 |
|
"Ca o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si inchide Sus, pe-o capita de otava. Norodul a cuprins podmolul Langa fragarul din ulita -De carja sprijinit rasare Batranul preot Ia portita.
Mosneag albit de zile negre, Asa il pomenise satul, Pe pieptarelul lui de lana Purtand un ban de la-mparatul. Domol, in mijloc se asaza, Si sprijinind incet toiagul, Clipind din genele carunte, incepe-a povesti mosneagul. intreg poporul ia aminte, Asculta jalnica poveste, Si fusul se opreste-n mana induiosatelor neveste. Mosnegii toti farama lacrimi Cu genele tremuratoare, Aprinsi, feciorii strang praseaua Cutitului din cingatoare.
Atatea patimi plang in glasul Cuvantatorului parinte, Si-atata dor aprind in inimi De clipa razbunarii sfinte. Batranul mag inalta fruntea, Ce sfant e graiul gurii sale: Din el va lumina norocul Acestui neam sfarsit de jale!
Acelasi dor tresare-n piepturi Cand glasul strigator rasuna, Si gemat infioara firea Prelung si greu, ca o furtuna. Fragarul isi indoaie coapsa, Iar de prin vai purcede vantul, Prin largul albelor vazduhuri, Sa duca cerului cuvantul.
Din cetatuia stralucirii Coboara razele de luna, Pe-argintul fruntii lui boltite Din aur impletesc cununa. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor tie, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce va sa vie!"
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Octavian GOGA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
