Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





MOGALDEA de Alexandru VLAHUTA (Proza)

 

ALEXANDRU VLAHUTA



•S-a nascut in 1858,in satul Plesesti (VasluI).A invatat la Barlad.

•Scriitor roman important,a scris,printre altele,”Romania pitoreasca”,un adevarat poem inchinat tarii sale.

•A murit in 1919,la Bucuresti,unde a fost si inmormantat.



MOGALDEA

(reproducerE)



Am invatat cu el in scoala primara.Nu-mi era drag,pentru c-avea o figura rautacioasa si pentru ca,de cate ori se uita la mine,se stramba;ceea ce a facut intr-o zi sa-mi para grozav de mine cand am vazut pe domnu Udrea c-odata mi-l insfaca de urechi si-l toarna „la banca”.Turnatul la banca era teribil.Micul vinovat era asternut la capatul bancii,un monitor il tinea bine de grumaz,altul de picioare,si Domnu ii tragea cu varga la…spate,ca sa goneasca mintea la cap.Uneori domnu se infuria strasnic de tipetele nenorocitului copil,si atunci vergile se rupeau una dupa alta si asta il necajea si mai rau…pe domnu ,vezi bine.

-Cambur!sa-mi aduci maine douazeci de nuiele bune;sa nu te mai vad cu paie de astea,ca-ti rup urechile.

-Am inteles!

Si a doua zi,baiatul butnarului de la Podul-Verde – Cambuchii gogolos – venea cu maldarul la spinare.

Ce ochi de drac impelitat avea Mogaldea;ca si un viezure isi rasucea capul – o clipa n-avea astampar.Baietii ii ziceau „Michiduta”.Nu puteam pricepe unde disparea el in timpul recreatiei;intotdeauna o zbughea pe poarta cu cativa tovarasi si cand se intorceau,aveau un aer misterios si viclean… Stiam ca „tata” lui Mogaldea e legator de carti si ca sade peste drum de scoala.Mai auzisem ca „Michiduta” are dugheana in garliciul unei pivnite,dar fiindca eu apucasem din capul locului sa ma uit la el cu sfiala,ceea ce neaparat il facea sa ma priveasca de sus,se stabilise de la sine intre noi amandoi o mica dusmanie,care ne indarjea si ne strangea pumnii pe sub banca,in asteptarea surda a unei definitive incercari de forte pe dealul Tuguetei.Nu stiu de ce mi-era frica de el,desi era mai mic decat mine.Dar intr-o zi am repurtat o victorie de care si astazi,cand mi-aduc aminte,parca ma umple un sentiment de mandrie.Domnu Udrea ne explicase „prinderea lui Isus in padurea de la Ghetsemani”.





-Care stie s-o spuie si el asa?

Un moment de profunda tacere.Era primavara,baietii se uitau la un zarzar batran,care inflorise devreme.

-Eu…

Si ma scol,ridicand doua degete;dar ce tare-mi batea inima!

-Spune!

Domnu isi lasa plictisit capul pe mana;monitorul de la banca intai imi arunca o privire infernala,imi dresei glasu :si-ncepui…

Frumos trebuie s-o fi depanat eu,caci Domnul Udrea isi ridica odata capul si-mi spune”bravo,piciule!”,care-mi aduse tot samgele in obraz.

-Spune-o si tu,Tabarca!

Modestia la o parte…n-avea de-a face.

-Iesi afara,magarule!Ia-ti si catrafusele de-acolo, spurcaciune! Treci,piciule,in locul lui!Asa!Si poarta-te frumos.

Iata-ma-s monitor pe banca a VII-a!Multa bucurie am avut de-atunci, multe emotiuni mari si fericite am apucat in fuga vietii,dar fericit si mandru ca-n ziua aceea nu m-am simtit niciodata.Dupa ce-mi asezai cartile si caietele in banca,inaintai binisor capul si-mi numarai supusii:erau opt.Ma mai uitai o data bine;da,in celalalt capat al bancii,care se cheama coada…pricepeti de ce,era chiar el – smolitul si micul Mogaldea.De asta data nu se mai stramba la mine.

Mi se paru un an pana s-aud clopotelul.

Asadar,Michiduta era „in sada” la mine:dimineata si demiaza eu il ascultam,eu ii privegheam caietele,eu ii puneam note la invatatura si la purtare,in catalogul meu,scris de „mos Petrachi” cu cele mai frumoase litere gotice ce am putut sa vad vreodata.Sa fii student in clasa a II-a primara,si sa ai pe langa aceasta onoare si opt baieti in sada,mi se pare ca e de ce sa te fudulesti.Va puteti inchipui cat de adanc ofensat m-am simtit cand un ticalos de alvitar m-a strigat intr-o zi de la spate:”Hei,mai baietas,iti pica batista!” M-am intors,fireste,sa vad ce e:imi atarna ceva,dar nu era batista.Alvitarul pufni in ras.Ce dobitoc!sa-si bata joc de un monitor!dar si mama,zau,pesemne ca nu mai stia alta croiala de pantaloni!

*

-Hai,nu vrei sa vii cu noi?

-Unde?

-La mine…la dugheana…

Ce limpede-mi arat acum in minte…sunt douazeci si sase de ani…toate se dau la o parte…vad casuta lui Mogaldea,o baba sta la fereastra si se uita cu drag la noi,o bura de ploaie ne lustruieste ghiozdanele de glant,aud clanta de la portita si pe Michiduta rastindu-se – era la el acasa.

-Da haide,intrati,ce dracu !

Si mergem cu totii in fundul ograzii,o rata leseasca fuge-naintea noastra,macaind,speriata…Michiduta scoate o cheie din buzunar,descuie lacatul si da usa la o parte.O,ce minune!Cine l-ar fi crezut asa de bogat?Pe politi albe de brad,de o parte si de alta,in garliciul pivnitii,toate bunatatile pamantului…si cu ce randuiala asezate!In cutioare de carton: rahat, smochine,roscove,halva,migdale,cofeturi…Ochii lui Michiduta sticlesc ca ochii de pisica.Ne asezam jos,pe treptele garliciului.



-Da-mi de sase parale cofeturi de cele galbene…

Pe taviti de mucava,micul negustor isi serveste musteriii cu o indemanare care ma uimeste;el cantareste tot ce da.

-Da tu ce vrei?spune.

Eu ma uit tinta,c-o pofta de care mi-e rusine,la un botisor de icre negre,cat o nuca,asezat frumos pe-o frunza de vita.Ma gandesc ca n-am nici un gologan,si-mi lasa gura apa.

-Te cred,draguta,dar sunt cam scumpe!Ai parale?

De unde a stiut Michiduta ca eu poftesc la icre?Si-apoi de ce mi-o fi vorbind asa,peste picior?Recunosc ca el e cel mai bogat si cel mai fericit copil din lume si simt pentru el o admiratie pe care imi dau toata osteneala s-o ascund,dar si eu sunt monitor…si maine eu il ascult,eu ii pun nota…

O,nelegiuit cormpator de suflete,ispita infernala!

Cu varful briceagului,trei firimituri cat grauntele de papusoi,numai trei firimituri…uscate,pline de colb…N-am mancat icre asa de bune de cand sunt!Nenorocitule,iti mananci constiinta si gloria ta de monitor!

*

-Banca a saptea!Cum a mers Mogaldea?

-Bine,Domnule!

-Ce nota i-ai pus la geografie?

-Prima.

-Ce spui,frate?Ia iesi,Mogaldea,la harta,sa vad si eu minunea asta!

In clasa s-a facut intuneric…si n-am mai stiut nimic.Cand m-am desteptat,eram in genunchi,la tabla,urechile imi ardeau ca focul,Michiduta se stramba la mine,iar eu aveam sentimentul ca mor.



INTREBARI SI SITUATII FORMATIVE



1.De ce Mogaldea nu era deloc simpatizat de catre copilul Vlahuta ?

R.Mogaldea „avea o figura rautacioasa” si „ochi de drac”,de aceea a fost poreclit Michiduta; infatuat neastamparat si rautacios.

2.Cum se explica faptul ca,in ciuda antipatiei puternice pentru Mogaldea,elevul si monitorul Vlahuta cade in capcana intinsa de acesta,mancand din icrele ce i se ofera?

3.Care-i „morala” cu care trebuie sa ramanem din aceasta intamplare ?

4.Explicati expresiile :”si-mi aduse tot sangele in obraz” si „in clasa s-a facut intuneric”.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

MOGALDEA



Opera si activitatea literara Alexandru VLAHUTA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Alexandru VLAHUTA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

MOGALDEA

- citeste textul



Romane

Romania pitoreasca

- citeste textul
Tara. Poporul - ultimul capitol din volumul Romania pitoreasca