Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Virgil GHEORGHIU - biografie - (opera si scrierile)

 

(prenumele la nastere: Virgil Romulus), n. 22 mart. 1908, Roman, jud. Neamt - m. 7 mart. 1977, Bucuresti.

Poet

Tatal, Miltiade Gheorghiu, ofiter de cariera, mama institutoare. Studii secundare si liceale la Bucuresti si Roman.

Studii de pian cu Emilia Saegiu (1923-1925);Conservatorul din Bucuresti (1925-1926; prof. D. GHEORGHIU Kiriac si Alfonso Castaldi). intre 1926 si 1928 e la Iasi: participa la miscarea de avangarda, dupa ce debutase, neconcludent, cu voi. Cantarile rasaritului (1925), prefatat de Demostene Botez. Editeaza, impreuna cu A. Zaremba, rev. suprarealiste Prospect si XX, literatura contemporana (1928). intre 1928 si 1930 studii muzicale la Viena (prof. Hugo Reinhold si Friedrich Vuhrer), iar apoi (1930-1932), gratie unei burse obtinute prin I. Minulescu, atunci director general la Ministerul Cultelor si Artelor, ajunge la Paris, elev al lui Paul Braud la Schola Cantorum. Frecventeaza cenaclul lui Lovinescu. Mentiune la Concursul international de pian, Viena, 1933. intre 1932 si 1939 pianist in Trio Bonis. In 1940 se interneaza la sanatoriul din Moroeni pentru a nu fi incorporat (scos de Enescu in 1943). Intensa activitate de muzicolog si popularizator {Din muzica si viata compozitorilor, 1942, voi. prefatat de I. Teodoreanu; Un muzician genial: George Enescu, 1944; Initiere muzicala, 1946). Pianist la Filarmonica din Bucuresti (1948-1967), intreprinde multe turnee in strainatate (intre 1955 si 1967). GHEORGHIU a facut si cronica si publicistica muzicala in diverse ziare si rev. {Credinta, Lumea romaneasca, Romania, Azi, Cuvantul liber, Muzica, Muzica si poezie. Contemporanul), de-a lungul intregii vieti. A compus muzica vocal-simfonica pentru solisti, cor si orchestra, muzica simfonica si de camera. in perioada de glorie a avangardei si modernismului publica la unu (ulterior e exclus de aici pentru colab. la alte publicatii), Zodiac, Bilete de papagal, Romania literara, Cuvantul liber, Adevarul, Discobolul etc. Vo. Febre, scos in regie proprie in 1933, echivaleaza cu un nou debut; cu Marea vanatoare (1935) obtinuse Premiul Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta si Premiul Socec al S.S.R., iar pentru Cantece de faun, 1940, premiul de poezie al S.S.R. (1942). Pana la razboi, mai publica Taramul celalalt (1938) si Padure adormita (1941), urmate de o lunga tacere in privinta poeziei. Poeme {1966) e o nesemnificativa revenire, dar Poezii (1968), antologie cuprinzatoare a intregii opere, il readuce in actualitate; mai publica, in ultimul deceniu de viata, alte cinci voi. de versuri {Curent continuu, 1968; Tinuta de seara, 1970; Trezirea faunului, 1973; Sonete, 1975; Cantece finale de faun, 1977). Voi. Cartea rondelurilor, pregatit de autor pentru aparitie in 1977, apare, postum, intr-o ampla ed. de opere, ingrijita de Elis Busneag, Poezii. 1928-1977 (1986). A scris si proza fantastica si de anticipatie, partial adunata in voi. Acul de cravata (1966). Anunta si un roman, Taraful de noapte, si o lucrare de muzicologie - Trei romantici {Chopin, Schumann, Liszt) - ce nu au aparut. Cardiac, moare la trei zile dupa cutremurul catastrofal din 1977, lasand inedite. Natura duala, inclinat in egala masura spre iconoclastie avangardista si spre rigoare formala, GHEORGHIU este, in acelasi timp, originalul creator al unei poezii "faunesti" de rafinata inspiratie bucolica.



Un volum {Cantarile rasaritului, 1925) indatorat tuturor maestrilor (de la Alecsandri, Macedonski si Eminescu la Goga, Iosif si Anghel sau chiar la Topirceanu), dar cuprinzand in sectiunea intitulata Orasul si acorduri sim-bolist-crepusculare receptate probabil prin Demostene Botez, prefatatorul cartii, sau vadind o anumita inrudire cu versificatia somptuos decadenta si ceremonioasa a lui N. Davidescu, este inceputul, pana la urma prea putin edificator, al lui GHEORGHIU Poetul si-a renegat, sec si explicit, debutul, dar, cu oarecare ingaduinta si rabdare, se pot descifra in prima sa carte, sub chiar insemnul eclectismului ei, linii de forta si premise ulterior dezvoltate si accentuate. Inspiratia funebra, "funerar-enigmatica", pe care a detectat-o Calinescu, atribuind-o unei filiere bacoviene, se converteste in Febre (1933) - ce aduna, filtrand-o, intreaga experienta modernista a poetului, de la melodia distilat-elegiaca a unor toamne prin care se aud acorduri de "clavire" la poemele convulsive si disarmo-nice, promovand socante rupturi ritmice, inspirate de contactul cu avangarda - intr-un expresionism de o calitate neindoielnica, nesemnalat ca atare de comentatori. Intre simbolism (in varianta sa decadent-crepusculara) si o combinatie de suprarealism si expresionism oscileaza poetul si in Marea vanatoare (1935), Taramul celalalt (1938) si in Padure adormita (1941). In plus, in prima dintre ele, ceva din registrul numai aparent traditionalist al Hertelor lui Fundoianu {Stampa-Marea vanatoare), un limbaj neologistic, uneori excesiv (amendat ca atare de critici precum S. Cioculescu si P. Constantinescu, altminteri interpreti exacti ai poetului) in alte poeme, iesite din matricea "fantezismului" mai degraba decat din suprarealism, cutreierate insa de un aer mai straniu chiar daca fara violente imagistice, fara grotescul si ironia din Febre. A doua natura a poetului, recunoscuta de el insusi, cea inclinata spre formele limpezi si spre armonie, spre traditie si clasicitate, iese treptat in evidenta in poezia urmatoare. Asa incat, daca in Taramul celalalt (1938) se pastreaza ecourile de poezie crepusculara {Provincii) si daca imaginatia poetica isi demonstreaza virtutile in barochismele din Stantele de acum, apar si exultatia, indemnurile supreme adresate sinelui, ca in poezia argheziana, sonetele parnasiene ("Sa ma sculptez intr-un ghetar de vers"), notele elegiac-sentimentale si retoric -declarative ce domina, apoi, in Padure adormita (1941), unde medievalitatilor sau suavitatilor {Casa din vis) li se alatura vagi ecouri folclorico-legendare (deja prezente si in Taramul celalalt). Poetul viseaza la "calmul inalt / Al coroanelor de paduri" (Rugaciunea), creatia sa respira acum impacare, liniste, senzatia pura de "fantana ne-nceputa de racoare" (Poem simplu). in toate aceste volume nota dominanta e totusi aceea care trimite la decadentism si modernism, la poezia artificialului si la aceea livresca (Tristan, Andersen, Augustin Meaulnes, in Padure adormita). GHEORGHIU este pana acum, preponderent, un poet citadin din rasa lui Vinea, a carui diversitate de inspiratie o reediteaza, de altminteri, in termeni personali. Cu atat mai surprinzatoare este placheta din 1940, Cantece de faun, apropiata in critica intr-un mod numai partial justificat de faimoasa egloga a lui Mallarme, caci, in realitate, e vorba, la poetul roman, de un poem al sevelor si miresmelor, al dorintelor frustrate, al unei cotropitoare senzualitati de inspiratie autentic antica, fara didacticism ilustrativ si narativ si fara stridente lingvistice, ci cu o admirabila masura. Un faun isi canta "cantul [] fatarnic si aprins", continand o anecdotica minima, relatata, cu o naivitate excelent trucata, in cvartine de endecasilabi inchizand in ele o contemplare "muzicala" a naturii, nelipsita, desigur, de vibratie spontana, dar intemeiata mai curand de o capacitate superioara de stimulare intelectuala si "artistica" a perceptiei simple, fruste. Doua alte volume continua, prin ani, filonul "faunesc" al poemelor lui G., inceput, de fapt, prin doua Cantece de faun, inca din Marea vanatoare: Trezirea faunului (1973) si Cantece finale de faun (1977), ultimul volum antum al poetului. In ambele, aluziile mitologice sunt mai multe si ca atare sensul panic si abrupt al bucolis-mului lui GHEORGHIU se face mai didactic; registrul lingvistic e mai putin omogen, continand un amestec adesea socant de regionalisme rare si neologisme. Dar rasuna in ele ecoul unui regret discret ritmat pentru tineretea si virilitatea apuse, un autentic sentiment al singuratatii. in general, volumele lui GHEORGHIU din a doua sa etapa, urmata unei absente de un sfert de veac din librarii, structureaza directiile unei continuari de sine, specificand si izoland trasee deja incercate in primele carti. Exceptia singura e Poeme (1966), involutie neta pe toate planurile, caci GHEORGHIU se infatiseaza aici ca un autor retoric si declarativ de versuri intretaiate de interjectii si apostrofe sonore, amestecand compuneri evocatoare si suprarealiste, fantezii mitologice sau medievale si confectii pline de clisee din anii 50. Poetul recupereaza din volumele anterioare sonetele, adaugandu-le altele noi, in culegerea ce le este dedicata in exclusivitate (Sonete, 1975): de aceea acordurile de odinioara (cele crepusculare mai ales: provincia, stampele, trenurile, carciumile cu absint si pelin ) rasuna alaturi de tonul elegiac al rememorarii unor trecute iubiri si de melancolia unor poezii ale senectutii. Este, in orice caz, semnificativa pentru natura recunoscut duala a poetului coexistenta in el a unui impatimit al formei (e si un rondelist elegant revelat ca atare de volumul postum Cartea rondelurilor) cu impulsurile distructive ale autorului de "poeme telegrafice" de prin revistele de avangarda. Fata de toate aceste constante, celelalte doua volume din ultima perioada il pun in evidenta pe literat: el se cultiva pe sine in toate ipostazele, de la cea avangardista (,.Pe cuptorul pirosferei / muntii se lasa pascuti de caii marini" - Pastel), oferind chiar paralelisme cu Voronca (Elogiul pastaii), la cea muzical elegiaca sau "mitologica" (Curent continuu, 1968) sau isi evidentiaza fondul nocturn cu aceeasi nonsalanta cu care experimenteaza (fara reusite insa) versul de obarsie folclorica (in Tinuta de seara, 1970). In aparenta, par greu de strans sub o singura pana poemele "faunesti" si cele suprarealiste, notele elegiac-crepusculare si retorica din ultima perioada, lirica ceremonioasa si curgatoare si sincopele ritmice ale unora din poemele primei varste a scrisului sau. Poezia lui GHEORGHIU exista in toate aceste registre si in altele inca: eclectismul sau e fertil si stimulator, asemeni celui al poetului cu care, intre marii lirici interbelici, se inrudeste cel mai mult: Ion Vinea" class="navg">Ion Vinea. Prin cele trei serii ale Cantecelor de faun, vocea sa se aude distinct si autentic in poezia romana moderna.



OPERA

Cantarile rasaritului, pref. de Demostene Botez, Iasi, 1925; Febre, poeme, Bucuresti, 1933; Marea vanatoare, poeme, Bucuresti, 1935; Taramul celalalt, versuri, Bucuresti, 1938; Cantece de faun. Bucuresti, 1940; Padure adormita. Bucuresti, 1941; Din muzica si viata compozitorilor, cu o pref. de I. Teodoreanu, Bucuresti, 1942; Un muzician genial: George Enescu, Bucuresti, 1944; Initiere muzicala, Bucuresti, 1946 (ed. II, 1947); Poeme, Bucuresti, 1966; Acul de cravata. Bucuresti, 1966; Poezii, cu o pref. de C. Baltazar, Bucuresti, 1968; Curent continuu, Bucuresti, 1968; Tinuta de seara, poezii, Bucuresti, 1970; Trezirea faunului (sonete, rondeluri si poeme alese), precuvantare de S. Cioculescu, Bucuresti, 1973; Sonete, Bucuresti, 1975; Cantece finale de faun, versuri, pref. de S. Cioculescu, Bucuresti, 1977; Poezii. 1928-1977, ed. ingrijita, note, comentarii, indici, bibliografie de Elis Busneag, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1986. Traduceri: B. Champigneulle, Istoria muzicii, Bucuresti, 1942.

REFERINTE CRITICE

C. Theodorescu, in Romania literara, nr. 21, 1932; E. Gulian, in Romania literara, nr. 36, 1932; E. Jebeleanu, in Romania literara, nr. 32, 1932; idem, ibidem, nr. 39, 1932; S. Cioculescu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 2, 1935; L. Boz, Cartea cu poeti, 1935; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1930-1937, 1937; VI. Streinu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 9, 1937; GHEORGHIU Calinescu, in Adevarul literar si artistic, nr. 907, 1938; idem, Istoria; E. Lovinescu, Aquaforte, 1941; S. Cioculescu, Aspecte lirice; C. Baltazar, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1967; I. Biberi, in Ramuri, nr. 3, 1967; D. Panaitescu-Perpessi-cius, in Gazeta literara, nr. 30, 1967; I. Biberi, Orizonturi spirituale, 1968; D. Micu, in Romania literara, nr. 1, 1968; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 42, 1968; idem, Metamorfozele poeziei, 1968; C. Cublesan, in Tribuna, nr. 47, 1968; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 51, 1968; Al. Piru, Panorama; E. Manu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1969; P. Con stan tinescu, Scrieri, III, 1969; E. Lovinescu, Scrieri, III, 1970; I. Pop, in Tribuna, nr. 37, 1970; S. Cioculescu, Aspecte; D. Panaitescu-Perpessicius, Lecturi; FI. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 44, 1973; VI. Streinu, Pagini, I; Ov. S. Crohmal-niceanu, Literatura, II; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1974; Al. Piru, in Romania literara, nr. 7, 1974; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42, 1975; E. Lovinescu, Scrieri, VI, 1975; Al. Piru, Poezia ; E. Barbu, in Luceafarul, nr. 15, 1976; Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1977; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 11, 1977; E. Manu, in Romania literara, nr. 10, 1977; N. Carandino, in Tribuna, nr. 12, 1978; 9 pentru eternitate, 1978; D. Panaitescu-Perpessicius, Opere, IX, 1980; M. Papahagi, in Romania literara, nr. 44, 1986; B. T. Arghezi, in Steaua, nr. 1-3, 1995; C. Cublesan, ibidem, nr. 2, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Virgil GHEORGHIU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Virgil GHEORGHIU



APRECIERI CRITICE

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text