"Un fapt asemanator se petrece si in Mai sus de miazanoapte, roman reflexiv si liric, iesit din coasta epica a sadovenismului, indepartat insa. in cele din urma, de formula lui mitica. S-a inteles, din cele spuse pana acum, ca eroul central al cartii este Stefan cel Mare, bine cunoscut cititorilor romani din romanele istorice ale lui Sadoveanu, din scrierile lui Iorga si altfel, din literatura populara. Este mitul cel mai puternic pe care il au moldovenii. in sfera istoriei, si incercarea de a-i opune un altul (acela al lui Minai ViteazU), nu mai putin onorabil, n-a reusit Sadoveanu a contribuit enorm Ja raspandirea acestui erou mit si in trilogia
Fratii Jderi i-a creat o biografie fabuloasa. Orice scriere noua cu o tema asemanatoare trebuie sa tina seama de acest model. Vintila Horia nu-i ocoleste, insa iese repede din el orientand romanul, cum am zis, spre reflectia din jurul mitului. Este. intai, o concentrare temporala (ultimele zile din viata domnitorului moldoveaN) si, totodata, o diversificare a unghiurilor de vedere. Romanul are 27 de parti si patru naratori care, vin si revin in confesiune. .Acestia sunt: Stefan, medicul sau (venetianul Matteo MurianO), fidelul ajutor al voievodului (varul DumA) si una din femeile pe care domnitorul le-a iubit. Maria din Harlau. Mai exista un martor. Petru Rares, dar acesta nu apare decat o singura data, la sfarsit, si visul lui (caci despre un vis este vorbA) nu are decat o legatura tangentiala cu tema propnu-zisa a cartii. Cel mai des, dintre martori, vorbeste Matteo Muriano si, la drept vorbind, acesta este personajul cel mai interesant al romanului. Este un fel de Paul de Marenne mai invatat si mai misterios, membru al unei societati secrete, indragostit de Moldova in care vede o tara initiatica la marginea Europei".
Eugen Simion
