa, evenimentele Pana ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (Rade.) Pana ma „nasc” de-aici! (Speriat.) Dar daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume? Povesti! Nu vezi cum se invalmasesc toate? Sunt copii care vorbesc in burta mamei. Vrei sa spui ca si eu ? (Nu-si termina gandul.) Fugi! Ba eu cred ca as fi in stare: doar ma cunosc destul de bine. Toate cu o limita (Se da mai langa perete si incearca sa se masoare.) In orice caz sunt destul de marisor. Si copiii nenascuti vorbesc – intre ei. Doar gemenii. Femeile insarcinate se strang mai multe la un loc – sa mai stea copiii de vorba. Asa se zice. Pun viitorul la cale. (Pauza. Iona se plimba prin incapere, apoi se opreste ingrozit.) Daca sun geaman? Cu cine? E aici, numai ca nu-l vad. (Certandu-se.) De mult trebuia sa-mi pun ochelari. Neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nu-ti mai vezi fratele. Geamanul. Doi e o cifra (Intra Pescarul I si Pescarul II, cu cate o barna-n spinare. Nu scot nici un cuvant.) Patru! Suntem patru. (Se da mai aproape de pescari, ii recunoaste.) Si voi? Daca nu va recunosteam, credeam ca Ce mai faceti? (Pescarul I si Pescarul II se retrag intr-un colt al scenei si raman asa, cu barnele pe umeri. Iona isi continua monologul.) Altfel, mai aveam putin si-nnebuneam. E stramt aici, dar ai unde sa-i pierzi mintile. Nu e prea greu. E chiar o nimica toata



13


-

Pentru ca exista anumite conditii Anumite? Toate. Dar uite, voi, pentru ca ati fost doi, v-ati incurajat unul pe altul. (Imitand.) „Nu te lasa mai tata!” – „Nu ma las, taticule!” – „Nu te lasa, taticule!” – „Nu ma las mai tata!” (Pauza.) Si uite unde ati ajuns. Mare noroc, zau! (Curios.) Ei, cum a fost? Intreb si eu ca prostu’. Multa lume s-a imprastiat. Si-o sa se mai imprastie. Asa se aude. Dar eu ma strang acasa. Mergem impreuna. (Razand.) Sau poate mai huruziti pe aici? (Rade si mai tare.) Ati dat de bine, ai? Raspundeti. De ce va abtineti? Ati facut vreo intelegere cat trebuie sa ramaneti mancati? Si mai aveti mult? Obligatia? Fata de cine? Cine e stapan pe intoarcerea voastra? Pe reintoarcerea noastra? Intram unde vrem si iesim cand vrem. Scurt! Hm, daca ma gandesc bine, mie nu mi-a spus nimeni nici sa stau, nici sa plec. Ies din hoitul hoiturilor. (Confidential.) C-am mai iesit din unul. Si-acum, fiindca tot sunt pornit pe drumul asta Ei, ce ziceti? Inteleg, inteleg Ce sa le spun pe-acasa? Cand oi ajunge-n sat or sa mantrebe Lasa ca stiu eu ce sa le indrug. Ca sunteti bine. Nu e nici chitul asta asa rau cum crede lumea Si o duceti destul de Bine, bine, chiar binisor. (Inghiontind o femeie imaginara.) Taci, femeie, ce tot te smiorcai? N-auzi ca sotul tau traieste? Ce dracu? Acesti ochi l-au vazut. E viu ca mine, n-auzi? N-a putut sa vina acu, ca-si scrantise un picior. Frant de oboseala. L-a dus prea departe. Cum era el usor s-a tot dus cu el in burta. Si cu vecinul Si el tot slabut I-a dus soava, de se mira si marea: „Unde, ma? Unde-i duci?” „La mama dracului.” Hai nu mai plange. Si-au facut si o casuta. Stii, sa se mai intremeze putin. (Mangaind.) Hai, opreste-te odata, ca maine-poimaine te pomenesti cu el aici. Vine neaparat. O fi chiar pe drum. Dar de maritat a zis ca poti sa te mariti. (Pauza.) Ca sa ai si tu o mangaiere. „Sa se marite”, asa a zis. „Ca eu, zice, nu mai am nici o pretentie.” Bun om!

14


-

-

„Cand o sa ajung acolo, pe malul ala al marii, sari-i-ar ochii, n-o sa fac altceva decat sa stau toata ziua intins la soare.” Tinea mult sa se vada tolanit in nisip. Sa-si zvante ciolanele. Da, ca el avea si Meserie nenorocita Si in privinta asta, chitul i-a cam daunat. De bine, e bine in el, pacatele mele, da’ o umezeala! Ce sa-i faci?! Poti sa te opui? Chitul traieste in apa si umezeala-l razbeste si trece-nauntru. Ce daca acolo sunt oameni? (Enervat.) Atunci de ce-i mai mananca, daca n-are conditii? Vorbesti si tu prostii. Trebuie sa traiasca si el, nu? Toti trebuie sa traim. Tocmai asta spuneam si eu – toti traiesc pe-acolo pe unde-or fi. Si nici nu stii cand o sa te pomenesti ca-ti bat, cioc, cioc, noaptea, in geam. (Catre cei doi pescari, care au stat tot timpul in scena, muti.) Lasati pe mine. O scot eu la cap intr-un fel si cu asta, nici o grija! (Pescarii dau din cap ca sunt linistiti si ies din scena.) Prostul de mine! Eu tot turuiam din gura, si ei or fi avut de lucru! Pai, din moment ce erau cu barnele alea-n spinare (Cu obida.) I-a pus si la treaba! Greu se mai castiga o bucata de paine (Chibzuind.) Si eu trebuie sa-mi vad de ale mele. (Scoate cutitul si pe panoul din fundul scenei incepe sa-si taie un fel de fereastra.) Daca nu exista ferestre, ele trebuie inventate. (Scapa cutitul jos, da sa-l ridice, apoi se razgandeste.) Dar unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii, si nu ca la morti? (Zgarie cu unghiile de la mana dreapta locul inceput cu cutitul. Se aude un „hars”, apoi un zgomot ca de fierastrau.) Parca sunt cutite! Cu zece cutite stam altfel de vorba. (Incepe sa lucreze cu amandoua mainile, degajat, ca si cand ar trage la doua fierastraie.) (Zambind.) As fi putut sparge aceasta toba chiar cu genele. (Descoperire.) Si in loc de gene am acum tot unghii. Si in loc de par in cap am acum unghii! Si in mine sunt tot o unghie. Una puternica, neimblanzita, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unghie care sparge incaltamintea si iese afara la lume ca o sabie goala.

(Panoul se darama cu zgomot. Se face intuneric pentru cateva clipe, in care timp panoul e scos din scena El despartise, de fapt, transversal, scena in doua, interiorul pestelui doi, de interiorul pestelui trei care iese acum la iveala. La aprinderea luminii, Iona are cateva momente de buimaceala, apoi apreciaza lucid situatia.)

-

Altul! Ma miram eu sa se termine asa de repede! Si ce liniste! (Cu un calm fortat.) Altul. (Si mai calm.) Si ce liniste!

15


-

-

-

-

-

(Izbucnind.) Mai e mult pana in clocotul marii? (Pauza.) (Se apleaca, privind ceva jos.) Carabusii au o groaza de picioare, dar cand se rastoarna pe spate nu mai pot sa-si revina, sunt ca si pe lumea cealalta. Poate ar trebui sa aiba parte din picioarele din spate. Sa-si distribuie mai rational picioarele. A, e imposibil! Trebuie sa inceapa mai intai razboiul pentru reimpartirea picioarelor. (Culege ceva; deziluzionat.) Nu e decat un biet solz. M-am inselat. (Scuzandu-se.) Nu vezi ce intuneric e? (Usor regret.) Celalalt parca era mai luminat. Nu-l vorbi de bine aici, fata de prezentul. Acum, dupa ce l-a inghitit, cred ca e totuna. Daca-i era totuna, nu-l mai inghitea. O fi gresit. (Nu se lasa.) Era asa, mai transparent. Mai trecea cat de cat soarele din apa. Nu era acoperit, cum o fi asta, cu olane vechi, cu muschi pe ele! Dar unde-o fi carabusul ala? Adica nu era carabus. Nu stiu de ce mi s-a facut dor de-un carabus. Mai demult imi placeau ganganiile, tot felul de ganganii Stateam ganduri intregi si ma uitam la ele. Asta se-ntampla afara, cand aveam mijloace sa ma uit la ele. Exista un fel de gaze, seamana cu furnicile, nu stiu cum le cheama (Se gandeste.) Nu stiu cum le cheama. Isi fac niste gauri mici in pamant, cat ai baga un ac. Si se-nvartesc cat senvartesc pe camp, apoi intra in culcusul lor. Cum si-or fi mai gasind ele impunsatura aia de ac, fiecare a sa, cat ti-e pamantul de mare? Odata, una tocmai se pregatea sa intre, am luat-o pe cal, ca eram calare, si i-am dat drumul hat, peste sapte poste. Sa vad daca mai nimereste inapoi. (Curios.) Si a nimerit? Nu stiu, ca n-am mai avut timp sa cercetez. Au intervenit alte evenimente. Povestea asta cu Nu, razboiul, plecam la razboi. (Cu obida.) Uite asa suntem noi impiedicati de la treaba! I-am scris mamii acasa sa se duca sa controleze locul. Si? N-a mai gasit locul, c-a venit un cutremur si l-a mutat in alta parte. Aha! (Pauza.) Inainte ma gandeam tot timpul la sotia mea. Acum, cu cat trec zilele, sotia se intuneca parca in minte si mama se lumineaza. Ca la fantanile cu doua galeti. Una se scoboara, alta se inalta. Acum nu se mai inalta decat mama. Intoarcerea! Ce clar o vad! Poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. Daca-ar trai bunica-sa, si bunica-sa s-ar gandi acum tot la mama ei. Sunt coincidente de-astea. Eu cred ca exista, in viata lumii, o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la bunica, bunica la mama pana se ajunge la o singura mama, una imensa



16


-

-

-

-

-

-

Ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume! In momentul acela, daca-ar striga cineva ajutor, cred c-ar fi auzit pe-ntreg pamantul. (Cautand in jur.) daca ar fi vreo sticla goala pe-aici, as scrie un biletel, l-as pune inauntru si l-as lansa pe mare. Mama – as scrie –, mi s-a intamplat o mare nenorocire. (Rugator, exaltat.) Mai naste-ma o data! Prima viata nu prea mi-a iesit ea. Cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? Dar poate a doua oara Si daca nu a doua oara, poate a treia oara. Si daca nici a treia, poate a patra oara. Poate a zecea oara. Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu. (Pauza.) Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Soldatilor le scapa, mai ales pacea; obisnuiti sa doarma in zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniste deschid ochii, atat de larg ii deschid, ca intra-n ei iarba si pasarile, ca in craterele vulcanilor stinsi. Somnambulilor le scapa nevazuta luna, si se trezesc in mormant si umbla tiptil pe acoperisurile cosciugelor si se suie-n varful unui fir de iarba, care-i arunca afara la galbenusul ciudatei planete. (Pauza.) (Mai uitandu-se odata in jur.) As putea sa pun biletul in basica asta. (O arata intr-un colt.) (In dubiu.) O da-o? Atata lucru! Sa zica multumesc ca nu-ncep sa-l mananc pe dinauntru. (Ia basica, se uita la ea, apoi, cu cutitul, isi taie o bucata de piele din podul palmei stangi, pe care scrie apoi, cu sange, cateva cuvinte. Scena aceasta trebuie jucata ca si cand lucrul pare foarte firesc.) (Pune scrisoare in basica, umfla basica, o leaga. Pauza.) (Explicandu-se.) Omul e dator sa incerce. Parca-i vad cum sar toti, cu navoade, cu undite, cu harpoane (Imitand forfota multimii.) Toti gramada in barci. Femeile cu felinare. O zi, doua, cat e nevoie. Pana ma dibuiesc. Pe el, ca pe mine nu au cum. Daca au felinare! Tot degeaba, e gros. Asa e, al doilea era mai subtirel. Pss! (Lungindu-se pe dusumea.) Acum sa te vad eu, unchiesule! Mai faci si tu sacrificii. Pana te-or prinde Ca nu mai e mult. Cred ca te-au si chitit. Uituc ce sunt! N-am lansat basica in apa. Pe unde s-o? (Bate cu pumnul in coastele pestelui, sa le-ncerce grosimea. Oftand.) parca-s zidurile Vavilonului. (Din imprudenta, calca pe basica. Aceasta se sparge cu un zgomot teribil, de explozie. Iona, naucit, isi pune mainile la ochi.) (Dezvelindu-si ochii.) Unde sunt? Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata. (Gaseste jos scrisoarea.)

17


-

-

Am inceput sa primesc si scrisori. Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul. Unde e mare – si scufundari. (Razand.) Crede ca eu pot sa-l salvez! Scriu nenorocitii, scriu Plictiseala. (Isi arunca ochii pe scrisoare.) Se vaieta ca un copil Sa stea pe lumea cealalta. Daca se smiorcaie asa! A avut ghinionul sa dea peste belea, si acum vrea sa induioseze lumea cu soarta lui nenorocita Sa-si lase fiecare treaba lui si sa porneasca pe valuri! Afla de la mine: n-o sa miste nimeni nici macar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pamant. Nimeni din cer. Cat e pamantul de mare, sa treaca scrisoarea asta din mana in mana, toti or sa-ti dea dreptate, dar sa intre in mare dupa tine – nici unul. Pe omenire o doare in fund de soarta ta. (Mai calm.) Ce, cand ti-a fost bine, cand te-ai inchis in casa cu femeia ta ai urlat ca esti fericit? Si chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta. Baiete, descurca-te si tu cum poti. Si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste. Las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos. Si nu se teme de singuratate. (Arunca scrisoarea. Pauza.) De ce m-oi fi infuriat atata? Nu pot sa ma fixez pe o singura stare. Ca muschiul pe copac pe o singura directie. Uneori uit unde ma aflu si zambesc asa, fara motiv. Cateodata sunt vesel. (Rade.) Vesel de tot. Pentru ca uit de mine. Ma pierd pe undeva, in vreun loc departat, cum ai uita o carte pe fereastra. Pai daca am sti in fiecare clipa unde ne gasim (O zguduitura a scenei.) Se clatina lumea ca un ou clocit. Clocit si rasclocit. Din care trebuia sa iasa cine stie ce viitor luminos. (Razand.) Dar s-a razgandit. O fi amanat. S-a clocit oul. Acum sunt vesel, ori ? Asa si-asa. Simt o moleseala De ulcior care se umple, galgaind in fantana. Intr-o fantana seaca. (Pauza.) Ce pustietate. As vrea sa treaca Dumnezeu pe aici. Mi-e dor sa vad pe cineva mergand pe drum. Sa apara de acolo si sa dispara pe dincoace. Cativa pasi prin dreptul meu Cand am sa ies de aici, am de gand sa opresc primul om intalnit si sa-l intreb: „Ce mai faci?” Sunt plin de planuri. Vezi sa nu crapi. Ca basica aceea?

18


-

-

-

Mai rau: ca toate basicile de pe pamant la un loc. Atunci, macar o sa fie o explozie ca lumea. Asa o fi fost s cutremurul care-a mutat din loc malul unde-si intepase un cuib gaza aia? E mult de-atunci, cum de mi-a venit in minte? (Uitandu-se atent intr-o parte.) Sunt ochii mei aceia care ma privesc? Ti se pare. Nu e nici o oglinda pe-aproape. (Ingrozit.) Sunt ochi adevarati. (Numara.) Unu, doi, trei, o suta de perechi. Uite, si-n partea cealalta, si dincolo, si aici. (Scena se intuneca treptat, miscari nelamurite prin unghere.) Sunt pesti in spatele ochilor. Pesti vii. Puii monstrului mare. Cei nenascuti, pe care-i purta in pantec. Explozia i-a trezit la viata si acum cresc de spaima. Noaptea e atata bezna. In padure, incat copacii cresc de spaima. Ce mari s-au facut! Vin spre mine cu gurile (Cauta cuvantul, nu gaseste.) Cu gurile scoase din teaca. (Tipand, ca intr-un vis.) Ma mananca!
Intuneric.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2023 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.