Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




LOSTRITA - (subiectul povestirii, elemente folclorice, semnificatia personajelor si a deznodamantului) de Vasile VOICULESCU



Vasile VOICULESCU Lostrita
Povestirea fantastica in rama



Definitie: Povestirea este o specie - in versuri sau in proza - a genului epic, o naratiune subiectivizata, in care relatarea este facuta din unghiul povestitorului, implicat ca narator, ca participant sau doar ca mesager al intamplarii. Povestirea are dimensiuni mai reduse decat ale nuvelei si mai intinse decat ale schitei. in povestire interesul se centreaza asupra situatiei neobisnuite povestite si nu in jurul personajelor, iar actiunea este mai destinsa mai putin tensionata decat in nuvela. Naratorul relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului memorabil.

Povestirea in rama (povestirea in povestire sau povestire cu cadrU) este o categorie a genului epic, in care interesul se centreaza asupra situatiei neobisnuite povestite si nu in jurul personajelor. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este eypcarea. Spatiul desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topoS). in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului memorabil.

Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filozofica, romantica, magica, povestirea pentru copii.

Termentul de "povestire" deriva din verbul "a povesti", iar identificarea cu "naratiunea" se bazeaza pe sinonimia verbelor "a povesti"/ "a nara".

Povestirea "Lostrita" de Vasile Voiculescu face parte din volumul "Iubire magica", aparut postum (1970), asadar se incadreaza in proza contemporana. Este o povestire fantastica, deoarece imbina planul real cu cel fabulos si este o povestire in rama, intrucat intreaga actiune se subordoneaza legendei despre tanarul Aliman si lostrita fermecata, pe care pescarii de pe malul Bistritei o povestesc de generatii, imbogatind-o an de an cu noi "adausuri si scornituri", dupa inchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "intamplari de dincolo de fire".



Subiectul povestirii inceputul ancoreaza in plin fabulos, se povesteste o legenda populara despre "dracul din balta", intruchipat de o lostrita uriasa care "a ademenit multa lume", de la pescari iscusiti la copii nestiutori si care, furati de stralucirea ei, s-au inecat in apele Bistritei, intrucat ea era mai ales "nesatula de carne de om".

Tanarul Aliman, fascinat de lostrita, "ii ramasese credincios" si nadajduia ca, la un moment dat, "o sa-i caza-n maini". intreaga maiestrie de pescar priceput face ca s-o prinda o data in undita "numai o clipa", pe la inceputul primaverii. Alta data, Aliman a incoltit-o si a reusit sa o prinda in brate, dar salbaticiunea "i-a scapat din maini ca o sageata licaritoare". Flacaul a ramas acolo "buimac, cu gura cascata si de atunci nu i-a mai iesit din carnea bratelor o dezmierdare () ii simtea mereu povara si forma in mainile nedibace si in sufletul tulburat".

Ca un Fat-Frumos din basme, Aliman, care "era frumos si voinic" si "nu stia de frica nimanui", s-a jurat sa prinda lostrita vie si nu-si mai gaseste odihna, "zi noapte cerceta scorburile ca un nebun, alerga, manca, traia numai pe prunduri si in apa". Din cand in cand, lostrita se arata si flacaului ii mergea bine, "apele se supuneau ascultatoare". Disparitia mai indelungata a lostritei il chinuieste si "de atata zbucium si alergatura se topea". Bl incepe sa iscodeasca despre vraji si vrajitorii cu putere asupra apelor si pestilor.

Primavara, Bistrita si-a revarsat apele, numai lostrita nu se arata. La un moment dat, ea se iveste "mai mandra, mai vicleana" ca oricand, iar tanarul isi recapata forta si increderea. Aliman recurge la stratageme diferite pentru a prinde lostritawimpleteste din nuiele "cotete", dar totul e in zadar si el se incredinteaza ca "nu e lucru curat".

Aliman pleaca intr-un sat "salbatec de pe Neagra", unde auzise el ca traieste un vraci batran, "mare descantator de pesti, un fel de stapan al apelor", care ii confectioneaza o lostrita din lemn "aidoma de suie si de frumoasa ca cea din Bistrita". La ora intalnirii duhurilor, in miez de noapte, "cu luna in patrar", Aliman intra in rau cu lostrita vrajita, spune descantecul invatat, prin care se leapada de lumea lui Dumnezeu si da drumul "papusii cu chip de lostrita" in Bistrita. Pactul dintre flacau si diavol trimite la Faust si Mefisto (mitul faustian al lui GoethE), avand acelasi scop al implinirii idealului in iubire si, in acelasi timp, de a iesi din limitele conditiei umane.

Flacaul adoarme adanc si linistit pentru prima oara dupa multa vreme, pana cand l-au trezit oamenii, intrucat Bistrita "venise sodom din mal in mal, carand sfaramaturi de sate la vale cu case, oameni si vite". Aliman se pregateste sa se arunce in valuri ca sa salveze o faptura omeneasca ce "abia se mai tinea cu amandoua mainile de o ramasita de carma". Era o fata lesinata, dar care isi veni numaidecat in fire si nu inghitise deloc apa. Oamenii priveau cu uimire cum hainele i se zvantara cu repeziciune, parul era ca niste "suvoaie plavite resfirate", ochii ei "erau mari, rotunzi, dar reci ca de sticla", iar dintii "ascutiti ca la fiare". Aliman lua fata cu el acasa, intre ei nascandu-se, ca in basmele populare, "o dragoste cum nu se mai pomenise pe meleagurile acelea". Ei petrecura cateva saptamani impreuna "pierduti de fericire", starnind alte zvonuri, ca "fata ar suge sangele flacaului ca o strigoaica", dar Aliman era "mai sanatos, mai voinic, mai frumos si mai bun " ca niciodata "si nu le pasa de nimic". Lostrita aparuse din nou si plutea "in vazul tuturor", dar Aliman nu se sinchisea, ii iesise din minte si era bucuros ca "o Bistrita umflata de fericiri".

Flacaul vrea sa se insoare cu fata, careia el ii pusese numele de Ileana, ca-n basmele populare, dar, cand ii spuse de nunta, ea "hohoti nebuneste" pentru ca "nu-i ardea nici de popa, nici de biserica. Nu pentru asta venise ea pe lume", se comporta salbatic si avea "multe ascunzisuri si taine". intr-o zi, mama fetei, "o femeie voinica, iute si sturlubatica" veni sa-si ia fata acasa, "la izvoarele Bistritei aurii, unde spunea ca-si are rosturile". Fata se impotriveste, dar Bistriceanca ii sopteste "niste vorbe care parca o adormira" si, pana ce Aliman sa se dezmeticeasca, femeia "cu prada era departe".



Aliman o cauta multa vreme, dar in zadar, nici vraciul nu mai e de gasit, numai un mosneag, trecut de suta de ani, isi aminteste ca atunci cand el era copil, satul le alungase cu pietre "pentru multele blestematii si rautati ce savarseau cu ajutorul Satanei". Suparat, flacaul "s-a inchis in el si in casa", devenind neputincios si "moale ca o carpa".

O fata mai indrazneata din sat "1-a imbrobodit usor" si se logodeste cu el, fixandu-se si nunta. in noaptea de dinaintea nuntii plouase, iar Aliman viseaza ca "se insura cu lostritai" si ca il cununa "batranul vrajitor". A doua zi, in timpul ospatului, pe Aliman il anunta un copil ca a aparut din nou lostrita miraculoasa, care e "mai mare si mai frumoasa ca pana acum". Buimac de bautura, Aliman se trezeste brusc, ca dintr-un somn adanc si fuge spre Bistrita "ca scos din minti", strigand: "Azi nu mai scapa! O mananc de nunta mea!".

Vazand lostrita, chipul lui Aliman se lumina "de o bucurie nefireasca". Raul era involburat, dar flacaul striga ca sa inabuse vuietul apelor: "iata, vin!"

Intrand in apele vijelioase, Aliman prinse lostrita in brate si "se caznea s-o apere, adapostind-o ca pe un copil cu bratele", apoi se cufunda cu ea in valuri, care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna". intamplarea este o poveste populara, o legenda care a ramas "vie si mereu mladioasa", imbogatita an de an cu noi "adausuri si scornituri", dupa inchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "intamplari de dincolo de fire".



Semnificatii

"Lostrita" este o povestire fantastica, pe care Vasile Voiculescu o construieste din elemente reale si elemente fabuloase populare. in plan real, se situeaza satul de pescari, aflat pe malul Bistritei, care, atunci cand primavara zapezile se topesc brusc, poate provoca inundatii si nenoriciri oamenilor. Tragediile de inec ale satenilor se inscriu in realitate, precum si faptul ca locuitorii de pe malul Bistritei sunt priceputi in mestesugul pescuitului, care le asigura traiul zilnic. Nunta din finalul povestirii, in care ritualul ospatului, nasii, mireasa si nuntasii fac parte tot din realul vietii. in plan fabulos, de la inceputul povestirii, lostrita sugereaza stima, duhul rau al apelor, "Necuratul", "dracul de balta", care vrajise pe multi barbati cu iubirea ei. Superstitia populara spune ca dracul ia diverse infatisari ca sa atraga oamenii si sa-i determine sa pacatuiasca, pentru a le lua sufletul si pentru a-i distruge. in aceasta povestire, se sugereaza ideea ca dracul luase - de data asta - Infatisarea unui peste, sub forma lostritei, care simbolizeaza stima apelor.

Aliman, indragostit nebuneste si nestapanit de lostrita, trebuie sasi urmeze calea aspiratiei sale spre un ideal, face pact cu Diavolul, intocmai ca Faust al lui Goethe, este capabil de sacrificiul suprem pentru atingerea absolutului. Totul in povestire sta sub semnul fabulosului, apropierea de basm sta atat in "povestea in poveste", cat si in conturarea personajelor: Aliman este asemenea unui Fat-Frumos, iar stima, strigoaica, nagodele sunt specifice mitologiei romanesti.

Deznodamantul povestirii trimite catre mitul totemic, nccla ca stramosul tuturor vietuitoarelor lumii este pestele, ca motiv mitic. l tipal in mitologia populara autohtona. Aliman prinde lostrita cu bucurie si cu dragoste nestavilita si incearca s-o ocroteasca, contopindu-se cu ea in adancurile misterioase ale apelor, intr-o lume necunoscuta, tainica a valurilor care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna", sugerand intoarcerea omului la origini, prin refacerea legaturii totale cu elementele cosmosului. Pe de alta parte, sfarsitul tragic al tanarului Aliman poate semnifica ideea ca omul este devorat de propriul sau ideal, spre care aspira necontenit si cu care doreste sa se contopeasca.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.