Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Iisus din podul bisericii de Melania Cuc (Roman)

 

Iisus care nu a ajuns niciodata pe cruce

(fragment din romanul Iisus din podul bisericiI)





Pompierii au muncit, au baut si mancat in ziua aceea degeaba. Nici a doua zi, nici peste o saptamana… apa din izvorul fantanii nu reusise sa creasca nici cat se-nmulteste drojdia painii. A venit si Gore solomonarul, cu nuia lui de alun, tot degeaba.

Cum era zi de luni de dupa duminica si targ de tara in satul vecin, tata s-a hotarat; a oprit caii din stava, i-a prins la ham si am plecat peste deal, intr-acolo, sa ne cumparam un Iisus al nostru si numai al nostru.

Ne gandeam si vorbeam, planuiam ca sa fie Unul care sa ne asculte pana la capat cand i ne vom plange, sa nu stea cu mintea tot la cele sfinte si mai ales sa raspunda cu Da, intotdeauna, de-l vom ruga ceva mai asa si asa.. Dar mai ales, sa fie mult mai priceput la desfundat izvoare decat toti pompierii voluntari si solomonarii. Sa umple galetile toate intr-o singura noapte si sa mai si ramana in vana apa destula pentru adapat toate dobitoacele din comuna.

Nu eram singurii din vale care alergam, comandam si-i dam de arvuna tinichigiului sticla plina cu tuica de pruna, pentru cate un Iisus mai altcum’ decat cel al vecinului.

,,Vezi, sa fie Unu’ cu parul galben ca spicul, sa-I picuri vopsea din ai’ de nu se ia cand va ploua! Si spinii din coroana sa fie din rug, nu din agat ori mar paduret, de care cresc pe marginea drumului! Sa nu fie nici prea mare nici prea mic la chip, da’ lat in umeri si cu ochii neaparat privind, la noi, spre pamant. Io, asa cred ca o fost Iisus rastingit ! D’apoi cum ?! Sa-i faci si pasarile-n culori moi, ca-n Rai, nu ca aici, pe la noi. Clestii, ciocanul sa fie mici-mici… da’ slova sa fie de un dest’, s-arate limpede, clara, de tat orbu’ sa poata citi: Iisus Nazarineanu Regele Iudeilor. Mestere, vreau sa fie asa: barbat fain ca mine si… ca dumneata.”





Asa se ruga tata de tinchigiu, un evreu sadea, care tacea si-l croia pe Iisus dupa chipul si asemanarea sa. Masura, il decupa de la crestet pana la barbie, de la umeri spre locul de batut cuie. Ii facea mainile si picioarele, fata cu mustata si barba roscovana, frumoasa si creata, asa cum vazuse el ca le placea cel mai tare romanasilor care se inchinau la icoane.

Cum era mult de trudit la un Crist, am plecat din atelierul de fier, am pierdut ziua prin targul de vite, prin cel de bucate, pe la setrele sasoaicelor cu turta dulce de sa-ti tot lase gura apa si limonada facuta in casa.

Tata a dat mana cu a lu’ Ghilici, cel de tinea boldul cu seminte de lucerna si de trifoi, apoi, pe rand, cu unul, cu altul, de-mi venea sa cred ca avea prieteni in tot Ardealul. Abia la ojina ne-am intors la mesterul tinichigiu. Tata a platit cinstit, a multumit si a impachetat intr-o foaie de ziar national pe Iisus al nostru cel din tabla zincata si pictat in vopsea si lac de la picioare la cap.

Acum, pana si bunicul, care stia mai totul despre lume, si unchiul, profesor de naturale – care facuse la viata lui si frontul rusesc si apoi, inapoi, drumul armat catre Tatra, toti si-ar fi pus capul pe taietor, jurand ca vom avea nu apa, ci lapte si miere in fantana din care pompierii scosesera numai brotaci ca dracu’ si cioburi de ulcele.

Dar, dupa seceta aia rea, ploile reci in puhoi au venit imediat peste noi. Era vreme de secerat si fan de adunat… Vremea umbla alandala si peste toate cele date din cer venea de ne batea si perceptorul in poarta, dimineata si seara. Nu erau bani, nu aveam bani… degeaba pe Iisus il rugam si posteam vinerea si ajunam martea si miercurea .

Eu cred, ca-L cam calcam pe nervi de cate-i spuneam si-i ceream; pentru ca rugina prindea a-L ciupi de unghiile inguste si doar cu o idee crescute, de varful mustatilor, de pometii obrajilor, asa cum sta acolo, degeaba, invelit cu foaia ziarului. L-am luat in seama, L-am dus in odaia ai’ mare. L-am suit pe dulap, peste crengi de tei sfintit la Ispas. Apoi… L-am uitat. L-am lasat in linistea Sa, ca-n Cer, nederanjat decat de cate un greier stingher.



Iisus din tinichea se prefacea doar ca doarme, acolo, pe sifonerul in care era adunata toata zestrea mea , catrinte si poale, toale din lana de oaie si cateva salbe grele din bani de argint, nu de aur cum au toti tiganii.

Poate, daca tata ar fi fost mereu sanatos, am fi avut si bancnote in lei noi si un pic de noroc; altul ne-ar fi fost viitorul la toti. Tata era foarte bolanv si numai caine caineste a lasat coasa din maini, s-a lasat dus la spital.

Pe atunci, era primavara, iarba grasa si caii buieciti de prea mult stat in grajd. Cu atatea pe cap, cui sa-i mai stea mintea la un Iisus din tinichea, chiar daca aureola-I inca mai stralucea!?

Cine-i de vina ca nu s-a ridicat nici pana azi Troita langa fantana? Pe locul gata curatat, sapat si udat, numai bun de plantat lemnul stejarului de pe care Iisus sa ne priveasca si sa ne mantuiasa, a crescut repede musetelul si iarba porceasca.

La trei pasi mai spre casa, intr-o alta vara, la fel de secetoasa si cu buzele arse, Iisus ne-a iertat ca L-am abandonat si… I-a aprins tatei, lumanarea, una ce stralumina mai ceva ca Soarele in plina amiaza. Nu, nici vorba; tata nu dorea sa citeasca ziarul, sa afle de si cand vor sosi in sat ‘mericanii.

Tata sta, astepta fara teama, fara graba intalnirea cu Ingerul de paza…



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Iisus din podul bisericii



Opera si activitatea literara Melania Cuc

Scrierile si activitatea publicistica a lui Melania Cuc





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Romane

GRAAL

- citeste textul

Iisus din podul bisericii

- citeste textul