Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Interpretari si semnificatii ideatice :: Jocul ielelor de Camil PETRESCU



Camil PETRESCU Jocul ielelor
Piesa "Jocul ielelor" de Camil Petrescu este o drama de constiinta, construita din manifestarea unor conceptii utopice (conceptii politice sau sociale generoase dar irealizabile, fanteziste, iluzorii, himerice - n.n.), imposibil de aplicat in lumea reala, dovedindu-se subrede in infruntarea cu viata concreta. Drama ilustreaza teoria "noocratiei necesare" (noocratie = dominatie a intelectualitatii, tip de stat condus de intelectuali; "noos" = spirit, "kratos" = putere - n.n.), teorie fundamentata de Camil Petrescu in studiul "Teze si antiteze" (1936). Autorul pledeaza pentru superioritatea intelectualului in orice fel de societate, acesta fiind dator sa caute si sa identifice in istorie suprematia ideii asupra evenimentului istoric si avand la baza postulatul "inteligenta nu greseste niciodata, toate greselile sunt istorice". Acest principiu este fals si de aici izvoraste drama personajului principal, care este nevoit sa constientizeze faptul ca inteligenta construieste numai sisteme utopice (utopic - iluzoriu, irealizabil - n.n.), bazate pe ideea de absolut, care nu concorda cu realitatea concreta a "valorilor simplu traite".

Piesa "Jocul ielelor" are ca punct de plecare impresia puternica pe care i-o produce lui Camil Petrescu o bataie de flori la Sosea, care a avut loc in mai 1916, in timp ce ziarele, aruncate printre flori, anuntau drama bataliei de la Verdun. Autorul insusi defineste piesa "drama a absolutului". Gelu Ruscanu traieste o drama de constiinta, referitoare la conceptele de justitie si iubire privite in mod absolut, pe care le constientizeaza, in cele din urma, ca fiind relative si conjuncturale, depinzand de oameni si de situatii concrete.







Subiectul dramei "Jocul ielelor" este construit pe ilustrarea antinomiilor dintre conditiile realitatii concrete si principiile absolute, imposibil de aplicat in viata reala. Antinomia este un concept care defineste contradictia aparent insolubila intre doua teze, doua legi sau doua principii (filozoficE), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare in parte, la fel de concludent.

O prima contradictie se manifesta intre conceptul de justitie absoluta si cel de dreptate sociala. Gelu Ruscanu lupta pentru o idee generoasa, aceea de a fi "putina dreptate pe lumea asta", in realizarea careia incearca sa aplice o teorie incompatibila cu realitatea sociala, "muncitorimea lupta pentru ideea de justitie absoluta". Ideea pura a dreptatii absolute n-are aplicabilitate practica, dovada ca atunci cand conducerea ziarului decide ca eliberarea lui Petre Boruga este mai importanta decat inlaturarea lui Sinesti, ministrul Justitiei, in constiinta lui Gelu Ruscanu se darama esafodajul intregii conceptii. Deziluzia lui este de neevitat, fiind cauzata de imprejurarile concrete ale momentului, asa cum ii prezisese Praida: "Dreptatea asta formala, abstracta,, are sa te lase odata suspendat in gol".

Ruscanu descopera ca echitatea umana este imperfecta si conjuncturala, ca se manifesta individual si in functie de situatie, incalcand principiul justitiei absolute: "Pereat mundus, fiat justitia!" ("Sa piara lumea, numai sa se faca dreptate"). Dictonul exprima o idee utopica, inaplicabila in realitatea sociala, deoarece daca piere lumea, justitia nu mai are obiect, daca nu mai exista oameni, nu mai are cine. sa beneficieze de dreptate. Asadar, orice act de dreptate este relativ, se supune unei situatii concrete, Ruscanu abdicand de la principiul absolut, simtindu-se lezat si sfartecat sufleteste, constientizand neputinta umana de a implini un ideal.



O alta antinomie se manifesta in plan moral, contradictia fiind intre adevar si minciuna. Dilema etica este aceea ca adevarul poate distruge echilibrul psihic al unui om, iar in acest caz, minciuna caritabila, care-i poate usura viata, este de preferat sinceritatii brutale. Exemplul concludent este atunci cand Praida incearca s-o convinga pe Elena Boruga sa-si minta sotul aflat in inchisoare ca ii este in continuare fidela, deoarece acesta, daca ar afla ca ea are alt barbat, daca ar afla adevarul, "s-ar desprinde carnea de pe el ". Femeia refuza, tot din etica fata de noul sot, pe care nu vrea sa-1 umileasca, pentru ca "are si el mandria lui". in cele din urma ea accepta o alta minciuna, ca tovarasii sa-i spuna ca este bolnava, fiind implicat si copilul, pe care-1 invata sa-i ascunda tatalui adevarul.



Contradictia dintre etica si justitie ocupa locul central in drama, Gelu Ruscanu fiind pus in situatii fara iesire, framantandu-se in luarea unei decizii transante, care se dovedeste imposibila, insetat de dreptatea absoluta, pe care vrea s-o aplice in realitatea concreta, sa o faca sa actioneze ca "dreptate sociala", eroul este chinuit de dileme imposibil de solutionat. O situatie paradoxala este aceea a implicatiilor pe care le-ar fi avut publicarea scrisorii trimise lui de Maria, prin care aceasta ii marturiseste suspiciunea ca sotul ei ar fi inabusit-o pe batrana Manitti cu perna. Traind in lumea ideilor pure, Gelu considera ca numai simpla banuiala ca Sinesti ar fi putut ucide este un motiv suficient pentru ca sa-si dea demisia din postul de ministru al Justitiei. Dar aceasta marturie a Mariei nu constituie o proba in justitie, ci poate fi considerata nascocirea "unei femei fara scrupule si fara demnitate, care-si tradeaza sotul si-si necinsteste caminul", asadar nu va avea credibilitate juridica. Singurii care ar avea de suferit sunt Gelu si Maria, care sunt cu totul nevinovati in legatura cu crima propriu-zisa, dar, aplicand dreptatea absoluta, ei sunt si singurii care ar avea de suferit. Gelu Ruscanu se considera "luptatorul pentru adevar, pentru dreptate absoluta, inflacaratul reformator", insa credibilitatea lui va fi distrusa in urma publicarii scrisorii, mai intai pentru ca gestul sau ar fi o josnicie, dand in vileag adulterul femeii iubite, apoi el insusi ii inselase increderea lui Sinesti, care-1 primise in casa lui cu toata cinstea si consideratia, ca pe un om cu demnitate si onoare. in concluzie, publicarea scrisorii nu i-ar fi adus nici un prejudiciu, nici moral, nici politic, nici juridic, lui Sinesti, singurii care ar fi avut de suferit ar fi fost cei doi amanti.



O alta dilema de constiinta careia trebuie sa-i faca fata Gelu este aceea de a gasi solutii intr-un lant compromisuri. Sache il roaga sa nu publice articolul despre furtisagurile intendentului de la cimitir, pentru ca e un amarat cu cinci copii, este si cumnat cu el si doar "nu se face gaura in cer daca nu-1 dati la gazeta pe bietul Rapoi". Daca accepta acest compromis, atunci trebuie sa nu publice nici reportajul despre poetul Ion Zaprea, pe numele adevarat de Vasile Constantinescu, care se dovedise un functionar corupt, apoi sa fina cont de rugamintea lui Praida, de a atenua virulenta cu care cere demisia lui Sinesti.

Dar nu numai in constiinta lui Gelu Ruscanu se produc dileme privind conceptul de absolut, ci si unele situatii din piesa sunt contradictorii. Gelu Ruscanu, cavalerul dreptatii absolute, isi incepe viata corupand servitorii din casa lui Sinesti pentru a se putea intalni cu Maria, desi avocatul il ajuta in aceeasi perioada, a studentiei, sa supravietuiasca din punct de vedere material. Tipograful Dumitrache este bolnav si batran pentru meseria dificila si ar fi trebuit sa iasa la pensie, dar munceste cu incrancenare, deoarece are de intretinut o nora tuberculoasa si doi nepoti. in inchisoare, Petre Boruga nu se refera niciodata la cauza si idealurile muncitorilor, pentru care fusese condamnat la ani grei de detentie, ci vorbeste tot timpul despre familia sa, Ia care, de altfel, nu se gandise deloc atunci cand l-a lovit pe procuror. Un agent de la Siguranta, insarcinat cu supravegherea lui Ruscanu, nu-1 urmareste, ci accepta un raport de la acesta privind deplasarile sale, pentru a se putea ocupa linistit de treburile personale. in plan erotic, antinomia se manifesta intre ideea de iubire absoluta si dragostea dintre Gelu si Maria. Dominat de incertitudini, Gelu este dezorientat in ceea ce priveste sentimentele femeii si afirma ca ea mai degraba si-a urat sotul si de aceea s-a aruncat in aceasta relatie amoroasa. Cand este martor la flirtul Mariei cu un barbat oarecare, el o suspecteaza ca l-a inselat si intrerupe brusc orice contact cu femeia iubita, deoarece considera ca "o iubire adevarata inseamna sa nu poti gandi contrariul ei O iubire, care nu este eterna,*hu este nimic". in plan familial, Gelu Ruscanu se zbate intre a pastra nepatat numele tatalui sau ori a renunta de a publica scrisoarea, dintr-o datorie de onoare fata de Sinesti, care ascunsese atatia ani secretul compromitator. Grigore Ruscanu, impatimit de jocul de carti, delapidase bani din fondurile unei societati, se indragostise de o actrita vulgara, apoi se sinucisese, fapte ascunse cu grija de Sinesti, care-i fusese loial in toate aceste incercari dramatice. in sufletul lui Gelu Ruscanu se mai prabuseste o lume, deoarece imaginea tatalui devenise pentru el un puternic sprijin moral, un adevarat idol al moralitatii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.