Capodopera a liricii scriitorului,
Zburatorul a fost publicat in Curierului de ambe sexe" si in Curierul romanesc" din anul 1844. Aceasta opera este dedicata de autor doamnei Anicuta Manu. in aceasta balada I. Heliade Radulescu valorifica motivul folcloric al zburatorului. in folclorul romanesc, zburatorul este o semidivinitate erotica. un demon, care simbolizeaza chinurile iubirii. Zburatorul se poate metamorfoza in sarpe sau zmeu spre a patrunde nestiut in casele oamenilor, unde ia chipul unui tanar frumos, care tulbura mintile femeilor sau ale tinerelor fete.
Folclorul erotic consacra zburatorului" cantece lirice, farmece, vraji, descantece.
Compozitional, balada Zburatorul integreaza trei parti: confesiunea Floricai, pastelul inserarii si dialogul celor doua surate care observa patrunderea Zburatorului in casa Floricai. Prima parte, confesiunea Floricai, debuteaza brusc si exprima framantarea suileteasca a fetei, surprinsa de invazia" unor simtaminte necunoscute: Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate, /Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;/Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate, /Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!"
Frecventa exclamatiilor si a adresarilor (vezi", mama", uite", ma vezi") accentueaza caracterul oral al confesiunii si exprima dorinta fetei de a-i descrie mamei intensitatea suferintei sale.
Florica crede in existenta si aparitia Zburatorului: Oar ce sajie asta? intreaba pe hu-nica:/0 sti vrun leac ea doara o Ji vrun zburator! /Or aide l alde baba Comana, or Sorica./Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor."
Informatiile despre existenta Zburatorului, ca si leacurile si descantecele, sunt transmise din generatie in generatie.
Chinul Floricai se transforma intr-o lunga asteptare: Atunci inima-mi bate si sai ca din visare,/Si parc-astept pe cine? si pare ca sosit. /Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,/Si nu soseste nimeni! Ce chin nesuferit!"
Dupa confesiunea Floricai urmeaza un frumos pastel al inserarii.
Prima parte a pastelului reconstituie, deopotriva vizual si auditiv, imaginea satului in care forfota activitatii din timpul zilei inca nu s-a stins: cumpenele puturilor tipand parca cheama" cireada satului, ce greu, mereu sosise", iar vitele muginde" se adapa la jgheaburi, in vreme ce altele, in gemete de muma viteii lor striga". Mulsul vacilor, sincronizat in intreg satul, este perceput tot auditiv: ..sa laptelui fantana/incepe sa s-au-za ca sopta in susur,/ Cand ugerul se lasa subt fecioreasca mana/ Si prunca vitelusa iot tremura-mpregiur". in finalul pastelului linistea se instaleaza in tot satul, natura insasi pare a fi incremenit pentru a nu tulbura somnul taranilor osteniti: Tace re este lotul si nemiscare plina: /incantec sau descantec pe lume sa lasat;/Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,/Si apele dorm duse, si morele au stat." Tranzitia catre cea de a treia parte a baladei se face brusc, prin dialogul suratelor care observa fulgerul ce se indreapta spre casa Floricai: - Dar ce lumina iute, ca fulger trecatoare,/ Din miazanoapte scapa cu urme de schintei?" Nedumerite, suratele se intreaba ce poate fi: Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare?/Or e - sa nu mai fie! - vro pacoste de zmei?" in continuare este prezentata imaginea zburatorului: Pandeste, bata l crucea! si-n somn colea mi-ti vine/ Ca brad un flacaiandru, si tras ca prin inel, /Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine/N-au niciun pic de sange, sun nas - ca vai de el!" in final, suratele isi exprima compasiunea pentru suferintele Floricai: O! biata fetisoara! mi-e mila de Florica/ Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit/Si sa palit copila!"
