Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Tausan Victoria Ana - biografie - (opera si scrierile)

 

TAUSAN Victoria Ana (pseudonimul Victoriei Ana Bucur), se naste la 16 sept 1937, Borod, judetul Bihor.

Poeta si eseista.

Provine dintr-o familie de tarani, inrudita cu familiile mitropolitului Andrei Saguna si ale episcopilor luliu Hossu si Ioan Suciu. Scoala primara in Beius, Salonta, iar liceul in Oradea, absolvit in 1955.

Licentiata a Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1960). Debutul in Almanahul literar (Steaua) in . Dupa o lunga intrerupere, redebuteaza in 1960 in Luceafarul. Debut editorial cu volum de versuri Cadente (1963). Alte volum de poezii: Culorile complementare (1966), Metamorfoze (1968), Existente (1969), Restituire (1972), Recitativ (1980),' Cantata pamintului (1982), Strig catre tine (1985) etc. Volume de eseuri: Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) si Paul Verlaine (1974).

La inceputurile ei, poezia Victoriei Ana Tausan Victoria Ana nu si-a pus mari probleme de conceptie si executie, ea aliniindu-se aproape cuminte traditiei confesiunii firesti, fara trucaje ironice sau aplomb retoric. Unde si unde fluenta si transparenta decantarii erau scuturate de sfortari gramaticale sau de jeturi imagistice ceva mai violente. Un lirism de elan confesiv se depana nostalgic si fara complexe pe liniile unei spiritualitati ancestrale, usor folclorizata, iar tensiunea exteriorizarii avea un regim muzical, eufonic, suav in aparenta, dar cu un schelet viguros. Peste aceasta structura poetica fragila dar tenace, se abat, insa, incepind cu Metamorfozele (1968), un vifor retoric si un potop conceptual. Sintaxa eufonica e cutremurata de entuziasmul oratoric, iar micile crispari devin grandioase.



Sensibilitatea si candoarea se transforma in patetism si energie vitalista, iar sugestivitatea versului in rostire amplu oraculara. O revelatie retorica a scos din matca sa fireasca acest lirism de jubilatie retinuta si l-a impins spre patosul vizionard si ardenta transfiguratorie. "Sintaxa fulgerului" pluteste ca o himera peste poezia Victoriei Ana Tausan Victoria Ana, exaltindu-i cadentele si agitindu-i pina la febra sensibilitatea. Poemele sint organizate acum pe principii vizionare si tind sa devina echivalente lirice ale stihiilor. O disciplina a motivelor e in curs de a fi cistigata iar exercitiul de transfigurare, polifonic, se aplica elementaritatii. Metafora colosala si retorica sublimului sint armele grele ale acestei poetici, dar adeseori de sub exultanta dionisiaca se intrevede pompa care mentine constante debitul si ritmul entuziasmului. Compozitiile au structura liturgica si, in latura retoricii, par niste ceremonii patetice ale invocarii. Un dopaj exaltant tine in viata suflul imagistic si extazul creator, dar versurile se zbat adesea intr-o platitudine febrila. Coerenta poemelor provine mai degraba din uniformitatea atitudinii exaltate si a retoricii grandioase decit dintr-o viziune a lumii si ea tine mai curind de ritmul poetic decit de semnificatia lirica. Avind intotdeauna un ax ideatic, rotirea galopanta a imaginatiei isi rupe cordonul de legatura cu el si abia mina poetei mai poate readuce poemul la o iradiatie imagistica de tip stelar. Sub devalmasia fastuoasa a versificatiei se intrevede, in fond, aceeasi confesiune, incarcata insa acum cu probleme insurmontabile. Starile lirice s-au dogmatizat, iar jubilatia vag solara s-a transformat intr-o disciplina imnica, mai degraba rezultat al rivnei decit al vocatiei. Rupte intre tentatia expresionista a imaginii tulburi si tulburatoare si cea a lirismului conceptual, poemele nu realizeaza o sinteza intre avalansa de imagini si paranteza filozofarda, poticnindu-se intr-o pretiozitate imensa. Un lirism, in fond, baroc, traind din exaltarea pina la colosal a sensibilitatii si dintr-o frenezie retorica, plin de ambitiuni si pur extensiv, poezia Victoriei Ana Tausan Victoria Ana, unde atinge fluenta incantatorie, realizeaza ceea ce rivneste: o sintaxa a sublimului.

OPERA:
Cadente, versuri. Bucuresti, 1963;
Culorile complementare, versuri, Bucuresti, 1966;
Metamorfoze, versuri. Bucuresti, 1968;
Existente, versuri, Bucuresti, 1969;
Catharsis, versuri, Bucuresti, 1970;
Bratara lui Prometeu, Bucuresti, 1972;
Restituire, versuri, Bucuresti, 1972;
Ion Pillat -Ceremonia naturii. Bucuresti, 1972;
Imn, versuri, Cluj-Napoca, 1974;
Paul Verlaine, Bucuresti, 1974;
Cartea zilelor, Bucuresti, 1975;
M. Eminescu. Dictionar de rime (ai colab. cu Marin Bucur), Bucuresti, 1976;
Cartea noptilor. Bucuresti, 1977;
Recitativ, versuri, Bucuresti, 1980;
Relief, versuri. Bucuresti, 1981;
Intimplari pentru tot anul. Bucuresti, 1981;
Cantata pamintului, versuri, Bucuresti, 1982;
Cineva urca un munte, roman pentru copii, Bucuresti, 1983;
Strig catre tine, versuri, Bucuresti, 1985;
Dupa-amiaza unui circ, povestiri, Bucuresti, 1988.




REFERINTE CRITICE:
Al. Pim,'Poezia, II;
E. Barbu, O istorie;
C. Regman, Colocvial, 1976;
Rodica Florea, in Literatura romana contemporana, I, Poezia, 1980;
D. C. Mihailescu, in Romania literara, nr. 49,1981;
E. Manu, ibidem, nr. 48, 1982;
M. Braga, in Transilvania, nr. 2, 1982;
Tania Radu, in Flacara, nr. 37, 1983;
I. Holban, in Cronica, nr. 22, 1984;
S. Cioculescu, Eminesciana, 1985;
C. Moraru, in Romania literara, nr. 46, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Tausan Victoria Ana

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Tausan Victoria Ana




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text