Anul 1922 readuce in atentia criticii un prozator care abordeaza in
Padurea spanzuratilor romanul de analiza psihologica, intregind imaginea scriitorului complex, creator de viata, de conflicte dramatice si destine tragice.
Epica realista se complica cu dimensiunea analitica, cartea fiind numita de G. Calinescu monografie a incertitudinii chinuitoare", urmarind un conflict social exterior, in contextul primului razboi mondial, si proiectia acestuia in lumea interioara a constiintei. Autorul se dovedeste un analist al starilor de constiinta, al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiranice" (T. VianU).
Geneza romanului aminteste de soarta fratelui - Emil Rebreanu - ofiter in armata austro-ungara, executat prin spanzurare, pentru ca a incercat sa treaca linia frontului la romani. Dar eroul romanului nu este o simpla copie a unui eveniment biografic, ci devine un simbol al generatiei de tineri intelectuali, implicati in cosmarul razboiului.
Se adauga impresia afectiva produsa de fotografia unei paduri de spanzurati", cei invinuiti de tradare, cunoasterea atmosferei frontului si a razboiului, in timpul studiilor la Academia Militara din Budapesta si apoi in calitate de ofiter, precum si impactul lecturilor din opera lui Dostoievski, scriitorul care, alaturi de Proust, va influenta considerabil proza romaneasca de analiza. Criza mistica a personajului Apostol Bologa, dorinta de mantuire prin moarte si iubire universala, starea de exaltare amintesc de Raskolnikov sau de fratii Karamazov.
Un posibil nucleu narativ al romanului se afla in nuvela Catastrofa. Eroul David Pop este insul mediocru, conformist comod, ofiter si cetatean d.evotat. Datoria este obsesia neamul presupune dragoste frateasca". El traieste sentimentul apartenentei la neamul romanesc. Vestea ca ar putea lupta impotriva fratilor" sai aduce implicit disperarea si presimtirea mortii. Refuzat cu dispret de generalul Karg la rugamintea de a nu fi trimis pe frontul din Ardeal, Apostol Bologa traieste primul moment de criza, dublat de dorinta dezertarii.
Relatia cu Ilona este un alt tip de initiere, prin eros. Este aici o iubire pura, sincera, luminata de candoarea sufletului, un scurt interludiu inaintea dramei finale. Razboiul, iubirea, parintii, camarazii constituie un fundal, un cadru exterior care genereaza surparile interioare. Atentia prozatorului se focalizeaza asupra lumii interioare a personajului, spatiul adevarat al tragediei, pentru ca la nivelul constiintei ranile raman fara leac, faptele capata motivatie, absurdul isi are coerenta lui.
O sinteza a ipostazelor parcurse se contureaza in ultima parte - Apostol ca om -, sintetizata in formularea: in sanul neamului, individul isi gaseste eul sau cel bun in care salasluiesc mila si dragostea pentru toata omenirea". Prin iubire si credinta, eroul se elibereaza de apasarea vinovatiei. El nu se revolta in fata mortii, nu se apara, fortand parca derularea finala intr-un crescendo dramatic. Moartea devine o cale de accedere spre fericire, spre absolut, spre divinitate, iar rezistenta sa provine din forta iubirii: Iubirea traieste vesnic, fara inceput si fara sfarsit Prin iubire cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la ceruri". Moartea nu mai este o sanctiune, ci o izbavire.
Complexitatea personajului este data de imaginea sa eroica, simbolizand libertatea, puterea de sacrificiu, printr-un adevarat apostol" al ideii de bine, adevar si frumos. Dar, pe de alta parte, scriitorul nu isi mitizeaza eroul. Acesta ramane un om, cu slabiciunile, cu aspiratiile, cu lasitatile sale, iar romanul devine, in acest context, un discurs existentialist, o parabola tragica a relatiei omului cu istoria si cu lumea.
Tehnici narative
» Constructia sferica; dispunerea concentrica a principiilor, opiniilor, ipostazelor prin confruntare si largire treptata.
» Structurile compozitionale (imagine de inceput si de final asemanatoarE) - motivul spanzuratorii.
» Retrospectia - prin memorie afectiva se refac anii de formare a personalitatii eroului.
» Introspectia - patrundere in lumea interioara a sufletului, disecarea trairilor, cercetarea crizei de constiinta in raport cu:
- statul;
- neamul;
- semenii.
» Monologul interior - forma de autoanaliza.
» Analiza psihologica - demers complex realizat prin: monolog interior, perspecti-vism, introspectie si retrospectie (prin memoria afectiva) si chiar prin notarea reactiilor fiziologice (transpiratia, privirea aprinsa, senzatia de sete, de friG), inregistrarea gandurilor, a gesturilor, a reactiilor.
» Alternanta planurilor exterior/interior, epic/analitic.
» Simboluri:
- spanzuratoarea = moarte ;
- antinomia cu padurea = viata, regenerare ;
- spanzuratii = final definitiv/destin exterior ;
- lumina.
» Simbolismul cromatic:
- albul nevinovatiei;
- irizarile luminii;
- cenusiul, aramiul toamnei (initiaL);
- lumina rasaritului de primavara ;
- intunericul, cimitirul.
Simfonie a destinului, opera ce surprinde conditia tragica a omului aflat in situatia-limita, in momentele dramatice ale razboiului sau in cautarea clarificarilor interioare, romanul Padurea spanzuratilor deschide seria romanelor realiste de analiza psihologica ale secolului XX.
