Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Zoe DUMITRESCU BUSULENGA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 20 aug. 1920, Bucuresti.

Comparatist si eseist.

Fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, si a Mariei (n. Apostol).

Licentiata in Drept si Litere, dr. in filologie (1970). Redactor la Editura de Stat, asistent (1948), conf., prof. (1971) si sef al Catedrei de literatura universala si comparata de la Univ. din Bucuresti, director al Institutului de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" (1973). Vicepresedinte al Acad. de Stiinte Sociale si Politice (1970), membru corespondent al Acad. R. S. Romania (1974), presedintele Comitetului National Roman de Literatura Comparata (1975), membru in Biroul executiv al International Comparative Literature Association (1973-1979), visiting professor la Amsterdam (1972). Director al rev. Synthe-sis si al Revistei de istorie si teoria literara. Comparatist si critic de formatie anglo-germana, cu preocupari de interdisciplinaritate si de filosofie a culturii: Renasterea: Umanismul si dialogul artelor (1971); Valori si echivalente umanistice (1973), Periplu umanistic (1980), Itinerariiprin cultura (1982), initiator si coordonator al unor sinteze de istorie literara la Institutul pe care 1-a condus.

Formata sub influenta si in apropierea celor doi mari profesori care au dominat literele universitare de dupa razboi, Tudor Vianu si G. Calinescu, D.-B. datoreaza primului tendinta permanenta de a plasa discutia literara intr-o perspectiva filosofica, iar celui de al doilea placerea spectacolului intelectual, o anumita stiinta a regiei universului livresc, dand stralucire si suprafata celei mai aride discutii. Primele sale carti marturisesc, intr-o masura, aceasta tutela, care poate fi banuita fie in interesul pentru studiul stilistic al operei, la Creanga de pilda, fie in introducerea unei importante determinari intelectuale - lecturi, studii, modele culturale - in intelegerea vietii lui Eminescu. De fapt, biografia lui Eminescu, aparuta intr-o colectie pentru tineret, prefigura intensele preocupari viitoare privind opera eminesciana in cateva puncte importante ale ei, in primul rand in incercarea de a o ordona potrivit unei viziuni mitologice coerente si integratoare; mai adanc decat in straturile lecturilor sau cursurilor audiate de poet, aceste coordonate sunt regasite in configuratia intima si permanenta a spiritualitatii populare, in "convergenta tipului de inteligenta si cultura al artistului cu cel al poporului caruia ii apartine". De aceea, motivele decupate din opera si analizate sunt cu precadere cele care capata intelesuri particulare intr-o mitologie autohtona pe care Eminescu o creeaza din elemente existente, parca, dintotdeauna, dar nepatrunse in esenta lor inainte de dansul: mitul padurii, motivul marii, motivul "domei", al luceafarului, al melancoliei s.a., toate determinandu-se reciproc ("toate se leaga in chip organic"). intelegerea lui Eminescu presupune insa si plasarea lui pe coordonate universale, compararea si delimitarea lui de marile spirite inrudite (Shakespeare, Holderlin) sau de teritoriile lirice simbolice pe care si le asuma (exoticul, nordul s.a.); de fapt, avem de-a face cu cele doua ipostaze ale aceluiasi demers, cautand originalitatea ireductibila si totodata universalitatea lui, adica formula inconfundabila a geniului sau. Jalonat in Eminescu. Cultura si creatie (1976), unde apare deja studiul motivic si al relatiei cu Holderlin, terenul este exploatat sistematic in Eminescu si romantismul german(l9&6), care repune in discutie intregul dosar al problemei, atat din punctul de vedere al faptelor, cat si al metodei. Studiilor anterioare, examinate in profunzime pentru a li se valida concluziile pertinente, li se adauga o serie de linii noi intre care aprofundarea comparatiei cu Jean Paul (in special intre Cezura si Hesperus), Eichendorff, Tieck, Novalis; pe acest teren se largeste conceptul prin apropierea stilistica a poeziei eminesciene de aceea a romanticilor germani, si se deschide drumul spre intelegerea raporturilor ca armonie consubstantiala, travaliul eminescian cuprinzand, "ca pe un element congener poeziei, si muzica, in sensul gandirii romantice germane, care nazuia spre fraternitatea redobandita a celor doua arte". Toate acestea, precum si partile cele mai reprezentantive din volumele anterioare de studii eminesciene, sunt reluate si structurate armonic in Eminescu. Viata, creatie, cultura (1989), care prezinta astfel intr-un "univers mito-poetic" coerent figura creatorului de geniu ce si-a valorizat biografia - prin semnificatiile ei ultime - pana la a o anexa operei. Prezenta din primele sale studii, directia umanista a preocuparilor se materializeaza in primul rand in studiul insesi epocii reprezentative; refacand istoria exemplara a Renasterii ca sinteza a aspiratiilor umaniste catre eliberare, catre restituirea unitatii cosmice a omului, ca optiune constienta a artistului pentru vechiul ideal antic al omului deplin, autoarea proiecteaza toate intelesurile simbolice ale framantarilor epocii respective (in literatura, arte, filosofie, stiinte) asupra posteritatii. Se propune astfel un model de umanitate militanta nu prin ignorarea caracterului istoric si caduc, in cele din urma, al idealului renascentist, ci prin verificarea principiilor puse necontenit in discutie si necontenit imbogatite cu sensuri contemporane. Vazand Renasterea ca o epoca complexa si vie, care-si poarta in sine si virtualitatile nerealizate, dar si germenii autodistrugerii, D.-B. valorifica intelesurile istorice ale epocii, curentului, conceptului, punandu-le la baza ideii noastre de modernitate, prefatand astfel si explicand multiplele sensuri contemporane ale artei si literaturii. Cartea Renasterea. Umanismul si dialogul artelor (1971) devine astfel nu numai o exegeza a trecutului, ci si o incercare de descifrare a viitorului. O prelungire fireasca si o aplicare practica a atitudinilor definite in studiul Renasterii este volumul de impresii de calatorie Periplu umanistic (1980). Ca in toate cartile sale, intelesurile substantiale se plaseaza dincolo de reconfigurarea, de istoria fenomenului sau - aici - de notatia fascinanta a spectacolului imediat, unde cititorul asista la elucidarea treptata a fiecarui simbol incifrat in personalitatea irepetabila a unei localitati, a unei cladiri, a unei statui; ideea subterana a permanentei unui umanism militant se aduna si se recompune ulterior, intr-o pledoarie care nu mai tine de literatura calatoriilor ci de moralismul literaturii clasice. De acelasi moralism clasic, in fond, si de incercarea de a explica filosofia tragica a teatrului grec prin vocatia sa etica tine si eseul despre Sofocle (1974). O parte din numeroasele studii, eseuri si articole in care apar preocupari mai sustinute pentru problematica culturii contemporane si pentru autori contemporani (M. Eliade, Arghezi, Philippide, I. Alexandru s.a.), au fost stranse in volumul Itinerarii prin cultura (1982), altele (intre care o schita de istorie a poeziei romane sub forma unei antologii selective, cu o revelatoare prefata) au ramas in paginile revistelor sau ale culegerilor unde au aparut. Toate contribuie la definirea profilului unei personalitati de o mare disponibilitate intelectuala, cu o expresie petulanta si spirituala avizata si erudita, careia predilectia pentru Renastere ii confera si cea mai nimerita caracterizare. A tradus din diferite literaturi, a coordonat lucrari de bibliografie literara, de istorie literara si s-a consacrat cercetarii relatiei dintre scriitorii romani si domeniul muzicii.



OPERA

"Contemporanul" si vremea lui, in colab. cu S. Bratu, Bucuresti, 1959; Creanga, Bucuresti, 1963; Emi-nescu. Bucuresti, 1963; Surorile Bronte, Bucuresti, 1967; Renasterea: Umanismul si dialogul artelor. Bucuresti, 1971; Valori si echivalente umanistice, Bucuresti, 1973; Sofocle, Bucuresti, 1974; Umanismul artelor. Bucuresti, 1975; Eminescu. Cultura si creatie. Bucuresti, 1976; Periplu umanistic, Bucuresti, 1980; Itinerarii prin cultura. Bucuresti, 1982; Eminescu si romantismul german, Bucuresti, 1986; Eminescu. Viata, creatie, cultura. Bucuresti, 1989.

REFERINTE CRITICE

G. Munteanu, Atitudini. 1966; V. Rapeanu, Interpretari si intelesuri, 1975; I. Vlad, Lecturi constructive, 1976; Ov. S. Crohmalniceanu, in Romania literara, nr. 25, 1982; A. Martin, in Contemporanul, nr. 22, 1982; T. Popescu, in Transilvania, nr. 10, 1982; C. Visan, in Orizont, nr. 26, 1982; M. Zamfir, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1987; V. Ierunca, in Romania literara, nr. 26, 1996; E. Manu, in Luceafarul, nr. 41, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Zoe DUMITRESCU BUSULENGA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Zoe DUMITRESCU BUSULENGA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text