Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Titu Maiorescu, in contra directiei de astazi in cultura romana, 1868 - intelegerea textului



Titu MAIORESCU In contra directiei de astazi in cultura romana
Interpretare de text la prima vedere

"[] mediocritatile trebuiesc descurajate de la viata publica a unui popor, si cu cat poporul este mai incult, cu atat mai mult, fiindca tocmai atunci sunt primejdioase. Ceea ce are valoare se arata la prima sa infatisare in meritul sau si nu are trebuinta de indulgenta, caci nu este bun numai pentru noi si deocamdata, ci pentru toti si pentru totdeauna. Al doilea adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne patrundem, este acesta: Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura. Si prin urmare vom zice: este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o pinacoteca deloc decat sa o facem lipsita de arta frumoasa; mai bine sa nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii si neonorati ai unei asociatiuni decat sa le facem fara ca spiritul propriu de asociare sa se fi manifestat cu siguranta in persoanele ce o compun; mai bine sa nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, [] decat sa le facem toate acestea fara maturitatea stiintifica ce singura le da ratiunea de a fi."

(Titu Maiorescu, in contra directiei de astazi in cultura romana, 1868)



intelegerea textului

■ Integrarea fragmentului respectiv intr-un ansamblu mai larg: intregul articol In contra directiei, articulat ca un text doctrinar si scris de Maiorescu pe un ton polemic. Polemica este insa una de idei; punctul de vedere al tanarului critic este formulat intr-o stransa succesiune argumentativa. Pornind de la raspunsul revistei "Transilvania" (dat obiectiilor critice aduse in "Convorbiri literare" literaturii zileI), Maiorescu schiteaza un tablou al evolutiei culturii noastre, pe fundal istoric, aducand exemple semnificative. El critica nu influenta culturilor occidentale (benefica, pozitivA), ci felul mimetic, aproape parodic, in care intelectualul roman preia aceste modele: copiindu-le numai in aspectele lor exterioare, insusindu-si forma, iar nu fondul lor.



■ Sesizarea disocierilor operate in cadrul textului: intre valoare si mediocritate, intre forma si fond. Spiritul critic, pentru a carui libertate si rigoare pledeaza Maiorescu, presupune o justa perceptie a valorii (sau a absentei acesteiA). Autorilor trebuie sa li se puna in fata o oglinda care sa-i reflecte la adevarata lor statura; nici un alt criteriu in afara celui al adevarului estetic nu merita sustinut, pentru ca elogiile aduse unor scriitori slabi ii nedreptatesc pe cei ealmente valorosi si, in acelasi timp, favorizeaza confuzia. Indulgenta, "incurajarea blanda a mediocritatilor" nu fac decat sa afecteze sanatatea unui organism cultural.

■ Identificarea tezei in jurul careia este alcatuit intregul articol: ideea, devenita faimoasa, a formelor fara fond: "al doilea adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne patrundem". Important, fundamental este fondul din care creste, organic, o cultura, iar nu evantaiul de forme pe care ea le poate imita, copia din surse straine. Fara substanta propriei originalitati creatoare, fara o constructie intelectuala facuta pe cont propriu, formele imprumutate vor ramane goale, existand riscul ca prin ele sa fie compromise eforturile si sansele reale de modernizare. Astfel ca institutiile create trebuie resuscitate din interior, ori (solutia radicala maiorescianA) pur si simplu desfiintate.

■ Observarea similaritatilor cu viziunea exprimata in unele dintre comediile lui Caragiale: O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta. Si la Caragiale, personajele se imbata cu termeni, sintagme si idei frumoase, pretentioase, pe care de fapt nu le inteleg, dar in care cred fara dubiu. Memorabila scena a lecturarii ziarului, din O noapte furtunoasa, este extrem de sugestiva in acest sens: dramaturgul mizeaza tocmai pe specularea efectelor pe care o publicistica bombastica le poate avea asupra unor cititori "nevinovati", neavizati, cazuti iremediabil in capcana vorbelor goale: o varianta a formelor fara fond.



Particularitati stilistice

■ Constructia retorica a textului. Faptul ca Titu Maiorescu si-a luat licenta nu numai in Litere, ci si in Drept (ambele, la PariS), fiind apoi nu doar profesor si critic literar, ci si jurist, avocat de prestigiu si om politic ajuns pana la cele mai inalte demnitati in Stat explica, pana la un punct, modalitatea in care sunt structurate o parte din textele sale. Acestea nu ingaduie confuzii ori derapaje logice, fiind foarte atent elaborate. Mesajul se articuleaza printr-o gradatie de mare efect, autorul detinand si utilizand un intreg arsenal de efecte retorice. Criticul isi anunta ideile si concluziile pe care urmeaza imediat sa le expuna CrAl doilea adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne patrundem, este acesta"; "Si prin urmare vom zice"), obtinand un efect retoric bun, speculat de obicei in pledoariile avocatilor. De asemenea, tonul pe care Maiorescu isi expune argumentele este demonstrativ-rece, aproape fara implicarea sentimentelor. Din acest punct de vedere, mentorul Junimii se afla la antipodul lui Eminescu, cel din publicistica social-politica, inflacarat si arzand efectiv pentru ideile sale.




■ De urmarit utilizarea termenilor din "stratul" neologistic al vocabularului, textul avand totusi o mare limpezime si accesibilitate. Cand autorul intentioneaza sa dea o mai mare plasticitate frazei, astfel incat cititorul sa vizualizeze mai bine secventa demonstrativa, foloseste cuvinte din fondul vechi, detasate imediat de rest, prin contrast: "stricacioase", "nimiceste".



Concepte operationale aplicate

Critica literara, mai ales cea de directie (cum o practica MaiorescU), urmareste in primul rand sa-1 convinga pe cititor: acesta reprezinta instanta careia textul i se adreseaza si pe care incearca s-o castige. Cand fraza creste in dimensiuni, apare riscul pierderii mesajului; pentru a preintampina acest lucru, autorul introduce textul intr-un anumit "corset" care-1 impiedica sa se reverse dincolo de tiparul stabilit. Principiul (obtineriI) simetriei configureaza prin urmare dispunerea propozitiilor in fraza si a cuvintelor in propozitii. Astfel atentia cititorului este castigata, fiind apoi mentinuta prin niste "stimuli" mnemotehnici: repetitia, la nivelul tiparului sintactic, respectiv enumeratia, cu scopul obtinerii unui inventar cvasi-exhaustiv. Fata de alte pagini de critica (confuze, "labartate", fara un fir conducator al demonstratieI), cele ale lui Maiorescu sunt impresionante prin simetria liniilor care le traverseaza si le sustin: o simetrie aproape geometrica.



Limba si comunicare

■ Se remarca frecventa verbului "a trebui": verb "tare", caci arata nu numai o cale de urmat (X trebuie sa, Y n-ar trebui sa, X si Y ar trebui in schimb sA), ci si forta convingerilor autorului. Sa se compare cu alte texte, in care, dimpotriva, predomina verbe dubitative.

■ Propozitiile intra intr-un anumit tipar sintactic, intarit prin repetitie si largit prin enumerare: "mai bine sa nu facem decat sa facem". De patru ori apare aceasta structura, conferind fragmentului atat coeziune, cat si un tip de gradatie. De la sfera scolii, se ajunge, in final, la aceea a Academiei, cu intregul "tipic" de organizare si activitate academica. Iar sarcasmul criticului e cu atat mai mare, cu cat aceste forme fara fond se pot intalni la un nivel mai inalt, cu o organigrama mai stufoasa.

■ Importanta negatiilor este mai mare, poate, in acest fragment decat aceea a afirmatiilor. Teza maioresciana a formelor fara fond isi gaseste o exprimare pe masura, in sensul ca polemica dusa cu literatorii zilei (In contra directiei de astazi in cultura romanA) este marcata, in text, prin numeroase negatii: "nu are trebuinta", "nu este bun", "nu numai ca nu aduce nici un folos, dar", "mai bine sa nu facem" (structura intentionat repetatA). Intre ideea conducatoare a tanarului Maiorescu si modul in care aceasta idee este expusa si argumentata in pagina exista, asadar, o perfecta corespondenta.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.