CRITICA ESTETICA SI CRITICA ISTORICA de Ovid DENSUSIANU (Proza)
S-a renuntat la termenul de "critica stiintifica", dupa ce intr-o vreme se facuse mare zgomot in jurul lui, si ne-am intors la cuvantul simplu - numai de "critica" -, ce ni se pare ca spune destul si fara pretentii rolul pe care trebuie sa-l aiba ea.
Se intimpla, insa, ca intre doua intelesuri ale ei se face confuziune.
In acceptiunea ei larga, critica cuprinde doua preocupa-tiuni, dupa scopul pe care-l urmareste : preocupatiuni estetice si preocupatiuni istorice. In alte parti, aceste doua genuri de critica sunt bine hotarite si fiecare din ele isi arc specialistii ei, mai rar intilnim cite un scriitor care sa intruneasca amindoua insusirile - sa fie si un om care sa nu se insele in apretierele estetice, si un cunoscator bun al trecutului literar, al legaturilor dintre opere, al influentelor de la o literatura la alta.
La noi intre un fel de critica si celalalt hotarul nu e totdeauna bine stabilit. Vedem - sau, mai curind, am vazut - critici estetici luind parte la discutii unde era vorba de con-sideratiuni istorice, de cunoasterea temeinica a evolutiunei noastre literare, si tot asa am vazut critici istorici trecind - si cind insusirile nu-i ajutau - in domeniul celorlalti, dind verdicte, impartind laude.
Astazi am facut incontestabil un progres insemnat in critica istorica. Ce nu era cunoscut altadata s-a scos la lumina : scriitori si epoci literare, despre care aveam pareri prea yagi, au ajuns sa fie bine lamurite. Dar cei care se ocupa in directiunea aceasta si aceia dintre ei care n-au spiritul facut pentru intelegerea valorilor literare, estetice, ar trebui sa se margineasca la rolul lor de cercetatori, de istorici ai dezvoltarei literare. Si e un rol care nu e intru nimic inferior celuilalt - cind e bine, larg inteles - pentru ca cere si el calitati de cultura literara multiple si alese.
E chiar un punct unde criticii istorici trebuie sa se in-tilneasca cu cei estetici. Si unii, si altii au nevoie de elemente intinse de comparatiune, de o stapinire buna a literaturei universale. Simtul istoric ca si cel estetic nu este numai o intuitiune, ci o aptitudine care se perfectioneaza in atingere cu productiunile literare cele mai variate. Si nu e suficienta chiar nici aceasta familiarizare cu manifestatiunile literare generale - dincolo de literatura, trebuie sa trecem in domeniul altor arte si sa patrundem cu sufletul in viata intreaga a epocilor, sa traim in lumea trecuta, sa intelegem cum se fac schimbarile sufletesti si ce pret au ele in efectele lor mai intinse ori mai marginite.
A duce hotarele criticei pina aici inseamna, la noi, sa fixam bine ce trebuie sa fie critica azi si ce trebuie sa fie mai ales de acum inainte.
S-a facut critica estetica relativ multa pina acum, dar ea n-a ajuns inca sa atinga, nici pentru un scriitor, nici pentru o epoca, toata multimea de probleme pe care o implica. Lasind deoparte alte chestiuni care n-au fost urmarite, nu este o lacuna ca esteticienii nostri nu s-au ocupat - si mai mult decit in citeva observatiuni intamplatoare - cu partea formala a literaturei, cu mijloacele de exprimare ? Se poate cita in toata literatura noastra estetica o analiza temeinica asupra stilului unui scriitor, nu mai vorbim de evolutiunea estetica, in ce priveste limba, a unei epoci intregi ? Asemenea analize ar fi fixat mai bine valoarea unor scriitori si ne-ar fi limpezit mai de mult asupra unor probleme de scriere in jurul carora sintem siliti sa discutam mereu astazi. Estetica limbei noastre - aceasta vor trebui sa ne-o arate mai mult, printre altele, criticii noi.
Cit despre criticii istorici, cite nu le ramin si lor sa indrepte si sa ne mai aduca Va fi un semn de intelegere mai buna a acestei meserii cind nu vom mai vedea lucruri inegale ingramadite in pagini greoaie, cind se va face mai bine deosebirea intre ce merita sa fie cunoscut mai mult la un scriitor sau dintr-o epoca, si ce este de valoare secundara.
Va fi atunci un cistig frumos al miscarei literare mai noua si ne vom bucura ca si in aceasta parte am ajuns sa ducem mult inainte ce s-a facut de vreo patruzeci de ani incoace. Critica nu poate fi lasata in urma miscarei generale intelectuale ; si ea trebuie sa resfringa ce se adauga zi cu zi la bogatia noastra sufleteasca, si, cum ca este luminatoarea constiintei literare, nu ni se poate ierta s-o tinem prea mult pe drumuri intirziate.
Si intr-o zi cind se va scrie o istorie dezvoltata a literaturei noastre in spiritul acestei critici, vom avea intiia carte care va pune in lumina adevarata scriitorii si curentele noastre literare, va fi cartea de cercetare temeinica si de judecata sigura, va fi si cartea datatoare de sfaturi pentru ce vom scrie mai tirziu. Dar lucrarea aceasta nu va putea fi nici numai a unui critic estetic, nici numai a unui critic istoric ; cel care va scrie cel din urma sir din ea va trebui sa nu uite ca i se cere sa fie si una, si alta - de doua ori critic.
(Viata noua. An. II, nr. 14, 15 aug. 1906, p. 30l-303)
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
