Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




AMINTIRI DIN COPILA,RIE - Studiul textului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA



Ion CREANGA Amintiri din copilarie
Repere: Evocarea copilariei si a satului. Structura compozitionala. Personaje reprezentative si procedee de individualizare a acestora. Particularitati ale artei narative. Modalitati de realizare a umorului.

Evocarea satului se face cu nostalgie dar si cu orgoliu, cu umor dar, uneori, cu inlacrimate efuziuni lirice, respectand (involuntar, din instinct artistic si, poate, urmand indemnurile spre un realism clasicizant de la "Junimea", teoria "oglindirii" specifica realismului secolului, pe care altoieste un subiectivism cand jovial, cand (mai araR), melancolic.

Arta evocarii satului romanesc - vechi, razasesc, de munte, in care oamenii se ocupa si cu agricultura, dar si cu carausia, comertul, meserii felurite si artizanat (tesatorie, croitoriE), intre raul Ozana si Cetatea Neamtului - vadeste valoarea autobiografica si pe aceea documentar-etnografica a lucrarii. Ceea ce nu inseamna ca am putea nega valoarea de plasmuire artistica a "Amintirilor" caci opera aceasta, apartinand unui mare povestitor de tip arhaic, "scolit" si ajuns un distins intelectual - este considerata un roman, chiar un "roman de formatie" (bildungs romaN).

Ca modalitate narativa se observa contopirea dintre narator, personajul principal (istoriceste la persoana intaI) si autor; pentru a intelege ca naratiunea se topeste adesea in dialog (deci epicul face loc genului dramatiC). Exista si un monolog ghicit, nu o data, sub masca altor personaje, ca intr-o alternanta necontenita a povesirii cu sceneta.



Ion Creanga nu este un descriptiv (cele cateva pasaje descriptive confirma afirmatiA), trasaturile principale ale artei sale narative sunt oralitatea (prin proverbe, zicatori, interjectii, expresii si locutiuni regionalE) si nota comica (ironia, autoironia, "nastratinismul", "taraniile", hazul de necaz, necontenita jovialitatE).

Viziunea este optimista, mereu luminoasa, subliniind si universalitatea evocarilor, "copilaria copilului universal", cum observa George Calinescu. Satul roma-nesc/ viata apropiata de natura, da si farmecul bucuriilor fruste, intr-un grup social, ce are o functie ocrotitoare, de unde omul n-ar pleca, asa "cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte stramutat la camp si pruncul deslipit de la sanul mamei sale". Se poate vorbi deci despre un "univers humulestean" cu valorile sale particulare, dar avand si o mare semnificatie universala, un argument in elogierea ruralismului patriarhal romanesc si copilariei la sat - "varstei fericite".

In arta lui Creanga se imbina concizia si pitorescul.

Capacitatea lui de a schita/evoca in cuvinte putine si mai fara figuri de stil, cu extrema simplitate, dar si cu exceptionala acuitate fie personaje, fie tablouri satesti, sunt uimitoare.

Prin doar cateva adjective ("voinici", "mandre", "frumoase") carora cu greu le poti atribui valoarea de epitete, tradeaza "lirismul" intr-un "tablou/"oglindire" realista, veridica, verosimila - aliaj ce poarta marca inefabila a marelui humulestean si junimist: "Si apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa, un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi, razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, cu biserica frumoasa si niste preoti si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor".

Personaje sunt foarte multe, dar creionate, schitate, e adevarat, cu un simt foarte fin al detaliului caracteristic, care le face de neuitat: bunica din Pipirig (" inca n-am vazut asa femeie sa planga de toate cele"), Simion Fosa din Tutuieni ("vorbeste mai in talcuri decat altii si sarcaieste toata ziua la tabac", ("dascalul Iordache farnaitul, parintele Ioan "de sub deal" (" doamne ce om harnic si cu bunatate mai era"). Smarandita popii (" o zgatie de copila agera la minte si asa de silitoare ca intrecea mai pe toti baietii si din carte dar si din nebunii"), mos Fotea, cojocarul satului (care ne aduce, dar de scoala noua, un dragut de biciusor de curele"), badita Vasile a Ilioasei, ("dascalul bisericii, un holtei zdravan, frumos si voinic") si altii, si multi altii.



Nu s-a observat, dar alaturi de cele doua mari teme principale - satul romanesc si copilaria - mai exista si o a treia, prin care as zice ca se definesc personajele -adevarata "grila" pentru caracterizare: tema invataturii de carte; tatal este impotriva, mama si toate neamurile din partea ei, mai ales bunicul David Creanga din Pipirig sunt aprigi sustinatori ai foloaselor invataturii si vor sa vada "baietul popa".

Singurele personaje care se bucura de "zugravirea" unui portret mai complex sunt Nica (deopotriva si povestitor, "ghicit" sub "masca" mai tuturor personajelor din "Amintiri", povesti ori povestiri,pe care il urmarim trecand prin scoli si prin varste, iubitor de sat, de sezatori si de hore si - autoironie vesnic producatoare de haz; prea putin indragostit de invatatura, dar mereu cu gandul la cate o SmaranditA) si Smaranda Creanga, mama harnica, volitiva, iubitoare dar ambitioasa cand e vorba de viitorul copilului ei, "nazdravana in ochii candizi ai copilului, care isi inchipuia ca este curata vrajitorie sa inchegi apa cu picioare de vaca, cu mare respect pentru biserica si pentru scoala, avand un vis - sa-si vada baiatul preot ca sa aiba cine se ruga pentru sufletul parintilor dar, cu siguranta, si pentru prestigiul social, caci ea nu uita ca era fiica de vornic: "Si cand invatam eu la scoala, mama invata cu mine acasa si citea acuma la ciaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decat mine, si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte". in ceea ce priveste compozitia se poate remarca existenta a patru parti -"capitole" (primele trei publicate in timpul vietii autorului in "Convorbiri literare" (1881-1882) a patra, postum, dar nu se poate vorbi de un criteriu cronologic, ci de asocieri prin memorie involuntara orin prin placerea retrairii - prin supunere, procedee moderne la care Ion Creanga a ajuns pe cale intuitiva, intens emotionala de povestitor genial.

Se poate glosa asupra catorva aprecieri critice: G.Ibraileanu: "Numai intelectualii adevarati l-au priceput cum trebuie pe Creanga" (Povestirile lui Creanga), in "Opere", 2,1975.

Pompiliu Constantinescu: "Creanga gandeste mitic si epic", "moralist si psiholog" (Ion Creanga in "Figuri literare", 1938).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.