Hagi Tudose - SCENA 5 de Barbu Stefanescu DELAVRANCEA
Asa petrecu viata Hagiul pana la batranete. Un sir necurmat de chinuri fericite, nebagand nimic in el, nepunand nimic pe el. Fara foc; fara fiertura; neiubind pe nimeni; tresarind cand umbra i se incurca in picioare; inchizandu-se ziua cu zavorul in casa; robotind noptile in odaie cu o lumanare de seu in mana, ca o stafie uscata.
La batranete, gaitanaria nu mai mergea. Desfacu pravalia. Vandu tot.
- M-am ales si eu c-o pane, dupe o munca caineasca de la opt si pana la saizeci de ani.
Dar in acest batran, pentru care prietenii, copiii si nevasta erau banii agonisiti si ascunsi, un singur gand, mai presus de orice, ii turbura fericirea:
- Dumnezeu vede toate plateste toate. Vede toate!
Cum vede? N-am furat pe nimeni N-am luat banul nimarui!
"Vede toate, plateste toate". Icoanele si vorbele din biserica i se desteptau in minte. Ce strica bogatul nemilostiv daca nu fura si nu bate pe nimeni? Daca bogatii ar da in fiece zi la saraci, saracii s-ar imbogati si bogatii ar saraci. In ce ar fi D-zeu mai castigat? Trupul lui n-a vroit femeie; buzele lui n-au avut copil de sarutat; pantecele lui n-au poftit la mancari grase, si o vecinicie toata sa nu vaza fata luminoasa a idolului sau?
Intr-o zi batranul, nemaiputand rabda aceste ganduri, s-a hotarat:
- Da, da, am sa ma iau bine cu Dum Sa vad locurile sfinte!
Ce jertfa ar putea intrece jertfa mea?
Locurile sfinte lemn sfant cei cari nu se duc se poate vinde lemnul sfant p-acolo toate padurile trebuie sa fie sfinte
Si batranul s-a dus la hagialac si s-a intors aghios - "hagiu" - sfant, dar mai soios de cum plecase.
Si tuturor, de cate ori il intrebau cum e p-acolo, strecura vorba de minunile lemnului sfant. Vazuse el, cu ochii lui, leprosi vindecati cu lemn sfant. Le atingea ranile cu o bucatica mica, mititica, de lemn, si ranile se inchideau, si pelea se netezea pe unde fusese carne vie. Un pusnic a trait zece ani, fara sa bage nimic in gura lui, mirosind lemn sfant. Unui nebun i-a venit mintile la loc cum l-a atins cu lemn sfant pe frunte.
Povestind asa minunile si inchinandu-se, Hagiul a vandut lemn sfant batranilor, babelor si vaduvelor.
De multe ori Hagiul, vesel ca s-a pus bine cu Dumnezeu si fericit ca si-a intors paralele cheltuite cu hagialacul - ba a mai si castigat -, bombanea, uitandu-se in toate partile:
- Ce negot, ce daraveri, ce banet s-ar face!
Lemnul sfant merge gaitan!
Acum patruzeci de ani o pravalie cu lemn sfant ar fi fost un potop de aur. Astazi lumea incepe sa fie rea credinta putina Doamne!
Doamne!
Si Hagiul isi facu cruce ca lumea sa ducea la peire.
Pustiile de batraneti sunt grele. Tusea il apuca mai des si-l tine mai mult; sangele nu mai rabda gerul; aducerea-aminte se imputineaza. Deseori se cearta el cu el:
- Ba sunt opt mii
- Ba sunt zece!
- Ce fel zece?
- Atunci, dincolo, sunt opt!
- As!
nu se poate, aseara i-am numarat.
Si auzul il cam lasa. De vorbeste mai tare, se aude, se sperie si se uita in toate partile
- Na, Hagiule, cap sec, strigi cat te ia gura, parca cine stie ce-ai fi avand!
Iaca, n-ai, n-ai, n-ai, esti sarac lipit!
Iar in mintea lui: "Am, am ceva, dar e mai bine sa zic ca n-am chioara para".
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.