INTAMPLARE de Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI (Povestire)

 

- Unu, draga, unu singur.

- Sa-ti traiasca.

- Sa dea Dumnezeu! Sa traiasca, saracutul; dar mi s-a intamplat cu el o nenorocire mare. Ce mi s-a intamplat mie, pe onoarea mea ti- o spui, sa fereasca Dumnezeu pe tot vrajmasul! Si tocmai mie Ia gandeste-te, ma Iancule draga, atata copil aveam si eu. Te uiti colo la copiii de oameni saraci, cresc fara nici o ingrijire, - iarna desculti, neimbracati, vara mananca poame verzi si pe urma se duc de se balacesc cate trei ceasuri la garla! vezi pe cate un pici de cinci, sase ani ca se duce cu trei cai sa-i scalde - si nu li se intampla nimic, traiesc zdraveni si ies derbedei ca sa infunde puscariile. Si tocmai al meu de! care puteam sa-i dau si eu o crestere cu averea pe care o am Mare nenorocire, pe onoarea mea ti-o spui.

Sa vezi. Acum un an m-am dus pe-o luna colea la bai la Pucioasa, cu nevasta si cu copilul. Aveam eu trebuinta de niste bai ca ma cam doare piciorul stang, cand se schimba vremea. Acolo bine, frumos. Cand ne intoarcem in oras, in oras - varsat; se imbolnaveau copiii pe capete. Zic nevesti-mii (Pe ea s-o vezi, ma lancule, n-o mai cunosti o umbra Sa ma fereasca Dumnezeu de o nenorocire D- aia-ti spui, cateodatA) Asa, ii zic: "Daca te-ai duce tu cu copilul la nenea, la Margineanca? Eu ma duc in oras; imi vaz de treburi, sambata viu sa va vaz si lunea dimineata ma-ntorc, - pana o mai pieri molima." La plecare - parca-mi spunea mie inima ceva, pe onoarea mea ti-o spui - zic: "Sico, sa ingrijesti de copil sa nu i se intample ceva."

Pleaca nevasta, si eu viu in oras. Asta era luni. Sa vezi, domnule, ce va sa zica presimtirea, pe onoarea mea ti-o spui. Miercuri ma duc la gara, c-aveam de predat zece vagoane de lemne. Cum intru in gara, imi aduc aminte ca la frate-meu la Margineanca, pe la spatele gradinii, trec vagonetele cu carbuni de la mina. Zic, ca omul care are numai un copil: "Aoleu, de nu s-ar duce p-acolo!" Las pe contabil la gara si ma-ntorc acasa sa scriu nevestii, sa nu scape copilul din vedere. Gasesc acasa o scrisoare de la ea, ca i-a parut bine lui frate-meu, ca era bine si copilul si ea. Dupa-pranz sa fereasca Dumnezeu pe toti vrajmasii, pe onoarea mea ti-o spui imi aduce copilul invelit intr-un tartan, pe brate, fara simtire Se-ntamplase! Pana atunci fusese acolo, se jucase pe nisip in gradina, in ochii ma-sii o clipa de nebagare de seama

"Lica! Lica!" aude un uruit de vagonete, pe urma un tipat sfasietor si gaseste copilul intre sine scaldat in sange. Ma Iancule, ce crezi tu c- am patimit! Asa eram eu de albit? ca i-a taiat mana de la cot, ma Iancule i-a taiat mana dreapta de la cot. Lica al meu, ingerasul meu

- ma mir de unde mai am lacrimi sa mai plang - ca nici nu l-a adormit, ii era frica doftorului ca sa adormi un sufletel de copil de cinci ani? Ma Iancule, la urma, pe cand il macelarea doftoru, nu mai tipa, gemea incetinel cu doua siruri mari de lacrimi, din ochii lui frumosi care cereau indurare Mana dreapta de la cot! Care va sa zica ciung, copilul meu ciung pe toata viata Si incepuse sa scrie, ma Iancule! Ii am si acuma placa si condeiul lui Crezi c-am inchis ochii o luna de zile? Cum puneam capul pe perna, ma sculam ca nebun Ciung! Cum o sa-l batjocoreasca copiii la scoala si pe urma, mai tarziu, schilod toata viata.

Ti-aduci tu aminte, ma Iancule, acum trei ani, cand m-ai dus tu la Ateneu in Bucuresti, de vorbea ala? Zicea ca deosebirea de capetenie dintre dobitoace si om e ca toate labele dobitocul si le intrebuinteaza pentru umblet, pe cand omul a insarcinat numai doua cu umbletul, iar alelalte doua le intrebuinteaza sa cucereasca lumea, si indemna pe parinti sa-si invete copiii sa stie sa faca ceva cu mainile. Mi-a intrat mie la cap vorba asta, pe onoarea mea ti-o spui. Si unde-mi ziceam eu c-o sa-l invat sa cante din ceva, ori sa zugraveasca, ori sa sape in lemn. Ca vedeam si la mine ce cusur mare e sa nu stii sa faci nimic. Ma uitam la niste tamplari care mi-au facut mie foisorul asta; taiau si cantau. Mare fericire sa stie omul sa faca frumos cu mana lui si vorbeam si cu ma-sa, ziceam ca cum o implini sase ani, sa-i arate si lui la clavir. Si acum poftim! D-aia, pe onoarea mea ti-o spui, cateodata

De atunci s-a dus toata fericirea am ingropat-o cu manusita lui, uite colo langa salcamul ala Nevasta-mea nu mai e aia vesela, nu mai vrea sa mearga nicaieri, nu se mai vede cu nimeni, nu mai pune mana pe clavir De cate ori o prinz cu ochii plansi! De cate ori trebuie sa ma opresc, sa schimb vorba, de teama ca in ce am de spus sa nu i se para pe departe o mustrare pentru nebagarea ei de seama. Si daca spui, i se pare mustrare, si stiu ca dupa plecarea mea plange; si daca ma opresc, pricepe, si o arde la inima si se topeste Sst! Uite-o, fa-te ca n-o bagi de seama, si sa schimbam vorba Ei! bata-te sa te bata! Care va sa zica bata-te sa te bata! bata-te sanatatea sa te bata!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care

Politica de confidentialitate

 

INTAMPLARE

Opera si activitatea literara Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul

DOUA SURORI

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JUDECATOR

- citeste textul

UN OM

- citeste textul

MICROBUL

- citeste textul

INSPECTIE

- citeste textul

NEAMUL UDRESTILOR

- citeste textul

CUCOANA LEONORA

- citeste textul

MAGHERANUL

- citeste textul

PANA TRASNEA SFANTUL

- citeste textul

SMINTEALA LUI RADU FINULET

- citeste textul

MOARTEA LUI CASTOR

- citeste textul

INTAMPLARE

- citeste textul