Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Moartea caprioarei de Nicolae LABIS (Poezie)

 

Seceta a ucis orice boare de vant.

Soarele s-a topit si a curs pe pamant.

A ramas cerul fierbinte si gol.

Ciuturile scot din fantana namol.

Peste paduri tot mai des focuri, focuri,

Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,

Si brazii ma zgarie, rai si uscati.

Pornim amandoi vanatoarea de capre,

Vanatoarea foametei in muntii Carpati.

Setea ma naruie. Fierbe pe piatra

Firul de apa prelins din cismea.

Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta

Planeta, imensa si grea.



Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,

Din strunele undelor line, izvoarele.

Cand va scapata soarele, cand va licari luna,

Aici vor veni sa s-adape

Una cate una caprioarele.



Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.

Ametitoare apa, ce limpede te clatini!

Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri

La ceas oprit de lege si de datini.



Cu fosnet vestejit rasufla valea.

Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!

Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca

Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.



Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,

Si stelele uimite clipira printre ele.

Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,

Frumoasa jertfa a padurii mele!



Ea s-arata saltand si se opri

Privind in jur c-un fel de teama,

Si narile-i subtiri infiorara apa

Cu cercuri lunecoase de arama.



Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,

Stiam ca va muri si c-o s-o doara.

Mi se parea ca retraiesc un mit

Cu fata prefacuta-n caprioara.

De sus, lumina palida, lunara,

Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.

Vai cum doream ca pentru-intaia oara

Bataia pustii tatii sa dea gres!



Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,

Ea ridicase capul, il clatina spre stele,

Il pravali apoi, starnind pe apa

Fugare roiuri negre de margele.

O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,

Si viata caprioarei spre zarile tarzii

Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna

Cand lasa cuiburi sure si pustii.



Impleticit m-am dus si i-am inchis

Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,

Si-am tresarit tacut si alb cand tata

Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!



Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.

Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!

Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit

La ceas oprit de lege si de datini

Dar legea ni-i desarta si straina

Cand viata-n noi cu greu se mai anina,

Iar datina si mila sunt desarte,

Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.



Pe-o nara pusca tatii scoate fum.

Vai, fara vant alearga frunzarele duium!

Inalta tata foc infricosat.

Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!

Din ierburi prind in maini fara sa stiu

Un clopotel cu clinchet argintiu

De pe frigare tata scoate-n unghii

Inima caprioarei si rarunchii.



Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea .

Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!

Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!

Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Moartea caprioarei


Moartea caprioarei


Moartea caprioarei - poezie de Nicolae Labis



Opera si activitatea literara Nicolae LABIS

Scrierile si activitatea publicistica a lui Nicolae LABIS



Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Moartea caprioarei

- citeste textul
Moartea caprioarei
Moartea caprioarei - poezie de Nicolae Labis