Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




INCA, UN VOLUM DIN MEMORIILE LUI ARGETOIANU despre Constantin Argetoianu



Memoriile lui Constantin Argetoianu, aparute din 1990 incoace, au relevat, cum am mai spus, un mare prozator. Un narator stapan pe arta portretului care reinvie, tot cu arta, oameni, evenimente, alcatuind, toate, o epoca si o lume. Si o epoca reinviata cu har de narator constituie totdeauna nu numai o revelatie dar o marturie peste veac. Iar marturiile desenate cu arta pretuiesc parca mai mult decat aridele consemnari memorialistice. Hotarat lucru, literatura subiectiva romaneasca a capatat, prin memoriile lui Argetoianu, o pagina rezistenta iar in autorul ei un inconfundabil prozator, de care, de acum incolo, va trebui sa se tina seama. Care memorii nu sunt, fatalmente, subiective si, deci, partizane? Ale lui Argetoianu nu fac exceptie. incat, dincolo de insusirea lor artistica, pentru a putea reconstitui cu obiectivitate epoca evocata va trebui sa apelam, neconditionat, si la alte surse, comparandu-le si complinindu-le necesar. Dar marturia lui Argetoianu e pretioasa pentru ca, cum se intampla cu volumul pe care il comentez acum, aduce marturisirea unui erou principal al evenimentelor. E vorba de perioada 1919-1922 (adica guvernarea general Vaitoianu, aceea a Federatiei Democratice, a generalului Averescu si inceputul revenirii la carma tarii a liberalilor condusi de atotputernicul Ion I. C. BratianU). Argetoianu a fost, in tot acest timp, in centrul de interes al evenimentelor si, de aceea, are ce povesti, chiar daca o face la doua decenii (1940-1942) dupa petrecerea faptelor si nu dupa insemnari zilnice ci din memorie (as adauga: o memorie prodigioasa). Adesea marturiseste regretul ca a trebuit sa apeleze numai la memorie, ca aici, pe la inceputul scrierii: Toate cate le insir aci sunt insa trecute prin ciurul unui cinstit control si n-am dat drumul decat celor pe care le-am trait. Destainuirile mele au valoarea unor marturii facute sub prestare de juramant -juramantul in fata constiintei mele". Tulburatoare marturisire, bine insa palita de incredere, pentru ca vine din partea unui cinic arhicunoscut, care - se stia - n-avea nimic sfant. Dar sub beneficiu de inventar, aceste memorii merita, negresit, luate in seama.



Argetoianu, om cu doua licente luate la Paris (una in medicina, alta in drepT) n-a practicat-o, pasager si la inceput, decat pe cea dintai, intrand, inca in 1913, in diplomatie, apoi zvarlindu-se, fara control, in politica. Dupa un prim interimat conservat in gruparea lui N. Filipescu, deputat fiind si in lasul refugiului, a fost sufletul organizarii Ligii Poporului" de sub conducerea generalului Al. Averescu. Argetoianu, ca orice conservator filipescan, era antibratienist si, acum, la Iasi, pentru infrangerile militare ale tarii. il facea vinovat pe Ionel Bratianu. De fapt, nu numai pe premier ci. cum spunea, trinitatea Bratianu - Stirbei - regele Ferdinand". A pornit, inca la Iasi, campania pentru intemeierea a ceea ce apoi s-a numit Liga Poporului", convins fiind ca aceasta ar putea revitaliza moral tara. compromisa, credea el, de partidism. Dupa sfarsitul, totusi favorabil, al razboiului si cu Romania Mare infaptuita, Argetoianu a continuat, cu sporita energic, munca pentru organizarea Ligii Poporului" (din care, la inceput, facea parte si A. C. CuzA). Nu aveau, cei din Liga". adunate, multe personalitati politice. Nici nu aveau nevoie de ele, decat mai tarziu. Factorul propulsiv era generalul Al. Averescu, proclamat presedintele Ligii". Acesta se bucura de o imensa popularitate in mediul taranesc din Vechiul Regat si, in conditiile universalizarii dreptului la vot. succesul la urne al listelor Ligii era deplin asigurat. Aceasta cu conditia, precizeaza memorialistul, ca Averescu sa asculte si sa urmeze sfaturile lui Argetoianu. Ceea ce nu se putea, pentru ca Averescu, fire ascunsa, duplicitara, fricos peste masura, calca in toate strachinile". Nu-si cunostea forta si valoarea, compromitandu-si-le sistematic. E adevarat, dupa caderea, in septembrie 1919, a guvernului Bratianu, acesta a manevrat in asa fel incat 1-a inlocuit un guvern tranzitoriu condus de generalul Vaitoianu, care a facut alegeri. Liga condusa de Averescu va castiga alegerile, administrand o dura lovitura liberalilor. Dar, fatalitate, brusc Averescu se considera ofensat ca guvernul nu-i revenise, cum s-ar fi cuvenit, lui si decide -spre stupoarea lui Argetoianu si a apropiatilor sai - sa nu participe, ca Liga", la alegeri. Toate insistentele au ramas fara rezultat. A fost o decizie, intr-adevar, stupida si contraproductiva, taranii, debusolati, acordand voturile lor Partidului Taranesc care, din aceasta cauza, se trezeste cu 73 mandate de deputati, devenid, de acum incolo, un important partid pe scena politica interbelica. Mandate destule obtin si celelalte partide ale opozitiei liberale (iorghistii, national-ardeleniI), incat la 1 decembrie 1919 se formeaza un guvern de coalitie, al Federatiei Democratice, sub conducerea lui Vaida-Voevod. Si pentru ca o grava eroare aduce dupa sine alta, Averescu admite sa intre in acest guvern ca ministru de Interne. Nu va sta decat 11 zile, dupa care demisioneaza zgomotos. Dar guvernul functioneaza pana la 12 martie 1920, cand c demis, penibil, de rege, primul ministru fiind plecat in strainatate pentru incheierea tratatului de pace. vestea gasindu-l la Londra. in tot acest timp, Argetoianu manevra ca guvernul sa-i fie incredintat lui Averescu. Si desi avea toate atuurilc de partea sa. popularitatea nestirbita inca, Averescu in loc sa-1 sileasca pe rege sa-i incredinteze guvernarea, comite si gafa catastrofala de a se intelege cu Bratianu, acesta din urma acceptandu-1. magnanim pe general, incheind un protocol scris, jenant, cu seful liberalilor. Argetoianu este scandalizat, vazand in aceasta supunere momentul intrarii generalului sub epitropia liberala. Ba, mai mult, spre indignarea lui Argetoianu, generalul hotaraste transformarea Ligii in Partidul Poporului, ceea ce anula antipartidismul initial al Ligii. Guvernul Averescu se formeaza, au loc alegerile (intelegerea scrisa cu Bratianu prevedea dizolvarea parlamentului FederatieI) si Partidul Poporului le castiga detasat, cu majoritati zdrobitoare. Argetoianu da asigurari ca alegerile, data fiind popularitatea generalului, nu au fost trucate, succesul datorandu-sc valului de simpatic populara. Sa admitem afirmatia lui Argetoianu. desi. din partea sa, totul trebuie luat sub beneficiu de inventar.

A fost un guvern ca multe altele, avand misiunea de a pregati unificarea administrativa a tarii (mai ales cu Ardealul condus, pana acum, de Consiliul DirigenL). sa rezolve, cat se putea, haosul financiar si. mai ales. sa aduca pacea sociala, intr-o vreme cand muncitorii, avand ca model Rusia bolsevica, se agitau amenintator. Din pacate, partidul generalului nu avea cadre si personalitati, ministerele erau conduse de diletanti, iar parlamentul era de stransura. Argetoianu, la incepui ministru de Finante (pentru trei lunI), apoi ministru de Interne se dezumflase total, vazand gafele catastrofale ale generalului, si intelesese ca guvernul din care facea parte era unul ca atatea altele. Argetoianu era, de fapt, un adept al dictaturii. il voise pe Averescu un dictator al tarii, in care sa puna ordine", lichidand - la asta tinea cel mai mult - anarhia pluripartidista. Si o marturiseste, cinic ca de obicei, de cateva ori. Mai era, de fapt, impotriva reformei agrare, el voind pastrarea marei culturi pe suprafete intinse. Si regreta ca liberalii (ministru la Agricultura I. G. DucA) apucasera sa emita, in septembrie 1919, un decret lege privind reforma agrara, asa cum o votase parlamentul de la Iasi in 1917 si cum o promisese regele Ferdinand taranilor, tot in 1917, in transeiele de pe front. Argetoianu considera aceasta reforma o demagogie" si o mare eroare contraproductiva. pe care C. Garoflid (numit de memorialist ca ministru la Agricultura in guvernul AverescU), desi conservator si teoreticianul marii proprietati n-a putut sau nu a avut forta sa o modifice: N-am putut, regreta autorul nostru, invinge A«curentulA» unei demagogii electorale pe care nimic nu-1 mai putea zagazui". Astfel incat marea reforma agrara nu e opera guvernului Averescu, ci al celui liberal. Ca ministru de Interne. Argetoianu se tot lauda ca a pus capat primejdiei bolsevice. Din pacate, cum a facut-o (prin arestarea unui intreg Congres al Partidului Socialist, a carui tinere chiar el o aprobasE) a fost o culme a antidemocratismului, blamat si de Take Ionescu, ministru de Externe in guvernul Averescu, si de insusi generalul. Dar cum n-a iesit mare scandal, cinicul Argetoianu se lauda cu un act politic care numai fapta democratica n-a fost. in rest, recunoaste si memorialistul, guvernarea Averescu din 13 martie 1920 pana la 16 decembrie 1921 a fost un esec total, fiind compromisa si de imensele fraude comise la cel putin trei ministere (Industrie si Comert, Razboi, Refacere si AprovizionarE), mult mediatizate de presa, creind mari scandaluri in parlament. Cu aceasta, prestigiul si popularitatea lui Averescu s-au istovit cu totul, viitoarea sa guvernare din 1926-1927 (din care Argetoianu, plecat din Partidul Poporului, n-a mai facut partE) a fost o pomana a liberalilor, care aveau nevoie, pentru a se reface in opozitie, de o alternativa obedienta. Si Averescu a fost demis exact atunci cand Ion I. C. Bratianu a avut nevoie sa reia franele puterii.



Relatarea din acest volum e scrisa cu verva si plasticitatea cunoscute deja. Arta portretului, desi aici e mai putin practicata, e, totusi, cand si cand, prezenta. Autorul are verva, gura rea si harul caracterizarilor repezi. Aurel Mihali e o minte foarte limitata si un om de o lacomie netarmurita", N. Iorga (pe care memorialistul il detesta efectiv, desi, in 1931-1932, a fost factotum in guvernul condus de istoriC) e barbos paranoic" sau Apostolul Aiurelii", Ion Nistor e om harnic, modest si fara scrupule", Averescu e generalul Pampon", Isopescu Grecul e un escroc antipatic", fratii Hurmuzachi si Starcea sunt trei cretini" s.a.m.d. Ar merita povestita, pe larg, scena din Camera Deputatilor, in care Argetoianu, singur pe banca ministeriala, il invita pe Madgearu, care vorbea de doua ore, pupa-ma in c", vorbe pe care economistul taranistilor le comunica intregii Camere, provocand un scandal de proportii, cu parasirea sedintei de toata opozitia, ceea ce va declansa, oricum, previzibila demisie a guvernului. Ma multumesc numai sa o amintesc pentru a releva, inca o data, comportamentul descusut al memorialistului.

Editia c, ca de obicei, alcatuita de dl Stelian Neagoe spunand ca, sub raportul reproducerii textului, a procedat printr-un compromis" intre normele vechi si noi ale limbii romane. Ce inseamna asta la dl Stelian Neagoe am avut, in multe fonduri, ocazia sa arat, incat nu mai revin aici asupra acestei abateri cu superbie, de la rigoarea filologica a transcrierii textului. Tocmai acum, la al Vl-lea volum al editiei d-sale, editorul scrie si o prefata, dupa ce i-am atras mereu atentia ca c necesara. Din pacate, aceasta prefata, preocupata exclusiv sa releve calitatile de portretist ale memorialistului, nu e ceea ce trebuie. Adica un studiu care sa comenteze si critic aprecierile memorialistului, care, fireste, nu sunt consemnate nici in note care, ca de obicei, lipsesc. Dar c foarte bine ca, prin staruinta d-lui Stelian Neagoe, se publica, intr-o editie, cum ar fi numit-o Demostcne Russo, de intampinare, memoriile - extraordinare -ale lui Const. Argetoianu.

Iulie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.