(prenumele la nastere: Stefan Aurel; a semnat "Aurel" o singura data, in 1933, la debutul in rev. germana brasoveana Klingsor), n. 29 oct. 1918, Brasov -m. 7 ian. 1993, Honolulu (SUA).
Poet, eseist si traducator.
Fiul prof. de germana si latina dr. Ioan Baciu si al Elisabetei (n. Sager). Primele doua clase primare la Scoala saseasca; ultimele doua, la romani, Scoala "Andrei Muresanu". Liceul "Saguna" (1929-1937), unde i-a avut prof. pe
E. Cioran,
O. Sulutiu si, fireste, pe tatal sau. Facultatea de Drept din Bucuresti (licenta in 1941). Debut in revista Klingsor (1933), cu versuri. Colab. la Brasovul literar, Raboj, Viata literara, Abecedar, Vremea, Pagini literare, Familia, Gandirea, Gand romanesc, Pamantul, Azi, Universul literar, Rampa, Frize, Claviaturi, Cuvantul liber, Manifest s.a. Secretar de redactie la rev. Gandirea (1941-1944); redactor la Universul literar, seria Victor Popescu, unde a ingrijit pagina poeziei tinere, "Cantece noi"; secretar particular al ambasadorului
Ion Lugosianu, director al ziarului Universul (1940-1944). Dupa 1944, redactor la oficiosul social-democrat Libertatea (director C-tin Titel Petrescu). in oct. 1946 e numit atasat de presa la Berna, de unde nu se mai intoarce. Publica la Berna (pana in 1949), apoi la Rio de Janeiro; prof. de civilizatie his-pano-americana la Seattle (1962-1964) si Honolulu (Hawaii, din 1964, unde a trait pana in 1993). Debut in voi. cu Poemele poetului tanar (1935, Premiul Fundatiei Regale si al S.S.R.). A mai publicat in tara: Poeme de dragoste (1936), Micul dor (1937), Cautatorul de comori (1939), Cetatea lui Bucur (1940), Muzica sferelor (1943), Cantecul multimii (1944), Caiet de vacanta (1945). in exil, numeroase culegeri de poeme: Poemele poetului pribeag (1963), Ukulele (1967), Poemele poetului
Stefan Baciu (1972), Neimpliniri (1976), Poemele poetului singur (1980) s.a. Ampla selectie a operei lirice in Poemele poetului tanar (1991). Din 1965 scoate caietele internationale de poezie Mele. A publicat poezie orig. si in lb. spaniola, portugheza, engleza, germana. A tradus in romana 25 de poeme de Georg Trakl (1938) si America lui Raiil Otero Reiche (1952); trad. din
L. Blaga s.a. in spaniola; trad. din poeti hispano-americani in germana; din poeti brazilieni, in spaniola. Eseuri (Aron Cot rus, 1964; Urmuz, 1978; despre cultura hispano-americana), precum si Calatorii (1974), memorii (Praful de pe toba, 1980; Microportrete 1984) completeaza opera lui BACIU A mai publicat numeroase eseuri in portugheza, engleza, spaniola, precum si antologii de poezie in spaniola si germana. Autor a peste 5 000 de art. si comentarii in presa din Rio de Janeiro, Brasilia, Sao Paolo, precum si al unor cronici in ziare si rev. latino-americane, niciodata adunate in voi.
B. a inceput prin a scrie poezii in maniera argheziana, antiermetica si antipurista, dovedind predilectie pentru perceptia frusta a vitalului si pentru trairea tensionata, dilematica. Poemele poetului tanar (1935) sunt remarcabile prin viziunea oscilanta, interogativa, configurata prin alternarea idealitatii cu realul. Scris intr-un ton unitar, volumul traduce drama indoielii, deruta vitala provocata de abdicari bruste si reveniri spectaculoase ale spiritului ravasit. Impulsul trairii frenetice e urmat indeaproape de speranta iluminarii, a purificarii din "amarul cotidian". Experienta poetica este echivalata cu cea existentiala, iar fervoarea simturilor, asimilata tensiunii creatoare. O excelenta Invitatie la dans e sugestiva pentru trecerea abila dintr-un registru intr-altul al imagi-natiei:"Print, poetul aprinde lumanarea aurie a penitei / Si cu trasura imaginatiei va iesi / Din amarul cotidian, / Ca parga dintr-o verde nuca. // Te trezesti, vezi inaintea ta randurile. / Ti se aprind ochii si picioarele degetelor fug/ (Totul e fierbinte si mare ca un rug)". Si mai accentuata este ambiguitatea in Poeme de dragoste (1936), unde poezia e traita ca act decompensator al precaritatii realului. Starile comunica o materialitate grea a viziunii, sentimentul isi pierde nuanta abstracta, fiind coborat la senzatie. Spiritualul fuzioneaza cu visceralul in reprezentari fantastice:"In noi ca niste tufe urca rasuflarea. Crude / Sunt vocile peste aceste toamne si visari, / Si cearcanul sub ochi cum creste se aude / Iar bratul cade moale langa trup si gari" {Strofe). Cuvantul imprumuta aceeasi duritate a sugestiei ca in imaginile obtinute prin miscarea analogica a semnificatiei. Moderne in substanta, poeziile lui BACIU rup conventia tematica si stilistica a liricii dinainte, mizand pe asociatii surprinzatoare si pe un registru variat al simbolizarii. Aparent suprarealiste, ele au o coerenta interna inextricabila, incat senzatia e de firesc desavarsit. Starea lirica provine din natura confesiva a enuntului. Savoarea si prospetimea universului liric se estompeaza insa in Micul dor (1937), unde poezia e mai rafinata, mai gratioasa, mergand spre decorativism si definitia lirica. Trecerea tensionata si frenezia senzoriala se prefac in acalmie, extazul dureros - in regret. Nota generala e de resemnare blanda, de jale lirica. Confesiunea e un soi de tanguire, daca nu clamoroasa, cam patetica totusi, dupa fiinta iubita. Poetul revine insa la formula sa proprie in Cautatorul de comori (1939), unde capacitatea asociatiei lirice atinge apogeul. Deloc artificioase, imaginile traiesc prin sugestia senzorialitatii si a agitatiei launtrice vazuta ca impas al cunoasterii. Versurile par atinse de perfectiunea calofila a analogiei:"Ea creste ca o iedera-n narcise / Cu fruntea - ploaie de petale, / Cu ochii mari - mustind de vise / Cu linistea urcandu-i pe sandale" {Fata din ierburi). Tot acum, poezia lui BACIU ajunge la impas, devenind printr-un ciclu de psalmi, curat argheziana; apreciind versurile poetului,
Pompiliu Constantinescu a observat la momentul potrivit excesul influentei marelui poet. Desi dominate de model, poemele au totusi o tensiune proprie, caci starile contradictorii si trairile paradoxale provin dintr-o dilema verosimila. Sentimentul umilintei e potentat prin elogiul transcendentei, iar presimtirea trairii incomplete razbate in viziuni intunecate, cu accente expresioniste. BACIU are subtilitatea de a imprima trairilor delicate o turnura insolita, tratandu-le in tonuri dure, neconcesive. Semne de poezie autentica se pot desprinde si din eclecticul volum Cetatea lui Bucur (1940), interesant prin sugestia precaritatii cotidianului. Poetul amesteca, din pacate, fara ratiuni limpezi, duritatea expresionista cu tristetea melodramatica, tonul incisiv cu anecdota. Unele ecouri ale lascivitatii par reminiscente tarzii din poezia provinciala. Cu toate scaderile din aceste volume, BACIU ramane un poet personal, inventiv in imaginatie, care a adus un suflu proaspat in poezia primei jumatati a secolului, contribuind la triumful modernismului. Poetul si-a risipit apoi versurile prin publicatiile vremii, in timpul si imediat dupa al doilea razboi mondial. Scrise intre 1949 si 1951, ciclurile din Pontice, Calatorii, Analiza cuvantului dor vor fi integrate tarziu intr-o culegere definitiva, intitulata tot Poemele poetului tanar (1991). Peregrinarile prin locurile exilului (din Europa pana in America Latina si in Hawaii, unde avea sa-si fixeze, in cele din urma, biografia si creatia) se caracterizeaza printr-o fertilitate lirica nu o data amenintata cu facilitatea. Motivele singuratatii, alienarii, nostalgiei preiau forme prozodice influentate in egala masura de poezia aborigena hawaiana si de folclorul romanesc, combinate cu ecouri livresti din
Anton Pann si Urmuz. "in imaginatia poetului lumea s-a redus, si-a comprimat spatiile, si-a apropiat polii. Suntem la antipodul exotismului, daca exotic inseamna constiinta si exploatarea distantei culturale. Cantecele antonpannesti si urmuziene ale lui BACIU savarsesc minunea micsorarii globului pamantesc pana la dimensiunea aceluia pe care el insusi il va fi tinut in mana cu sase decenii in urma, la lectia de geografie" (
N. Manolescu).
OPERA
Poemele poetului tanar, Bucuresti, 1935; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brasov, 1937; Drumet in anotimpuri, Iasi, 1939; Cautatorul de comori, Bucuresti, 1939; Cetatea lui Bucur, Bucuresti, 1940; Lanterna magica (in colab. cu Traian Lalescu), Bucuresti, 1941; Muzica sferelor. Bucuresti, 1943; Cantecul multimii. Bucuresti, 1944; Caiet de vacanta, Ram-nicu-Valcea, 1945; Analiza cuvantului dor, Sierras de Cordoba, Brasilia, 1951; Servindo a Poesia, Rio de Janeiro, 1953; Aula de Solidao, Rio de Janeiro, 1953; Poesia, vida e morte de Azarias H. Pallais, Rio de Janeiro, 1956; Dois Guatemaltecos, Rio de Janeiro, 1957; Don Sal, Rio de Janeiro, 1960; Bucareste-Estagao Norte, Rio de Janeiro, 1961; Cesar Vallejo, Rio de Janeiro, 1962; Barraza, Mexico, 1963; Juan Bosch: del exilio a la presidencia, Buenos Aires, 1963 (ed. II, Santo Domingo, 1963); Poemele poetului pribeag, Mexico, 1963;
Aron Cotrus. Omul si poetul, Miinchen, 1964; 168 Horas de poesia, 7 dias en Nicaragua, Managua, 1965; Manuel Bandeira de corpo inteiro, Rio de Janeiro, 1966; Juan Bosch, un hombre solo, Madrid, 1967; Ukulele, Madrid, 1967; Franctiror cu termen redus, Honolulu, 1968; Sandino, Honolulu, 1968; Poe-mas Chapines, Honolulu, 1971; Poemele poetului Stefan Baciu, Madrid, 1972; Ukulele, Honolulu, 1972; Sub Tampa in Honolulu, Honolulu, 1973; Ein Rumane aus Rio de Janeiro, Honolulu, 1974; Calatorii, Madrid, 1974; Costa Rica en seis espejos, San Jose, 1976; Scoala primara Andrei Muresanu, Honolulu, 1976; Urmuz, Mexico, 1978; El que pierde gana, L6o, 1978; Surrea-lism Latinoamericano; Preguntas y Respuestas, Cruz de Sur, Valparaiso, 1979; Praful de pe toba. Memorii 1918-1946, Honolulu, 1980; Microportrete, Honolulu, 1984; Centroamericanos, San Jose, Costa Rica, 1986; Tristan Marofde cuerpo entero, La Paz, Bolivia, 1987; Biblio-graphy of Stefan Baciu, Honolulu, 1992; Un brasovean in arhipelagul Sandwich Hawaii, Bucuresti, 1992; insemnarile unui om fara cancelarie. Bucuresti, 1996; Mira, Bucuresti, 1998.
REFERINTE CRITICE
G. Calinescu, Istoria;
P. Constantinescu, Scrieri, I; N. Manolescu, Metamorfozele;
D. Micu, "Gandirea" si gandirismul, 1975; C. Eretescu, in Familia, nr. 10, 1990; G. Stanescu, in Apostrof, nr. 5-7, 1990; MartaPetreu, in Apostrof, nr. 2, 1992; Al. Ruja, in Orizont, nr. 5, 1993;
Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 3, 1995; P. Martinescu, in Romania literara, nr. 14-15, 1995; G. Serban, in
Luceafarul, nr. 16, 1995;
M. Anghelescu, in
Luceafarul, nr. 24, 1995;
Z. Ornea, in Romania literara, nr. 2, 1996;
R. Munteanu, in
Luceafarul, nr. 3, 1997; Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 34, 1998; O. Soviany, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1999.
