n. 5 sept. 1921. Iasi.
Critic, istoric si teoretician literar.
Fiul inginerului Nicolae Marino si al Ecaterinei (n. Zadig).
Familie de orig. macedoromana.
Liceul Militar din Iasi (1933-1937), Liceul Internat (1938), Seminarul Pedagogic (1939-1941) si Facultatea de Litere (1941-1943) din acelasi oras. isi continua studiile la Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti (licentiat in 1945).
Doctorat in litere cu o teza despre Viata lui
Alexandru Macedonski (1947), obtinut sub indrumarea lui
G. Calinescu, al carui asistent la Catedra de istoria literaturii romane moderne a fost (1945-1948). Debut in Jurnalul literar (1939) cu un art. despre H. Sanielevici. A mai colab. la Revista Fundatiilor Regale, Lumea si Natiunea. Arestat in 1949, e detinut politic pana in 1957, apoi deportat in Baragan, satul Latesti, alti sase ani (1957-1963). Revine in publicistica cu aparitii sporadice in Limba romana si Lumea, semnate MARINO Adrian. In 1966, apare Viata lui Alexandru Macedonski, iar in 1967, Opera lui Alexandru Macedonski. Introducere in critica literara (1968) e urmata de alte trei titluri: Modern, modernism, modernitate (1969), Dictionar de idei literare, I, A-G (1973), Critica ideilor literare (1974) marcand trecerea, pare-se definitiva, a autorului de la exegeza literara propriu-zisa la constructia teoretica. Rod al unor numeroase calatorii de studii in Franta, Spania, Elvetia, Olanda, Danemarca, Finlanda, Anglia, Portugalia etc. sunt voi.: Ole! Espaha (1974), Carnete europene (1976), Prezente romanesti si realitati europene (1978). Ca si Critica ideilor literare, tradusa in lb. franceza (1977), si Hermeneutica lui
Mircea Eliade (1980) va aparea (in 1981) in franceza la editura pariziana Gallimard, unde e tiparita si urmatoarea lucrare redactata direct in lb. franceza, Etiemble ou le comparatisme militant (1982). Tot in 1982, apare si culegerea de studii Litterature roumainelLitteratures occidentales. Publica apoi Hermeneutica ideii de literatura (1987) si Biografia ideii de literatura (I-V, 1991-1994). Este autor al mai multor voi. de lucrari proeu-ropene si proliberale (Pentru Europa, 1995; Politica si cultura, 1996; Revenirea in Europa, 1996). MARINO a fost mai multi ani coordonatorul rev. Cahiers roumains d etudes litteraires (1973-1980), colaborand la Romania literara, Contemporanul,
Luceafarul, Steaua, Tribuna, Cronica ("Cronica ideilor literare", 1968-1969) etc, precum si la publicatii straine: Tribune de Geneve, Diogene, Neoheli-kon, Baroque, Les genres litteraires, New Literary Histo-ry, Comparative Literature Studies, Cahiers interna-tionaux du symbolisme. Este coautor al voi.: Clasicism, baroc, romantism (1971), Colocviu critic (1971), Literatura in actualitate (1971), Creatie si ideatie (1971). A intocmit, in colab.. ed. critica a Operelor lui Al. Mace-donski (I-VI, 1966-1973). A participat la congrese si colocvii ale Asoc. Internationale de Literatura Comparata (Montreal-Ottawa, 1973; Budapesta, 1976; Innsbruck, 1979; Madrid, 1981), la Congresul asupra iluminismului (Pisa, 1979), la Colocviul asupra expresionismului (Strasbourg, 1976) etc. Membru al Asoc. Internationale de Literatura Comparata (intre 1976-1982 in comitetul de coordonare), al Asoc. Internationale a Criticilor Literari si in Modern Language Association of America. Premiul "B. P. Hasdeu" al Acad. (1968); Premiul Uniunii Scriitorilor (1969; 1981; 1991; 1994). Parasind istoria literara, dupa ce i s-a aplicat exemplar prin monografiile despre Macedonski, apoi critica in genere, ale carei forme jurnalistice le detesta, MARINO s-a consacrat hermeneuticii ideilor literare, domeniu in care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan national. La indemnul spre "monumental", retinut din lectia calinesciana, autorul adauga ambitia afirmarii europene, ambele lucid cultivate: competenta multipla, eficienta imediata si indepartata a consultarii lucrarilor sale, desele calatorii peste hotare, densitatea contactelor intelectuale personale, de aspect intern si international, fac din MARINO o veritabila "institutie" culturala si o activa prezenta intelectuala europeana.
Prin cuprinderea larga, enciclopedica a initiativelor lui, prin ravna pionieratului si himera stimulatoare a monumentalului, MARINO face in literatura noastra figura de post-pasoptist. El insusi se va revendica, intr-un tarziu, de la o asemenea traditie. Nu e vorba de nici un anacronism, ci de constiinta unor lacune existente, de o subordonare generoasa la imperative majore. Tipologic vorbind, gustul cartezian al limpezimilor, comunicarea cu operele literare prin filtre strict intelectuale, conceperea exegezei insesi ca o clarificare ideologica fac din el un om de secol al XVIII-lea si, nu intamplator, Dictionarul sau (1973) e pus sub o deviza a lui Samuel Jonson. Autorul Dictionarului limbii engleze si comentatonil lui Shake-speare figureaza, de altfel, alaturi de Boileau, Lessing, Sainte-Beuve, Croce, Gundolf si Curtius, printre "modelele absolute" pe care si le fixeaza de timpuriu. Publicistica debutului nu e numai relativ intensa, dar si programatica. Tanarul critic are de pe acum vocatia seriosului si ambitia constructiei. Cel putin un articol e memorabil (Destinul criticului tanar, 1945) pentru valoarea ge-neralizanta si proiectiva a confesiunii, ca si pentru distantele respectuoase pe care intelegea sa si le ia inca de pe atunci fata de maestrul sau G. Calinescu. Anii de recluziune si de tacere care urmeaza se vor "razbuna", incepand din 1966, prin elaborarea in serie nu numai a volumelor, dar si a articolelor, printr-o colaborare frenetica la mai toate revistele literare. Cu exceptia textelor care nu sunt decat fragmente din carti viitoare, publicistica autorului e reductibila, in mare, la o neobosita "campanie" antipublicistica! Dupa cativa ani si dupa cateva polemici de uzura din care - crezand ca autoritatea lucrarilor sale este in sine convingatoare - s-a retras dezamagit, renunta la jurnalistica, si colaborarile sale la reviste vor fi tot mai sporadice. Viata lui Al. Macedonski (1966) reprezinta o biografie detailata, dar nu descriptiva, un autentic "eseu de interpretare biografica" pe care autorul il orienteaza "nu spre «creatie», ci spre cunoastere si intelegere" si a carui viziune o scoate "nu din imaginatie, ci din izvoare". Nu numai biografia lui Macedonski este restructurata, dar (in volumul urmator) si Opera (1967), cu atentie speciala acordata conceptiei despre literatura si despre viata a poetului, considerata ca un "principiu coagulant". Nu ni se pare deloc intamplator faptul ca exegetul tine sa-si incheie monografia cu o definitie amacedonskianismului caruia ii e acordat statutul inalt si generalizant al unei "categorii nominale", inainte de a-si publica jurnalele, MARINO se autodefineste -in liniile cele mai pure, ideale - trasand profilul macedon-skian. Facand din macedonskianism o categorie morala universala, el este cel dintai care i se subsumeaza. Introducerea in critica literara, din 1968, constituie prima sinteza de asemenea proportii aparuta la noi; ea incepe prin a ne introduce mai intai in structura operei literare, reprezentata printr-o originala stratificare (stratul antropologic, social-istoric, biografic si al proiectelor), analizand apoi obiectivele, ipostazele si functiile criticii. Lucrarea e indreptata impotriva dogmatismului sociologizant, dar si impotriva estetismului, tinzand - ca reactie -sa se instituie intr-un nou dogmatism. in ciuda a numeroase intruziuni de ordin jurnalistic, Introducerea ramane o opera de referinta. Primul volum al Dictionarului de idei literare (1973), proiectat in trei tomuri, impune prin dimensiuni si noutate, prin capacitatea de sistematizare si efortul de documentare exemplar. Bibliografia folosita este elocventa atat pentru istoricul problemelor, cat si pentru stadiul lor contemporan. O adevarata voluptate a eruditiei la infinitul mic al unor citate din lucrari nefrecventate si din autori mai "secreti" se poate constata in articolele Dictionarului, al carui enciclopedism este insa critic, selectiv. Tendinta generala a autorului este aceea de a descoperi o traditie cat mai indepartata unor idei moderne, cenzurand anumite pretentii de originalitate absoluta. Nu e mai putin adevarat ca in felul acesta apare si riscul abaterii de la propriul program, care consta in incercarea de a surprinde "revolutia" in materie de ideologie literara si de estetica. MARINO se arata receptiv fata de orientarile cele mai noi ale criticii, insa intotdeauna din orizontul cultural romanesc. In aceasta valorificare a ideilor si initiativelor autohtone prin asezarea lor in context european sta unul din meritele importante ale monumentalei sale lucrari. Critica ideilor literare (1974) a rezultat firesc din ancheta si meditatia in vederea Dictionarului, caruia - intr-o forma schitata - i-a servit si drept prefata. E vorba de primul sistem critic romanesc dupa cel dragomirescian. Critica ideilor literare reprezinta domeniul in care un autor cu o solida formatie umanista intelege sa participe la renovarea metodologica din epoca noastra. Punctul de maxima originalitate al metodei sale consta in conceperea ideilor ca "opere" cu o "structura specifica", o "biografie" si chiar o "personalitate" proprie. Polivalenta lor sincronica si diacronica este modelata printr-o hermeneutica speciala care respecta, prin circularitatea ei, dialectica relatiilor intre intreg si parte, intre istorie si actualitate. Pasiunea revendicativa cu care MARINO isi sustine propria metoda critica nu-1 impiedica sa-i recunoasca anumite dificultati si limite, printre care adecvarea aproximativa a ideii literare la textul literar, aderenta ei numai partiala la un obiect cu care nu impartaseste acelasi regim de existenta. De unde si "geometria" inevitabila.
O geometrie care e insa a nuantelor, caci un raport de mare flexibilitate si finete e stabilit intre model si istorie. Obstacolele pe care perspectiva istorica le ridica in fata oricarui sistem sunt depasite cu un fel de inocenta teoretica exemplara, printr-o incredere propulsoare in fictiunea ideilor si in eficienta propriilor ipoteze. Sintezele teoretice ale lui MARINO nu au impersonalitatea proprie intreprinderilor de acest gen. Verva expunerii vine si din participarea neacoperita a autorului la disputa de idei. Nici atunci cand se face arheologia unor concepte, el nu e impersonal si distant, ci pasionat si polemic. Istoria ideilor literare e vazuta si printr-un "temperament". Regimul acordat subiectivitatii nu sufera esential de la Dictionar, la "Carnetele europene" (1974, 1976, 1978): acelasi eu e pus in circulatie de VI., fie ca scrie despre o carte, despre o idee, despre un muzeu sau despre sine. Calatoriile nu sunt pentru el decat pretexte ale confesiunii intelectuale care nu lipseste nici din sintezele abstracte. in jurnale, spectacolul devenirii operei devine, in mod explicit, un spectacol al constructiei de sine, cu tot ceea ce aceasta din urma presupune: iluzii si deziluzii, refulari si defulari etc. Meditatia confesiva a autorului, rezultata din confruntarea "prezentelor romanesti" cu "realitatile europene", atinge pe alocuri accente dramatice. Ironia nu lipseste in aceste pagini, dimpotriva, si nici autoironia, dar amandoua nu izbutesc sa anuleze ingenuitatea cu totul aparte a autorului. Cateva din obsesiile care fondeaza insemnarile de calatorie ("universalizarea studiilor noastre literare", hermeneutica ideilor literare, "comparatismul militant" etc.) trec si in substanta comentariilor inchinate lui
Mircea Eliade (1980) si, respectiv, Etiemble (1982). Sigur este faptul ca cei doi autori sunt cititi printr-o grila personala si ca exegeza lor se transforma intr-o pledoarie pro domo. Personalitati atat de deosebite precum MARINO Eliade si Etiemble, unul cercetator al miturilor si altul, sa zicem, dusman al lor, ajung sa semene intre ele si amandoua cu interpretul lor in proclamarea aceluiasi universalism cu adevarat universal. Litterature roumainelLitteratures occidentales (1982) aduna comunicarile lui MARINO la colocvii si congrese internationale. Prin asemenea participari, prin initiativele luate cata vreme a dirijat Cahiers roumaines d etudes lit-teraires, revista de critica destinata strainatatii, prin traducerea in limbi straine a lucrarilor sale, MARINO a devenit criticul roman cel mai cunoscut in Europa. Recenziile la cartile lui, aparute in publicatii straine, sunt numeroase si spatiul de care dispunem este insuficient pentru a le putea mentiona pe toate.
OPERA
Viata lui Al. Macedonski, Bucuresti, 1965; Opera lui Al. Macedonski, Bucuresti, 1967; Introducere in critica literara, Bucuresti, 1968; Modern, modernism, modernitate. Bucuresti, 1969; Clasicism, baroc, romantism (in colab.), Cluj, 1971; Colocviu critic (in colab), Bucuresti, 1971; Literatura in actualitate (in colab.). Bucuresti, 1971; Creatie si ideatie (in colab.), Bucuresti, 1971; Dictionar de idei literare, I, A-G, Bucuresti, 1973; Critica ideilor literare, Cluj-Napoca, 1974; Olel Espaha, Bucuresti, 1974; Carnete europene. Bucuresti, 1978; Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 1980; Etiemble ou le comparatisme militant. Paris, 1982; Litte-rature roumainelLitteratures occidentales, Bucuresti, 1982; Mircea Eliade et la secularisation de la littera-ture, Montpellier, 1982; Hermeneutica ideii de literatura, Cluj-Napoca, 1987; How to Write the Biography of the Idea of Literature, Bucuresti, 1990; Biografia ideii de literatura, I-V, Cluj-Napoca, 1991-1998; Evadari in lumea libera, Iasi, 1993; Teoria della letteratura, Bologna, 1994; Pentru Europa: integrarea Romaniei. Aspecte ideologice si culturale, Iasi, 1995; Politica si cultura. Pentru o noua cultura romana. Iasi, 1996; The Biography of "The Idea of Literature". From the Anti-quity to the Baroque, translated from Romanian by V. Stanciu and Ch. MARINO Carlton, Albany (Statele Unite), 1996; Revenirea in Europa. Idei si controverse romanesti, antologie si pref. de ~, Craiova, 1996.
REFERINTE CRITICE
Al. Andriescu, in Cronica, nr.
6, 1969; Ov. S. Crohmalniceanu, in Romania literara, nr. 2, 1969;
N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 3, 1969;
S. Cioculescu, in Gazeta literara, nr. 6, 1969; Al. Cali-nescu, in lasul literar, nr. 4, 1969;
E. Simion, in Romania literara, nr. 17, 1969;
R. Munteanu, in Luceafarul, nr. 22, 1973; MARINO Martin, in Contemporanul, nr. 22, 1973; D. Culcer, in Vatra, nr. 4, 1973; Gh.
Grigurcu, in Familia, nr. 8, 1973; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1973;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 17. 1973; MARINO Ungheanu. in Luceafarul, nr. 26, 1974;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 26, 1974; R. Enescu, in Familia, nr. 9, 1974; Thomas A. Perry, in Books Abroad, nr. 23, 1974; I. Bu-duca, in Amfiteatru, nr. 12, 1976; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1976; D. Grigorescu, in Contemporanul, nr. 15, 1976; MARINO Iorgulescu, in Romania literara, nr. 45. 1976; T Popescu, in Transilvania, nr. 12, 1976; Eva Behring, in Referatedienst zur Literatur-wiessenschaft, VIII, 1976; Rita Schober, in Beitrage zur Romanischen Philologie, nr. 2, 1977; L. Galdi, in Neo-helikon, nr. 1, 1977; Al. Calinescu, Perspective critice, 1978; H. G. Ruprecht, in Canadian Review of Comparative Literature, nr. 3, 1978; Daniel Oster, in Les Nou-velles litteraires, iul. 1978; Andre Helbo, in Complexe, oct.-dec. 1978; I. Constantinescu, in Ateneu, nr. 4, 1978; I. Maxim, in Orizont, nr. 44, 1978;
S. Titel, in Romania literara, nr. 47, 1978; I. Holban, in Convorbiri literare, nr. 12, 1978; V. Vilmos, in Valosag, nr. 10, 1979; Etiemble, in La Nouvelle Revue Francai se, ian. 1979; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 16, 1980; MARINO Anghelescu, in Synthesis, nr. 7, 1980; idem, in Contemporanul, nr. 25, 1980; V. Fanache, in Steaua, nr. 7, 1980; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 5, 1980; N. Catanoy, in World Literature Today, 1980; idem, in Dialogue, nr. 7, 1981; Thomas A. Perry, in World Literature Today, Winter, 1981; A. MARINO Machado, in Colaquio I Letras, nr. 5, 1981; Al. Dutu, in Romania literara, nr. 26, 1982; MARINO Ungheanu, in Revue roumaine, nr. 2-4, 1982; B. P. Delpech, in Le Monde, iul. 1982 ; MARINO Martin, in Romania literara, nr. 46, 1983; MARINO Zamfir, ibidem, nr. 25, 1983; P. Poanta, in Tribuna, nr. 20, 1983; P. Mareea, Concordante si controverse, 1983; MARINO Papa-hagi, in Tribuna, nr. 52, 1984; MARINO Martin, in Romania literara, nr. 20, 1985; MARINO Braga, Cand sensul acopera semnul, 1985; P. Mareea, Atitudini critice, 1985; Al. Calinescu, Biblioteci; MARINO Martin, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1986; Gh.
Grigurcu, in Orizont, nr. 35, 1986; S. Anto-hi, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 1-2, 1987;
C. Noica, in Tribuna, nr. 32, 1987; MARINO Papahagi, in Tribuna, nr. 25; 26; 27, 1987; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 26, 1987; Monica Spiridon, in Romania literara, nr. 30, 1987; MARINO Zamfir, in Viata Romaneasca, nr. 11; 12, 1987; idem, in Romania literara, nr. 34, 1988; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1988; MARINO Martin, in Amfiteatru, nr. 5, 1989; MARINO Papahagi, Fragmente despre critica, 1994;
Z. Ornea, in Romania literara, nr. 26, 1995; idem, ibidem, nr. 40, 1996; MARINO Anghelescu, in Luceafarul, nr. 47, 1996; Monica Spiridon, in Romania literara, nr. 10, 1997; Al. Cistelecan, in Vatra, nr. 2, 1997; Gh.
Grigurcu, in Romania literara, nr. 42, 1997; Monica Spiridon, Interpretarea fara frontiere, 1998; MARINO Cimpoi, in Luceafarul, nr. 20, 1999; MARINO Martin, S. Alexandrescu, Oana Fotache, in New IntemationalJour-nal of Romanian Studies, nr. 1-2, 1999 (cu Bibliography and Review ofHis Books. A Selection).
