Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





LA BAL CU MARCEL PROUST de MARTHA BIBESCU (Proza)

 

"in toiul balului la care l-am intalnit pe Marcel Proust, atunci cand a incercat sa-mi vorbeasca, cand rh-am straduit sa nu-1 ascult si am fugit de el, trebuie ca pendula pe care calarea cumatrul Drosselmayer, cumatrul chior dintr-o poveste de Hoffmann, a batut miezul noptii pe neauzite in adancul memoriei mele de copil, in imparatia aceea a mea ce nu mai tine de aceste meleaguri:

Orologiu - gioi Pendula-i-ntristata

Du-te de te culca Miezul-noptii-1 toaca

Da-nainte si-napoi Buha vine-indata

Escadron naluca! Si Regele pleaca

Groaza de care mult timp m-au umplut cuvintele acestea era cu atat mai inspaimantatoare, cu cat nu mi-o puteam explica. Daca astazi o asemuiesc sentimentului care pe atunci ma facea sa ma indepartez de Marcel Proust, e fiindca fugeam de el pe motive aparent si mai putin de inteles. Ca pretext imi gaseam faptul ca el, bietul om, nu dansa, pe cand eu eram venita la bal tocmai ca sa dansez. Dar, fara sa mi-o marturisesc, numai prezenta lui ma facea sa trec din bratele unui dansator in ale altuia, si tot ea ma facea sa-1 rog fierbinte pe fiecare sa nu ma conduca iar la locul de unde ma luase, la acel loc inaintea caruia, palid si barbos, cu gulerul paltonului ridicat peste cravata alba, Marcel Proust, isi trasese scaunul de la inceputul serii. Si si-1 potrivise in asa fel, intre sala si mine, de ai fi zis ca voia sa ma acapareze, sa ma sechestreze si, impreuna cu el, sa ma izoleze de restul lumii. Sa fi ghicit el oare motivele purtarii mele de necrezut? intr-o scrisoare trimisa un an mai tirziu, face aluzie la seara cand i-am parut «atat de ostila». Dar- putea el oare sa inteleaga de ce voiam sa rup conversatia, sa ma indepartez de el cu orice pret? Din cauza groazei de inexprimabil pe care o trezea in mine. Pe vremuri, citirea unei povesti fantastice, tradusa de Dumas fiul, ma aruncase in acelasi soi de spaima. Erau in aceasta poveste doi copii in camera lor, inconjurati de toate jucariile primite intr-o seara de Craciun. Si camera se transforma intr-un loc de groaza incepand cu clipa in care unul din ei zarise cumatrul chior asezat calare pe pendula din anticamera, exact in locul unei bufnite pe. care o vazusera intotdeauna acolo. Din clipa aceea totul devenise posibil: realitatea inceta. Ea inceta si in clipa cand Marcel Proust veni sa se aseze in fata mea, pe un scaunel aurit, asa cum iesea din vis, cu paltonul lui de blana. cu chipul sau intunecat si cu ochii sai care vedeau noaptea.





«Ai batut la toate usile care nu dau nicaieri, si, de singura prin care poti intra, si pe care ai cautat-o in zadar o suta de ani intr-una, te lovesti fara sa stii, si ea se deschide». -

Omul care a scris aceasta fraza misterioasa avea cheile unei lumi in care nu voiam sa-1 urmez in seara aceea, dar in care el m-a atras de atunci incoace ()

Odata cu versurile prietenului sau, Emanuel imi trimite si marturisirea inselatoriei sale pline de bunavointa. ii trimisese lui Marcel Proust, ca din partea mea, un exemplar din Les Huit Paradis. Astfel, continua sa ne inlesneasca «conjunctiunea». Epistola rimata imi anunta o scrisoare din partea «Tamaietoru-lui», nume pe care Anton i-1 dadea lui Marcel Proust, de cand acesta recursese la magulirea sistematica: asta, ca sa-1 imite pe Stendhal, facandu-si seara examenul de constiinta si incepand prin a se intreba: «- Magulit-am, oare, de ajuns astazi?» M-a suparat ca se folosise de ea si pentru mine. Stiam ca «geniu» si «frumoasa» erau cel mai putin ce 1 se putea spune unei femei literate, de la Doamna Louise Colet pana azi, dar ceream sa fiu altfel tratata. Scrisesem o carte, doream sa mai scriu si altele, dar nu voiam in nici un chip sa devin o literata. Prin aceeasi contradictie a inimii mele, pe cand eram copil, doream din tot sufletul sa traiesc, sa nu mor ca fratele meu care murise la varsta de. opt ani, si totusi, in rugaciunile mele, ii ceream lui Dumnezeu sa ma crute de nefericirea de a ajunge om mare. Asa judecam viata la sase ani, cam la fel gandeam si la optsprezece..



«Magnifica piesa» a lui Marcel Proust mi-o dezvalui pe sclava beata. Cuvintele «poeta», «ilustra», «Aurora», comparatia cu George Sand, m-au deznadajduit. Seri soarea care a urmat, primita in adancul padurilor de la Comarnic, unde eram in acelasi timp si mai bine si mai rau decat o provinciala, o solitara, mi-a inspirat reflexii grave ca tineretea, implacabile ca ea, si m-a facut sa iau o hotarare pe care aveam sa o regret mai tirziu deoarece m-a indepartat de Marcel Proust."

(Din voi. La bal cu Marcel ProusT)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

LA BAL CU MARCEL PROUST



Opera si activitatea literara MARTHA BIBESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui MARTHA BIBESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

LA BAL CU MARCEL PROUST

- citeste textul