Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Portretul lui Stefan cel Mare - Apus de soare de Barbu Stefanescu DELAVRANCEA



Barbu Stefanescu DELAVRANCEA Apus de soare
Stefan cel Mare este personajul central al dramei, construit cu o psihologie complexa, compusa din trei ipostaze: conducator, parinte si om batran si bolnav.

Initial, personajul se contureaza din replicile celorlalte personaje, ce se constituie intr-unui colectiv ce-si exprima profundul atasament si admiratia pentru domnitor: "ca mult e bun si viteaz si nepartinitor", chiar si dusmanii lui il numesc "soiman" si "vultur". Celelalte personaje ii spun "zmeul", "soarele", "sfantul", evidentiind dimensiunea mitica a personajului.

Trasatura dominanta a lui Stefan cel Mare este patriotismul fierbinte si inaltator care-i conduc faptele si atitudinile in intreaga perioada cat a condus Moldova si chiar si acum, in ultimul an de viata si de domnie.

Realismul si legendarul se impletesc conturand un personaj exceptional, romantic, care se va creiona si prin propriile fapte si vorbe. Autocaracterizarile sunt numeroase: "ca sunt batran, ca sunt bolnav", dar "sufletul nu vrea si trupul nu mai poate". Conflictul interior se manifesta permanent intre puternicul, viteazul, nemuritorul voievod si omul care este batran si bolnav, ce are constiinta limitelor sale "batran, bolnav si neputincios mantia asta e prea grea".

Faptele sunt putine, dar evidentiaza acelasi profund sentiment patriotic al domnitorului care este pus in antiteza cu meschinaria boierilor potrivnici, iar vigoarea si fermitatea sa sunt accentuate in contrast cu blandetea doamnei Maria. Natura contribuie si ea la completarea figurii monumentale a domnitorului, privirile lui catre boierii tradatori sunt amplificate de fulgerele de afara, vorbele se contopesc cu tunetul ce insoteste ploaia, dand astfel personajului dimensiuni hiperbolice. Furtuna dezlantuita in sufletul sau este preluata de furtuna de afara amplificand astfel zbuciumul si framantarea din inima sa.




Cunoasterea si evocarea tuturor eroilor cazuti pe campul de batalie, rememorarea locurilor, a luptelor, a jertfelor argumenteaza legatura stransa dintre domnitor si eroii neamului, precum si dragostea lui imensa pentru neam si tara: "si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca pe umerii unor uriasi".

Inima domnitorului bate la unison cu marea si iubitoarea inima a poporului moldovean, a luptatorilor care vin fara sovaire la chemarea Mariei-Sale, care ii vede si ii aude sosind "cum se varsa apele in Siret asa vin suvoaiele la chemarea voievodului lor! Ce bogata e Moldova!"

Identificarea lui Stefan cu Moldova este elocventa pe parcursul intregii piese, "si cum vru Moldova, asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept si n-am despuiat pe unii ca sa-mbogatesc pe altii ca vru ea un domn treaz si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit ca vru ea numele ei sa-1 stie si sa-l cinsteasca cu totii si numele ei trecu granita".

Vitejia, curajul, spiritul de sacrificiu reies si din evocarea clucerului Moghila care relateaza expeditia din Pocutia: "Strasnic racnea Leul Moldovei de vuia valea si codrii Matura tot inaintea lui si toti ii jurara credinta si moldoveni si rusneci si Iesi".

Spiritul justitiar al domnitorului este recunoscut nu numai de cei loiali domnitorului, ci si de dusmanii sai: "boier, razas, taran supus, era tot una in fata lui".



Un adevarat testament istoric pentru viitorime rosteste Stefan cel Mare atunci cand il inscauneaza ca domn pe fiul sau, Bogdan: "Tineti minte cuvintele Iui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri, si a urmasilor urmasilor vostri, in veacul vecilor".

Piesa "Apus de soare" este o drama romantica atat prin tema inspirata din istoria nationala, cat si prin crearea unui personaj exceptional, de dimensiuni legendare si mitice, care creeaza o atmosfera fabuloasa, pastrand insa si o anumita solemnitate.

George Calinescu definea drama lui Barbu Stefanescu Delavrancea "o capodopera a dramaturgiei poetice si oratorice si nu mai putin o drama de observare a tipicului, singura din literatura noastra in care toate aceste se unesc armonic".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.