Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





O NOUA, CARTE A DOMNULUI ADRIAN MARINO despre Adrian MARINO



Dl Adrian Marino este unul dintre carturarii de seama ai acestei tari. D-sa este un istoric al culturii si al ideilor. Dupa un stagiu fecund de istoric literar, cand a publicat o solida si neegalata monografie despre viata si opera lui Alexandru Macedonski, initiind si editia critica a operei marelui poet, dl Adrian Marino s-a dedicat .u totul muncii sale, pe care as numi-o titanica, de cum spuneam, istoric al culturii si al ideilor. Dupa un prim masiv tom (in 1973), ramas fara urmare, din Dictionarul ideilor literare, a aparut, imediat, in 1974, Critica ideilor literare, formula de modernizare a ideilor literare considerate ca sisteme, dupa care, in 1980, a publicat in tara si in Franta Huermeneutica lui Mircea Eliade, cea dintai exegeza a operei marelui savant roman. in 1982 publica, tot la Paris, solida carte de pionierat Etiemble ou le comparatisme militant. De amintit e si studiul de anvergura Comparatisme et theorie de la litterature. Neobosit, din 1991 se dedica elaborarii unei lucrari de proportii enciclopedice Biografia ideii de literatura, din care au aparut, pana in 1994, trei volume, al patrulea fiind anuntat, urmand altul, cu care aceasta capodopera in cinci volume se va fi incheiat. E aici investit un efort carturaresc colosal, care acopera o arie de cunoastere si clarificare neobisnuite. Citindu-i, cu mare stima intelectuala, cartile (operA), gandul ma duce intotdeauna la mari spirite romanesti precum Cantemir, Hasdeu, lorga, M. Eliade. Culmea necuviintei e ca aceasta munca imensa si aceasta opera extraordinara nu sunt inconjurate de stima necesara, fiind ori neintelese, ori ignorate, ori - si mai rau - tratate cu zeflemea balcanica. E consecinta unei culturi, prioritar lirice si a eseismului literar predominant care refuza sau nu stie a pretui enciclopedismul carturaresc. E, negresit, un tratament ofensator, creatia aceasta evoluand intr-un mediu hotarat cel putin nereceptiv. Dar aceasta este o tara cu stagiu in cultura noastra, unde nici cugetarea filosofica n-a fost receptata decat daca iesea in lume in haina literar-eseistica. Au recoltat ecouri, vreau sa spun, si au fost receptate numai acele scrieri (operE) care puteau fi asimilate cu eseistica literara. Asa se face ca si astazi fac valuri scrierile (la origine cursuri universitare oralE) ale lui Nae Ionescu, pe cand o creatie de temelie cum este scrierea postuma a lui Mircea Florian, Recesivitatea ca structura a lumii, lasa specialistii" cel putin indiferenti. Si nu cred ca vom scapa curand (ca sa nu spun de-a dreptul vreodata) de aceasta deformare a stralucitorului eseistic in dauna carturariei autentice, care ne vine, prin filiera franceza, factor de influenta intotdeauna modelator in cultura romana. Poate ca aceasta modificare necesara se va produce candva, in viitoarele generatii, dupa ce centrul modelator se va muta de la factorul francez la cel american. Dar pana atunci mai e mult si spirite inalt cugetatoare carturaresti, precum dl Adrian Marino, vor suferi ingratitudinea contemporanilor. E o fatalitate. Si cu fatalitatile, care exclud liberul arbitru, e inutila lupta, chiar daca - precum dl Adrian Marino - nu o accepta deloc resemnati.




Pe langa travaliul la volumele din Biografia ideilor literare, din 1990, dl Adrian Marino s-a cheltuit intr-o publicistica abundenta, pe care o evitase inainte. Au iesit din aceasta publicistica de idei trei carti: Evadari in lumea libera, 1993, Pentru Europa, 1995, si, recent, Politica si cultura, pe care o comentez aici, cum am facut, recunoscator, si cu cartea din 1995. ldeea absorbanta a cartii pe care o comentez c nevoia acuta a unui nou model cultural sau, chiar, a unei noi fizionomii a culturii noastre. Cartea are subtitlu precizarea programatica Pentru o noua cultura romana. Cum aceasta noua carte a d-lui Adrian Marino e una de montaj, adunand, in jurul unei idei coagulante, eseuri, articole, cronici publicate in presa, sunt si multe opinii distantate oarecum de axul principal. Sau, mai bine, il asediaza din varii unghiuri. in directia axului principal sau aproape de el se afla deplangerea faptului ca Nae Ionescu a fost adus in prim planul miscarii culturale. Nici cazul Const. Noica (un studiu poarta chiar acest titlU) acum idolatrizat, nu-1 multumeste. Dl Adrian Marino considera in continuare (a facut-o mai inainte intr-un studiu remarcabil din revista 22) ca Noica a fost, in anii 80, un aliat obiectiv al regimului", prin nationalismul unor studii ale sale, fidele crezurilor din tinerete. De aceea, cazul Noica e prezentat drept un model de ambiguitate perfecta. in stare pura". Si aceasta datorita contextului politico-ideologic din tara. De aceea considera ca, de fapt, continuarea mitului si a orientarilor sale risca sa devina acum, din nefericire, AĞreactionarAğ si, la limita, chiar AĞantidemocraticaAğ". Mai utile decat reeditarile exponentilor extremei drepte din anii treizeci i se par distinsului carturar studii despre istoria liberalismului romanesc, a doctrinarismului liberal, istorii ale doctrinelor politice, o istorie a drepturilor omului. De ce neaparat doar ideologie predominant de dreapta, uneori nihilista, uneori negativista, irationalista etc? Este chiar atat de capital, de indispensabil culturii romane de a se edita tot de si despre Nae Ionescu si elevii sai? Un echilibru s-ar cere, credem, pastrat". Om de convingeri democratice si liberale, autorul pledeaza pentru aceste valori, pe care le voieste instapanite in noua Romanie. intr-un studiu sunt prezentate avatarurile nefericite indurate de autor cu prilejul publicarii cartii sale despre hermeneutica lui Mircea Eliade (editia franceza si cea romana), care 1-a instalat in stare de conflict cu diaspora romaneasca de la Paris (pe care o dezaproba in termeni vehementI), i-a adus necazuri in tara, despartindu-1 si de filosoful istoriei religiilor. Interesanta cu totul e analiza rezistentei romanesti in anii dictaturii, pe care spiritul sistematic al autorului o clasifica tipologic si atitudinal. Si o face in dubla sa calitate de autor de carti si de fost intemnitat politic. Nutreste stima pentru rezistenta prin literatura, condamna pe condeierii obedienti. Dar socoate ca marele vinovat este si de departe sistemul comunist, totalitar si abia in al doilea rand scriitorul total dezarmai, fara marc constiinta politica, slab moral si fizic, suplu si adaptabil. Putini sunt eroi, ceva mai multi cei doar corecti si onesti. Restul, imensa majoritate, a dus politica mediocra a supravietuirii, cu consolarea ca arta, pana la urma, salveaza totul". Autorul investeste intreaga stima pentru celalalt tip de rezistenta, nu pasiva ci activa, deschisa, rezistenta politica prin literatura, refuzul explicit. De fapt, scriitorii cu adevarat onesti, cu moralitate, au practicat, mai toti, rezistenta politica prin literatura.



Dl Adrian Marino considera ca, de fapt, cultura romana de astazi si de mai ieri nu e una de sinteza, ci a fragmentului. E, in fapt, desconsiderata munca arida de biblioteca, lucrul cu fise. Asta pentru ca, e o realitate, cultura romana e fundamental una poetica" si publicistica", de gazetarie culturala, nerezistenta in timp. O reevaluare si o trecere a culturii romane spre un alt stadiu ii apar imperioase. Cultura romana - si acesta este pragul cel mai greu de trecut - va trebui sa faca saltul in ordinea spiritului, de la imagine, simbol, mit, la idee, teorie, sistem. De la concretul poetic la abstractia gandirii. Suntem inca mult prea AĞliriciAğ, prea AĞpoetiAğ in toate. Si rezolvam mult prea multe, inca, doar prin AĞintuitiiAğ si AĞimaginiAğ. Avem nevoie de o noua cultura: teoretica, mai sistematica, mai rece, mai rationalista, mai patrunsa de spirit critic, de luciditate, de un superior AĞbun simtAğ. Irationalismul, misticismul au facut destule ravagii !

   a noi. Avem prea multi filosofi - mit, profeti, egumeni - mesianici (Const. Noica, N. Steinhardt, Petre Tutea etC). Nu de AĞsentimentul tragic al vietiiAğ (care si in Occident este o raritatE) avem in primul rand nevoie, iarasi, ci de sentimentul creatiei durabile in orice domeniu. Al lucrului bine facut, constiincios, al seriozitatii, echilibrului, onestitatii, comportamentului consecvent, refuzului odioasei improvizatii", intreaga aceasta a patra sectiune a volumului d-lui Adrian Marino, intitulata Pentru o noua cultura romana, constituie, cred, greul cartii, se citeste cu mare interes. in ultimul capitol al acestei sectiuni, al 11-lea, autorul precizeaza ca acest text poate fi considerat, in acelasi timp, ca un AĞmanifestAğ si o AĞtema de reflexieAğ", nutrite dintr-o experienta si activitate intelectuala de o viata. Nu de genialoizi ar avea nevoie cultura romana viitoare, ci de intelectuali temeinic pregatiti, gata sa se supuna muncii laborioase de biblioteca si arhiva, ajutati de cadre medii bine specializate. Improvizatia continua si superficialitatea sunt defectele curente ale culturii romane actuale". Pentru ca marile constructii culturale, de orice tip, de la enciclopedii la dictionare si instrumente de lucru, la sintezele personale, dau soliditate si asigura adevarata identitate unei mari si adevarate culturi". Nutresc o mare stima pentru pledoaria, cateodata infiorata de patetism, a d-lui Adrian Marino. Dar pentru atingerea acestui ideal imperios necesar se impune o schimbare totala de mentalitate. Deocamdata, e greu, daca nu imposibil, sa gasesti un tanar care sa se angajeze in alcatuirea unei editii critice sau sa elaboreze o prefata. Pe toti i-a cucerit gazetaria, eseistica fugoasa si alte indeletniciri necesare. Sa speram ca viitorul va aduce, in spatiul cultural, acele spirite tinere devotate muncii sistematice, de studiu adancit si temeinic. Deocamdata, la Biblioteca Academiei, ne aflam cam numai noi, interbelicii". Si ar mai trebui sa apara si mentorii lor, care, deocamdata, nu se intrevad. Dar de n-am nadajdui macar, ne-am instala in disperare. Cartea d-lui Adrian Marino e un semnal luminos si un indreptar rascolitor, rasturnator de situatii, propunand noi perspective. Sa speram ca va rodi.

Octombrie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.