Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Virgil IERUNCA - biografie - (opera si scrierile)

 

(numele la nastere Virgil Untaru), n. 16 aug. 1920, corn. Ladesti, jud. Valcea.

Publicist, eseist, critic literar si poet.

Casatorit cu Monica Lovinescu.

Fiul lui Dumitru Untaru si al Mariei (n. Neagoie), agricultori.

Studii la Scoala primara din satul natal, apoi la Liceul "Alexandru Lahovari" din Ramnicu-Valcea. Bacalaureatul la Liceul "Spini Haret" din Bucuresti (1939). Licentiat in litere si filosofie al Univ. din Bucuresti (1943). Redactor, in studentie, al ziarului Timpul (de sub directia lui M. Grigorescu), de unde trece la Ecoul. Debuteaza, cu art. Tolstoi critic de arta, in Jurnalul literar al lui G. Cali-nescu (nr. 25/18 iunie 1939), semnat cu pseud. Virgiliu Angelli. Animator, impreuna cu Geo Dumitrescu, al rev. Albatros (1942), suprimata printr-un decret special al regimului antonescian. Colab. la Revista Fundatiilor Regale, Vremea, Preocupari literare, Viata Romaneasca, Pamantul romanesc, Universul literar, Kalende etc.

Redactor, impreuna cu IERUNCA Caraion, al unicului nr. al revistei Agora (1946), unde debuteaza Paul Celan. Face, in Lumea lui G. Calinescu (1947), elogiul lui M. Farcasanu, decretat oficial "criminal al poporului", rev. fiind suprimata. Paraseste tara ca bursier al guvernului francez (dec. 1946) si se stabileste la Paris, atasandu-se prioritar unui grup din exil format din generalul Radescu, Gr. Gafencu, M. Farcasanu, E. Gherman. Redactor al emisiunilor pentru strainatate ale Radioteleviziunii Franceze din 1952 pana in 1975, cand este numit cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique (C. N. R. S. ), in cadrul sectiei de filosofie. incepe un doctorat la Sorbona cu Jean Wahl despre ipostazierile literare ale Raului, abandonat pe parcurs. Colaborator al postului de radio "Europa Libera" (din 1975). Redactor al principalelor rev. literare romanesti din exil: Luceafarul (1948-1949, sub egida lui M. Eliade, resursele financiare fiind asigurate de catre generalul Radescu), Caiete de dor (1951-1957), Romania muncitoare (organ sindical condus de catre muncitorul E. Gherman), Limite (1969-1986), Ethos (1973-1986) si, impreuna cu prof. E. Turdeanu, la rev. "Fundatiei Regale Universitare Carol I" din Paris, Fiinta Romaneasca (1963-1968). Editeaza, la Roma, Revista scriitorilor romani (cu M. Popescu). Colab. la reviste din exil: Cuvantul in exil, La Nation Roumaine, Romanul, Uniunea romana, America, Lumea libera. Agora etc. Tinta, in apr. 1983, a unui atentator trimis din tara (Bistran), care se preda autoritatilor franceze, si a unei continue campanii de denigrare din partea forurilor de la Bucuresti, prin intermediul unor art. semnate de G. Calinescu, Z. Stancu, V. Nicolescu, P. Mareea, E. Barbu, C. V. Tudor, A. Paunescu, A. Silvestri s.a. Voi. Romaneste (1964) se naste din "obligatia morala a strigatului" de protest impotriva derivei ideologice a intelectualilor ramasi in tara, in vreme ce Pitesti (1981) e un document de penitenciar zguduitor, foarte bine primit de public pe fondul uriasului val de interes starnit de Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin. Editor al lui Al. Busuioceanu (Fructul de a trai, 1963) si G. M. Can-tacuzino (Scrieri, 1966; Simetrii, 1973). Prezinta cultura romana in lexicoane celebre: Encyclopedie de la Pleiade (1957; 1968), Histoire generale des litteratures (1961), Dictionnaire des Litteratures (1968), Lexikon der Weltliteratur im 20. Jahrhunderts (1961), Dictionnaire du surrealisme et ses environs (1982). Scrie postfata la ed. franceza a romanului Gherla de P. Goma, tiparit de catre Gallimard in 1976. Prezent in antologii de poezie romaneasca editate de V. Horia la Madrid (Poezia romaneasca noua, 1956), St. Baciu in Nicaragua, (11 + 11 poetas rumanos contemporaneos, 1976) si N. Catanoy la Ottawa, in Canada (Modern Romanian Poetry, 1977). Colab. la voi. colective Studies in Honour ofMircea Eliade (Chicago-London, 1969); La Creation collective, Paris, 1981- un studiu despre A. Serban; Creation et repetition. Paris (1982) - despre Brancusi; Hommage a Mircea Vulcanescu, Paris (1989). Traduce poeti romani pentru La Nouvelle Revue Francaise, Esprit, L Autre Europe, La Nouvelle Alternative etc. Detinator al Medaliei "Iuliu Maniu", decernata de fundatia omonima si de Uniunea Tarilor Captive din SUA.



Produs in ciclul superior al liceului, debutul din Jurnalul literar al lui Virgiliu Angelli - cum isi semna pe atunci IERUNCA textele - indica, pe ansamblu, o foarte buna cunoastere a literaturii franceze, citita obligatoriu in original, potrivit unui principiu de editare foarte strict, formulat de catre G. Calinescu intr-un masiv compendiu de lnstructii pentru colaboratori (in nr. 49 din 3 dec. 1939): "Nu e admisibil ca cineva sa faca eseuri despre autori straini dupa traduceri romane. Pe cat e cu putinta, autorul studiat se cade sa fie citit in original". Intr-un asemenea perimetru de exigenta, elevul Angelli e foarte bine primit, gazduit in general pe prima pagina, sau pe a treia, in spatii tipografice menite sa atraga imediat atentia cititorului. Textele sunt dense, erudite, marcate de lecturi intime si de o personalitate disociativa care indica atat disciplina de studiu, cat si o certa precocitate analitica, aplecata cu precadere spre formule limpezi, temeinice, si mai putin spre speculatie. Astfel, in articolul Romamd-fluviu (nr. 42/15 oct. 1939), cel mai bun al micului ciclu de debut, sunt citati Thibaudet, Remy de Gourmont, Rene Lalou, Edmond Jaloux si Paul Hazard, intr-un text ce merge, in principal, pe ideea de subtilitate a disocierii lui Proust de Bergson: " s-a staruit in opera lui Proust - scrie IERUNCA -asupra psihologiei, neavandu-se in vedere ca psihologia pura [] aproape nici nu existain A la Recherche du temps perdu. Ea se metamorfozeaza treptat intr-o psihologie in care domeniul public se confunda pana la contopire cu elementul social [] pe cand bergsonismul se caracterizeaza printr-o apoteozare dinamica a timpului. Proust se bucura tocmai de lipsa acestuia, dupa cum documenteaza cu exemplificari Ramon Fernandez, integrandu-se astfel in acea «metafizica a staticului» de care vorbeste Julien Benda in Sur le succes du bergsonisme". Chiar daca prima parte a citatului poate fi, in spiritul exegezei scrise de atunci incoace, amendata, e imposibil sa nu remarci predispozitia criticului de a executa partituri de dificultate, cu dezinvoltura, chiar daca avem in vedere faptul ca intr-un alt text, despre Pirandello, sunt citati Freud sau Adriano Tilgher, acesta din urma pe fondul unei subtile asocieri intre "humorism" si "relativism". Invocarea debutului e esentiala, nu numai deoarece ea indica o certa aplecare catre filosofic si comparativism, ci si fiindca reprezinta planul initial - strict estetic - de unde incepe translatia spre moral si spre angajare a operei si existentei lui I., caz clar de intelectual erudit, de stanga, deturnat ca vocatie de vicisitudinile unei biografii agitate, in ultima instanta exemplare. Decizia exilului (din 1946) il arunca pe IERUNCA intr-un Paris agitat, justitiar, temator, efervescent, loc de intalnire a mai tuturor refugiatilor din Rasaritul european cotropit de tancurile sovietice, unde a sta deoparte reprezenta o impietate, iar a te inchide in biblioteca - o demisie. Exilul reprezinta, cu certitudine, "a doua nastere", initiatica a lui I., pretul platit fiind o metamorfoza totala a preocuparilor, translatia de la cultural la publicistic fiind cel mai bine reliefata de abandonarea - din ratiuni financiare, s-a spus - a unui promitator proiect de doctorat la Sorbona, sub indrumarea lui Jean Wahl. Dur, impulsiv, caustic, scris direct, in spiritul unei formidabile fervori a denuntului public, responsabil, constient de necesitatea elaborarii unei istorii alternative la distorsiunile grotesti, oportuniste ale celor de acasa, volumul Romaneste (1964) schiteaza o "sociologie a preacurviei intelectuale" sub bolta, din ce in ce mai purpurie, a "cerului violat" al patriei, unde "pogoramintele intru rusine" ale unor scriitori de notorietate (Tudor Vianu, G. Calinescu, Geo Bogza s.a.) se asociaza, paradoxal, genuflexiunilor ritualice ale noilor slujitori ai regimului (M. Novicov, M. Beniuc, Ov. S. Crohmalniceanu s.a.).

Doua ratiuni genereaza aceste pagini: in primul rand, teama ca cei din afara sa nu preia, prin tacere, neantul culpabil al celor dinauntru, si in al doilea, convingerea ca evolutia organica a literaturii si culturii romane a fost perturbata de sosirea tancurilor sovietice si a comunizarii, cei din afara asumandu-si - prin incapacitatea sau refuzul celor captivi de dinauntru de a o mai face - ingrata sarcina a pastrarii autenticitatii prin asigurarea continuitatii fiintei nationale. Din prima atitudine deriva "obligatia morala a strigatului", expusa intr-una din paginile cele mai patetice ale volumului: "Sa nu-si inchipuie nimeni ca atunci cand noi, cei din exil, punem problema - tragica - a scriitorilor si carturarilor din Tara [] o facem de sus, superiori, fara intrebare cu noi. Nu. Stim foarte bine ca nu ne-a hirotonisit nimeni cu caderea judecatii sau cu aruncarea pietrei. Problema se pune si altfel. Putem noi tacea numai dintr-o smerenie ipocrita sau dintr-un zel intors pe dos? Nu cumva tacand aici, necinstim libertatea ce ni s-a dat pentru a marturisi in numele celor care au pierdut-o? Nu cumva incolteste, necesar, in noi datoria tipatului? [] Daca si noi tacem, nu se va mai auzi decat glasul mercenarilor ce tin isonul stapanirii intr-o permanenta balmajeala a competitiei. E drept ca nimeni nu-i aude, ca fiecare se aude doar pe sine, intr-o sinistra si cutremuratoare singuratate. Aceasta e insa treaba lor. Rostul nostru este de a le tulbura - mereu, pana la paharul din urma -aceasta chermesa abstracta." A doua atitudine duce spre statuarea unor modele morale ale caror nume cei din interiorul granitelor tarii le puteau rosti doar in intimitate sau in soapta: Mircea Vulcanescu, Gh. Bratianu, Emil Botta, V. Voiculescu. insa citatul de mai sus indica, prin inflexiunile sale de stil, si stadiul unor recuperari venite pe fondul sincronizarii cu ideologia dominanta a romanilor din exil; astfel, volumul preamareste "existentele aruncate in ethos", din aceeasi redimensionare a valorilor rezultand si predilectia Caietelor de dor pentru autohtonismul lui Parvan sau Blaga. Dincolo de aceste translatii, e impecabila etica acuta, neconcesiva a polemicilor din Romaneste: autorul nu-si consuma sarcasmele pe victime marunte, ci este infruntat intotdeauna dusmanul cu cea mai mare greutate, ceea ce explica, intr-o ordine complementara de planuri, si imensul impact romanesc al prestatiei radiofonice de la "Europa Libera" a lui I., emisiunile sale ("Povestea vorbei", mai ales) fiind ascultate clandestin de milioane de oameni, intr-o solidaritate tacuta, a carei intensitate participativa nu era egalata decat de audienta de care se bucura, de la acelasi microfon, Monica Lovinescu. Parti integrante, prin eter, ale culturii romane in ciuda restrictiilor, cele doua voci de la Paris devin instante aproape exclusive de legitimare sau invalidare, dinamica literara romaneasca a ultimelor doua decenii neputand fi separata de succesiunea ideatica a textelor rostite din biroul parizian al "Europei Libere". Urmand, cronologic, unei cutremuratoare marturii publicate in Occident de catre Dumitru Bacu (1963) si anticipand, prin redactare integrala, aparitia Demascarii lui G. Dumitrescu (1978), documentarul Pitesti (1981) are la baza texte radiofonice redactate intre 1975 si 1976 despre experienta,.reeducarii" prin tortura de la penitenciarul tineretului din Pitesti, din perioada decembrie 1949-august 1952. Ca document, volumul isi propune restabilirea adevarului despre una dintre cele mai atroce experiente "educative" din gulagul romanesc, prin combaterea explicita a tezei "autoexterminarii legionare", care incepuse sa circule oportun pe la Bucuresti, strecurata fiind cu buna stiinta, de pilda, in romanul Caloianul al lui Ion Lancranjan" class="navg">Ion Lancranjan. "«Fenomenul Pitesti» - precizeaza autorul, din capul locului -n-a fost un fenomen tipic legionar. Nu legionarii au fost aceia care s-au gospodarit si autoexterminat intre ei", din echipa exterminatorului principal, Turcanu, facand parte si membri ai unor partide istorice sau chiar sionisti. Prin concizia lui, volumul e un strigat, plin de sange, de violenta si de moarte, un rechizitoriu, scris in uriasa umbra a lui Soljenitin, adresat in primul rand comunitatii internationale, ceea ce explica, de altfel, si extensiile sale de analiza, geografia terorii incluzand in volum URSS-ul, China continentala, practic intreaga lume comunista. E tulburatoare informatia ca majoritatea tortionarilor isi notau "experientele", Turcanu insusi fiind autorul a vreo doua mii de pagini de "memorii", documente periferice ale unei istorii secrete, sechestrate de Securitate din ratiuni de obedienta extrema, ideologica. Disproportia dintre putinatatea textelor scrise si amploarea realmente uriasa a impactului pe care interventiile sale radiofonice le-au avut asupra constiintei captive a romanilor din perioada dictaturii va domina mereu biografia lui L, sacrificiul de sine al acestui intelectual unic, uimitor prin angajare libera, persistand tot atat timp cat va continua sa existe in Romania memorie.



OPERA

Loi, terreur et resistence en Roumanie, Paris, 1960; Romaneste, Paris, 1964; Pitesti, Madrid, 1981; Fenomenul Pitesti, Bucuresti, 1990; Romaneste, Bucuresti, 1991; Subiect si predicat. Bucuresti, 1993; Dimpotriva, Bucuresti, 1994; Semnul mirarii, Bucuresti, 1995.

REFERINTE CRITICE

I. Simut, Incursiuni in literatura actuala, 1994; Al. Niculescu, in Romania literara, nr. 5, 1995; M. Dragolea, in Vatra, nr. 1-2, 1995; Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 50, 1995; Al. Cis-telecan, in Vatra, nr. 1-2, 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Virgil IERUNCA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Virgil IERUNCA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text