Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Moartea caprioarei de Nicolae LABIS



Nicolae LABIS Moartea caprioarei
Moartea caprioarei este o replica la povestirea lui Mihail Sadoveanu In padurea Petrisorului. fiindca la Nicolae Labis caprioara devine un simbol cu o incarcatura semantica deosebita.. Daca la Mihail Sadoveanu caprioara ramanea o delicata fiinta a naturii, la Nicolae Labis ea devine universul copilariei, lumea ca mii ("Mi se parea ca retraiesc un mit/ Cu lata preschimbata-n caprioara"). De aici valorile, pe care poetul Ic atribuie acestui simbol, fiindca ea devine: frumoasa lumii ("frumoasa jertfa a padurii mele"), gingasia ("Privind in jur c-un fel de teama"), delicatetea ("Si narile-i subtiri infiorara apa"), inocenta ("Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit"), sufletul ("O pasare albastra zvacnise dintre, ramuri"), este viata ("Si viata-caprioarei spre zarile tarzii/ Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna"), existenta ("Mi-a suierat cu bucurie: Avem carne!").



Evenimentul autobiografic se interfereaza cu motivul sadovenian. Poetul in ipostaza de copil isi insoteste tatal la o vanatoare ilegala determinata de conditiile foarte grele ale luptei pentru existenta. Seceta din 1946 determinase pe multi sa caute resurse de hrana. De aceea poetul precizeaza ca: "Dar legea ni-i desarta si straina/ Cand viata-n noi cu greu se mai anina/ Iar datina si mila suni desarte/ Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte", ceea ce arata starea familiei si motivatia actului vanatoarei. De aceea lumea ii apare copilului ostila: "Pasesc ca pe-o alta/ Planeta, imensa, straina si grea", fiindca este dominata de spectrul mortii: "Seceta a ucis orice boare de vant". Soarele generator al vietii, are aceeasi soarta: "Soarele s-a topit si a curs pe pamant". Din cauza ca sunt uscate padurile iau foc usor: "Peste paduri tot mai des focuri, focuri/ Danseaza salbatice, satanice jocuri". Aceasta atmosfera sumbra este sugerata prin versuri ca: "Ce-ngrozitoare inserare plutcste-n univers/ Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu parca/ Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters".






Se prefigureaza astfel destinul tragic al caprioarei, care devine: "frumoasa jertfa a padurii mele". Padurea, ca intr-un ecou mioritic, devine un altar: "Ca pe un altar ard ferigi cu flacari vinetii" impresionand in adanc ca o prevestire de destin constiinta copilului, care traieste drama desprinderii de lumea mitului, de universul copilariei, asa cum o vom gasi la Ion Barbu in Dupa melci. Caprioara devine un mit, o eroina din basmele copilariei: "Mi se parea ca retraiesc un mit/ Cu fata prefacuta-n caprioara".



Momentul mortii este dramatizat si amplificat ca un moment de importanta cosmica, fiindca angajeaza universul interior al poetului: "Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi/ isi clatinase capul, il clatina spre stele./ Il pravali apoi staruind pe apa/ Fugare roiuri negre de margele".



Poezia este o elegie in care elementele romantice se interfereaza cu cele realiste, fiindca tema. eroii, subiectul sunt structurale pe afect, pe conceptul de lume ca univers al mitului -dar si pe conceptul de lume ca univers social uman ("fata prelacuta-n caprioara" -- "Aveni carne", "Mananc si plang"). Sentimentul de vinovatie este trait intens de copil: "Tu iarta-ma, fecioara, tu caprioara mea" fiindca in loc sa o apere el a participai la uciderea ei, de aceea tristetea lui devine durere ("Umbrosii ochi trist strajuiti de coarne". "Mananc si plang").



Moartea caprioarei este o ars poetica un testament spiritual al poetului, care va avea un destin tragic prefigurat parca prin aceasta poezie. Dimensiunea realista este exprimata prin imaginea tatalui - vanator, prin contextul social-istoric creat de seceta din vara anului 1946. Tema este realista sugerand corelatii la Mihail Sadoveanu sau Alexandru Odobescu dar la Nicolae Labis ea imbraca masca tragicului: "Vanatoarea foametei in muntii Carpati". Strident este sentimentul bucuriei tatalui din: "Avem carne", intr-un contrast afectiv cu sentimentul de tristete dar si de durere al copilului. Aceste sentimente traite de copil fac ca tema, ideea, subiectul, eroii sa aiba si o dimensiune romantica.



Evaziunea in natura: "Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri" se asociaza cu mitul comuniunii dintre om si natura intr-o varianta ostila: "Si brazii ma zgaraie rai si uscati". Acest raport se va transfera in toate imaginile poetice sugerand trairea in comun.a dramei: "Pe zare curge sange si pieptul mi-e rosu de parca/ Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters". Ele transfigureaza universul padurii atribuindu-i trairile copilului-poet. De aceea stilul poetului" caracterizat prin originalitatea metaforelor, metonimiilor, simbolurilor, are o structura mitica ca in poezia populara, ceea ce constituie o trasatura a specificului national in poezia lui Nicolae Labis.

Metonimiile sunt preponderente ca in poezia moderna: "Seceta a ucis orice boare de vant/ Soarele s-a topit si a curs pe pamant", "focuri, focuri/ Danseaza salbatice, satanice, jocuri", "Setea ma naruie", "Tampla apasa pe umar", "Cu fosnet vestejit rasufla valea", "Si narile-i subtiri infiorara apa", "Vai, tara vant, alearga frunzele duium". Metaforele au multa originalitate: "Pe-o nara pusca tatei scoate fum", "roiuri negre de margele", "ca pe un altar ard ferigi cu flacari vinetii", "cercuri lunecoase de arama",. "Frumoasa jertfa a padurii mele" sugerand mitul pasarea maiastra: "Zburase lin cu tipat ca pasarile toamna", "Cernea pe blana-i calda (lori stinse de cires" dar si ecouri eminesciene. Simbolurile au capacitatea de a sugera mitul stelelor logostele: ,-,Si stelele uimite clipira printre ele", sau Maiaslrei "O pasare albastra zvacnise dintre ramuri", dar si incarcatura afectiva a textului: "Planeta imensa, straina .si grea", "Un clopotel cu clinchet argintiu".



Stilul lui Nicolae Labis este concis, nuantat, functional, afectiv, cu multe sintagme modul, cu multe imagini originale dovedind calitatile unui poet real, care abia incepuse sa-si deschida petalele universului poetic. Afirmatia lui G. Calinescu ca este un poet deplin exprimat este absurda.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.