Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Nicolae Dimitrie COCEA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 29 nov. 1880, Barlad, jud. Vaslui - m. 1 febr. 1949, Bucuresti.

Prozator, eseist, dramaturg si traducator.

Fiul lui Dimitrie Cocea, militar de cariera, si al Cleopatrei (n. Nicorescu). Scoala primara la Barlad si apoi in orasele de garnizoana ale tatalui sau; intern la Colegiul "Sf. Sava" din Bucuresti, il cunoaste (1892) pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction de mai tarziu); din 1897 formeaza cu acesta si cu Arghezi un trio nedespartit.

Studii universitare de drept la Paris (din 1899), incheiate la Bucuresti (1903). Judecator la Pan-ciu, Fierbinti (Ilfov), Braila; dat afara din magistratura (1906) din cauza unor art. ireverentioase la adresa ministrului justitiei, publicate in Adevarul. Simpatizant socialist din anii parizieni, colaboreaza la presa socialista si muncitoreasca, militeaza pentru organizarea unor sindicate; arestat la Braila, este inchis doua luni (Buzau, 1907). Participant la congresul socialist de la Stuttgart (1907), delegat si raportor la congresul de reconstituire a PSDR (1910). Din 1910 director la Viata sociala si Facla; risca un proces de lese-majestate (1912) datorita unei violente campanii antimonarhice. Pleaca in Italia (1911), trimitand art. la Dimineata, stranse in voi. in acelasi an (Spre Roma, 1911). Intre 1911 si 1913, conduce si Rampa. Partizan al angajarii de partea Antantei, e la Iasi in perioada ocupatiei germane si apoi (1917) la Petro-grad, unde publica ziarul L Entente. Reintors in tara e arestat la Negresti (1917). Dupa eliberare conduce ziarele Omul liber si apoi Chemarea, suprimat mereu si mereu reinviat sub alte denumiri: Chemarea rosie, Torta, Facla, Revolta, Clopotul (1918-1927). Deputat in parlament (1920). Din 1923 reapare Facla, insotita de Facla literara; noua campanie antimonarhica, urmata de un proces de lese-majestate, soldat pentru COCEA cu un an si jumatate de inchisoare la Craiova. In 1930 director la Era noua; intre 1937 si 1938 conduce revista Reporter. COCEA debutase literar (pseud. Nelly) in 1897 in Foaia interesanta a lui Cosbuc, iar in voi. in 1898 cu schitele din Copil din flori si romanul Poet-Poeta. In anii 30 apar toate scrierile importante ale autorului: Vinul de viata lunga (1931), Fecior de sluga (1932), Pentr-un petec de negreata (apoi Andrei Vaia), (1934), Nea Nae (1935), multe scrise la Sighisoara, unde petrece lungi perioade. Director al ziarului Victoria (1944-1946); director general al teatrelor (1944); multe insarcinari obstesti. Lista publicatiilor la care a colaborat sau pe care le-a condus e impresionanta (Foaia interesanta, Dezrobirea, Romania muncitoare, Viata Romaneasca, Minerva, Viata sociala, Adevarul, Rampa, Omul liber, Dimineata, Chemarea, Reporter, Facla, Pagini libere, Cuvantul liber. Viitorul social. Literatura si arta romana, Contimporanul, Viata literara, Romania literara etc.). Figura de prima marime a jurnalisticii romanesti, in interiorul careia a creat un stil, neintrecut in ce priveste vehementa si forta polemicii, COCEA este cunoscut astazi mai ales prin pamfletele sale, desi a scris romane, schite, nuvele, memorialistica si teatru, de inegala valoare.



Cea mai edificatoare imagine despre COCEA se poate aduna din multele referiri la bunul lui prieten risipite in Jurnalul sau de catre Gala Galaction. Portretul sintetic este cel al prietenului generos cu "mari calitati de initiatica si persuasiune", sortite insa unei destramari inevitabile; el e "procuratorul viitorului si micului tribun al idealurilor socialiste" sau o "strasnica sensibilitate activa", dar totodata si un "torent capricios, infinit de variabil, mai presus de obligatii si de raspunderi, pe care nu poti sa arunci nici o pluta, nu poti sa imbarci nici o speranta". intre perversul si candidul Nelly din Poet-Poeta sau interlocutorul lui Trotki din vremea marii revolutii ruse prapastia poate parea uriasa, ca aceea dintre violentul gazetar antimonarhic si antibratienist si "pornograful" de-abia drapat in intentii de autor de romane sociale din Nea Nae. intr-un Jurnal sighisorean tardiv (acelasi Gala Galaction regreta ca semnatarul atator articole incendiare nu si-a trecut intr-un volum toate peripetiile vietii), notele despre insarcinarile pe care i le trimitea Foris se intretaie cu o pasionata urmarire a evenimentelor razboiului pe fondul unei adevarate surpari interioare, tradusa in reflectii de un scepticism absolut cu privire la viitorul omenirii si al propriei sale natii. Pentru generatiile azi mature, COCEA e mai ales pamfletarul pe a carui materie s-a batut multa moneda in anii 50; pentru cele mai noi, el e de-abia un nume de care prea putini leaga un titlu. Si totusi, COCEA s-a dorit si s-a considerat in primul rand prozator. Poet-Poeta (1898) e un roman dannunzian prin abundenta lirica si prin erotismul necenzurat ce ii formeaza substanta. Ersi-lia, personajul cartii, intruchipeaza tipul feminin, insolit in proza romaneasca, al unei sexualitati facute din suavitate si perversitate, din aspiratii de iubire liliala si frenezii orgiastice. Inexperienta literara a lui Nelly se intrevede mai cu seama din sfarsitul romanului: estetismul cartii se dilueaza aici intr-un naturism de amprenta epigonic eminesciana. Prima experienta de prozator a lui COCEA mai numara un mic volum de schite {Copil din flori, 1898) si cateva povestiri publicate in Viata Romaneasca si Viata sociala, revarsandu-se apoi in intregime in scrisul cotidian. Amintirea gazetarului au transmis-o in pagini de mare putere evocatoare Ion Vinea" class="navg">Ion Vinea, Serban Cioculescu sau N. Carandino; acesta din urma numea, cu indreptatire, modelele jurnalistului: Anatole France, Jean Jau-res sau Karl Krauss, cu a carui Die Fackel COCEA aspira probabil sa fie comparata Facla; in timp ce pe primii i-a evocat in mai multe randuri (din Anatole France a si tradus). Stilul articolelor lui COCEA nu se indeparteaza de la regula de aur a persuasiunii prin elocventa: ele nu-si ating tinta atat prin impecabila insiruire a argumentelor, cat prin efervescenta spiritului si prin calitatea talentului de pamfletar al autorului. Ochiul sau surprinde diformitatea fizica, defectul de vorbire, platitudinea ideilor si exprimarilor si le ingroasa pana la grotesc; tonul nu se fereste de insulta subtire, sfichiuitoare, dar nici de insinuare sau chiar de aluzia groasa. Asemeni lui Arghezi, dar, desigur, fara nemarginita capacitate a acestuia de a transforma in arta articolul de ziar, COCEA este un scriitor plin de sarcasme, dar in acelasi timp isi controleaza foarte bine fraza, o impaneaza cu intrebari si cu afirmatii taioase, percutante, cu dialoguri imaginare si invective neaose, creeaza mici scenete dramatice, acuza sau, pentru contrast, zugraveste, cu pana inmuiata si in viziunea utopic idilica a vechilor socialisti, un viitor plin de lumina. Scrisul sau nu apartine gazetarului echilibrat si obiectiv, recurgand la analiza, cu grija pentru cel mai marunt dintre detalii, ci este acela abrupt, afirmativ si partizan, al militantului. De altminteri si temele sale se dovedesc a fi (cu exceptia articolelor comemorative) mereu aceleasi: critica vietii parlamentare, a partidului liberal si a institutiilor, si mai ales caricatura enorma a monarhiei, in sfera negatiei, sprijinirea revendicarilor muncitoresti si a ideii de revolutie sau evocarea miscarii socialiste, in aceea a afirmatiei. Aceasta polarizare se lasa citita partial si in Fecior de sluga (1932), romanul sau cel mai apreciat, tezist in realitate si nestructurat, acoperind ca orizont cronologic perioada marasmului Romaniei in preajma si in timpul celui de-al doilea razboi mondial si inscriindu-se ca profil tematic in linia descriptiva a unei parveniri, pe brazda adanc taiata prozei romanesti de romanul lui Filimon. Acelasi personaj de origine umila (Tanase Bojoc, devenit Tase Bojoceanu, este noul Dinu Paturica) staruie in centrul atentiei, de la pripasirea lui pe langa casa colonelului Hornog si pana in zilele cand, inavutit de razboi, il vinde pe cel mai bun prieten al sau, Nelu Azan, simpatizant socialist (idealizat bineinteles, dupa reteta modelului).

Daca n-ar fi fost scenele franc obscene, descrierile decoltate de petreceri din protipendada si, in fond insasi ideea filimonesca a originii plebee ca predeterminare fatalista a ticalosiei, romanul ar fi devenit, in concurenta cu pamfletele si articolele lui C, un text marcant intre recuperarile anilor 50. Andrei Vaia, romanul succesiv al lui COCEA (intitulat in primele sale editii Pentr-un petec de negreata), incearca sa transcrie parabola vietii unui tanar intelectual animat de idealuri socialiste, voluntar in razboi, trecut apoi la taranisti, invatacel al lui Stere, convertit, in fine, la mirajul unei retrageri la tara, ca spatiu al unei mari curatenii morale si al unei vieti simple, iluzoriu desigur, caci tanarul, ajuns mosier prin mijloace nu tocmai cinstite, se lasa repede corupt de nimicnicia din jur si nu se reintoarce la oras decat pentru a importa de acolo depravati tovarasi de petrecere, al caror viciu sfarseste prin a-1 ruina si pierde. Convietuiesc in carte vagi reminiscente idilice pe o linie ce trece prin Duiliu Zamfirescu si samanatorism, cu accentele rebreniene de felul celor intalnite in descrierile de mediu urban din Rascoala si Gorila, cu aluziile la personaje contemporane, de la Pamfil Seicaru la E. Lovinescu, si cu obisnuitele scene erotice "tari", predilectie evidenta a prozatorului, indemanarea sa in a le inchipui cade mai apoi in trivialitate si pornografie in pretinsul roman social Nea Nae (1935). Cercetatorii scrisului sau au fost, asadar, unanimi in a celebra, din toata aceasta productie, nuvela Vinul de viata lunga (intre ei Perpessicius, citea, de pilda, in ea semnele nu stiu carei clasicitati). Daca asupra calitatii literare a nuvelei nu pot exista indoieli (critica a facut indreptatite trimiteri la Anatole France si la Sadoveanu, referinta indispensabila aici), ea ramane totusi un text lipsit de profunzime, oricat de adanca ar putea sa para metafora vitalista a unui Manole Arcasu gustandu-si vinul-elixir ce pastreaza, ca intr-o poezie de Baudelaire, "ironia si esenta divina" a unei iubiri tragice. Scriitorul nu pare preocupat de o "filosofie a senectutii", asa cum s-a spus, cat, mai degraba, e atras de pitoresc si de proza de atmosfera. in fine, COCEA e stimabil ca memorialist (note de drum in Italia, amintiri din inchisoare, pagini de confesiune literara, Jurnalul doar incomplet publicat) si mediocru ca autor dramatic (cu vizibile urme din teatrul lui Camil Petrescu). Multele sale scrieri nu incheaga o opera: cazul sau este, din aceasta cauza acela aproape patetic, al unui inzestrat scriitor dintr-o generatie ilustra care, spre deosebire de ea, si-a risipit in lucruri de ultima instanta, de al doilea rang un talent prea putin comun.



OPERA

Poet-Poeta, roman cu o pref. de Gr. Pisculescu, Bucuresti, 1898; Copil din flori, Bucuresti, 1898 (ambele semnate Nelly); Spre Roma. Note de calatorie, Bucuresti, 1911; Ignoranta, Bucuresti, 1924; Vinul de viata lunga, cu un portret inedit de M. Iancu, Bucuresti, 1931; (ed. III, 1946); Fecior de sluga, roman Bucuresti, 1932; (ed. II, 1933); Pentr-un petic de negreata, roman, Bucuresti, 1934; (ed. III, cu titlul Andrei Vaia, Bucuresti, 1936); Nea Nae, roman, Bucuresti, 1935; Pamflete antidinastice, Bucuresti, 1949; Pamflete, Bucuresti, 1956; Pamflete si articole. Vinul de viata lunga si alte scrieri, ed. ingrijita de Aurelia Barla, Bucuresti, 1960; Vitelul de aur. Articole si pamflete, antologie si pref. de I. Mihut, Bucuresti, 1960; (ed. noua, 1964); Vinul de viata lunga. Nuvele si schite. Note de calatorie. Amintiri, ed. alcatuita si ingrijita de Elena Beram, pref. de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1963; Jurnal, ed. ingrijita de Al. Gh. Savu, Bucuresti, 1970; Scrieri, I-II, text ales si stabilit, studiu introductiv, note si bibliografie de V. Ene, Bucuresti, 1969-1970; Teatru, texte stabilite adnotate si prefatate de N. Florescu, Bucuresti, 1973; Fecior de sluga, roman, cu o pref. de M. Braga, Bucuresti, 1988; Vinul de viata lunga, nuvele si schite, tabel cronologic si bibliografie critica de Doina Babeu, Timisoara, 1989. Traduceri: Anatole France, Thai s, trad. de ~, Bucuresti, 1916; (ed. noua, 1928; ed. moderna, Bucuresti, 1967); Sutton Wane, Calatoria cea mare, comedie stranie in trei acte si patru tablouri, trad. de ~, Bucuresti, 1946; Mar-guerite Audoux, Maria Clara, trad. de ~, cu o pref. de O. Mirabeau, Bucuresti, f. a.

REFERINTE CRITICE

Perpessicius, Mentiuni, IV; G. Calinescu, Istoria; G. Galaction, Oameni si chipuri din veacul meu, 1955; E. Jebeleanu, Din veacul XX, 1956; D. Micu, Literatura; I. Peltz, Cum i-am cunoscut, 1964; V. Ene, N. D. Cocea, 1966; G. Gana, in Teatrul, nr. 12, 1973; S. Cioculescu, Amintiri, 1975; N. Carandino, De la o zi la alta, 1979; G. Galaction, Jurnal, I, 1973; II, 1977; III, 1980; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 20, 1982; COCEA Cublesan, Teatrul intre civic si etic, 1983; V. Silvestru, Un deceniu teatral, 1984; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Nicolae Dimitrie COCEA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Nicolae Dimitrie COCEA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text