Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




APRECIERI CRITICE :: Shakespeare de Marin SORESCU



Marin SORESCU Shakespeare
"Standardele vremii (la impunerea carora generatia lui Sorescu jucase rolul principaL) pretindeau o poezie definita prin cateva elemente bine fixate in constiinta poetilor si a cititorilor: lirism (confesiune abstracta, subiectivitate, monoloG), impersonalitate, transfigurare, fragmentarism si stil scriptic. Provenite toate din modernismul interbelic, ele constituisera, zece ani mai devreme o reactie salutara la poezia reportericeasca si epica a deceniului 6. Poetii care ilustrau noul lirism erau receptati, inconstient, in functie de masura in. care raspundeau la aceste standarde. Ei se numeau Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, A E. Baconski, St. Aug. Doinas, Leonid Dimov, Cezar Ivanescu," Florin Mugur sau Mircea Ciobanu. Nu sta in intentia mea sa alcatuiesc un inventar, asa incat omisiunile n-au nici o semnificatie. Sorescu insusi participase la acest spirit prin majoritatea culegerilor lui de dupa Poeme, in ciuda faptului ca parea a nu-1 lua in serios. El insa nici nu-1 nega, in esenta, tratandu-1 in felul lui burlesc sau parodic, singura diferenta remarcabila fiind, dincolo de ton, aceea ca stilul poeziei lui Sorescu a fost dintru inceput oral, accesibil (aparenT) si cotidian. Dar pana si in aceasta ultima privinta, sa observam ca cel ce vorbea in poeme nu era chiar omul de pe strada, ci intelectualul care-i mima unele expresii si, in general, familiaritatea, faconda balcanica, in abordarea marilor probleme."

N. Manolescu



"O idee nu mai putin insolita sta la baza poemului-portret consacrat divinului brit. De data aceasta, noutatea decurge din fructificarea ambivalentei semantice a unui cuvant cum e AĞcreatorAğ si din transferarea mitului biblic in domeniul activitatilor omenesti ().



Tehnica e aici (si nu numai aici!) urmuziana, cu inlantuiri logice socante, tintind concomitent si ambiguu - procedeul e aproape general la Marin Sorescii -atat impunerea mitului cat si subminarea lui. Utilata repetat, oricate variante ar cunoaste, corespunzator registrului tematic si sentimental, altminteri foarte nuantat, tehnica da insa o anume monotonie formaia, surprinzatoare la o inteligenta artistica adversara declarata a rutinei. Descoperitor al unui mecanism insolit de perceptie si valorificare estetica, Sorescu risca sa devina, prin repetitie, victima propriei descoperiri."

Aurel Martin



"Prima ipostaza a lui Marin Sorescu a fost aceea de critic literar la care supletea nu o data socanta a expresiei se conjuga cu hotarate judecati literare. Chiar si parodiile lui sunt un alt mod de a face critica literara si.a semnala subrezenia unei poezii cladite pe retete de conjunctura. Acesteia i-a opus propriile sale poeme de un lirism cenzurat inteligent prin prozaisme deliberate. Marin Sorescu propunea astfel un tip de libertate a literaturii si a spiritului, ceea ce 1-a facut sa fie considerat un vestitor al literaturii noi. Scriitorul si-a luat rolul in serios abordand teatrul de expresie parabolica, care indeamna la reflexie. Iona n-a fost insa ultima fateta a disponibilitatii scriitoricesti a celui considerat" in primul rand poet: a urmat gratia jucausa a versurilor pentru copii, prea putin pomenita, ca si proza romanului Trei dinti din fata. Marin Sorescu s-a infatisat in acest chip ca un scriitor cu ambitia de a ataca victorios cat mai multe specii literare, producand durabil in fiecare. De retinut este ca Marin Sorescu n-a voit sa ramana sclavul succesului asigurat de poeziile sale de mare audienta in care adesea jocul inteligentei, prozaismul ostentativ si calculat puneau la grea incercare lirismul difuz al poemelor lui. Cele doua volume, La Lilieci si piesa Raceala, au aratat o capacitate de innoire remarcabila in expresie si spirit. Regenerarea scrisului lui Marin Sorescu a venit in acest caz din contactul cultivat cu o realitate umana si spirituala rurala."

Mihai Ungheanu



"Oricat de teribile si de ingenioase ar fi reprezentarile absurdului aici, ceea ce atrage pe cititor la lectura poeziei sale nu este atat semnificatia existentiala a ei, cat tertipul unei noi ordini formale. Poemul lui Sorescu este frecventat cu sentimentul unei desfatari. E cursa abila si o AĞecuatieAğ demonstrata, nelasandu-i omului senzatia participarii la efort, ci pe aceea a gratuitatii si destinderii. Tipologic, poetul descinde din manierismul poantelor, din acele arabescuri spirituale," AĞincantatoare jocuri ale spirituluiAğ, cunoscute inca din antichitate sub numele de epigrama. Poeziile sale sunt adevarate spectacole de inteligenta in care evenimentele cruciale ale omului, precum moartea si iubirea, sunt usor caricaturizate, tragicul ori sublimul fiind astfel subliniate. Ceea ce frapeaza intr-adevar este speculatia abila a detaliilor, bruscarea uzantelor, silogismele care deformeaza convenientele, intr-un cuvant, demersul esential consta in demitizare. Pentru a intelege mai^ exact mecanismul poeziei soresciene vom da un exemplu din volumul Poeme: AĞIn iad pacatosii/ Sunt valorificati la maximum./ Femeilor li se scot din cap,/ Cu o penseta,/ Clamele, agrafele, inelele, bratarile,/ Panzeturile, lenjeria de pat.7 Dupa aceea suni aruncate, in clocotul unor cazane,/ Sa fie atente la smoala,/ Sa nu dea in foc./ Apoi unele/ Sunt transformate in sufertase/ Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari/ Pacatele calde./ Barbatii sunt si ei folositi/ La cele mai grele I munci,/ Cu exceptia celor foarte parosi ,/ Care sunt torsi din nou/ Si facuti presuri". Iconoclastia este aici absoluta. Viziunea traditionala a infernului e distrusa cu scopul de a ne amuza, insa nu oricum, ci in fata unui spectacol terifiant. A pune femeile sa care dracilor pacate calde, in loc de mancare, si ^-i avertiza pe barbatii parosi ca vor fi transformati in presuri sunt dovezi xle umor macabru si de ironie fantasta, dar si promisiuni pentru o deliteraturizare. Poetul comenteaza, prin inadecvare, evenimente de apocalipsa transformandu-le intr:un spatiu de familiaritate derizorie. Parodiind un mit, el parodiaza existenta insasi pentru a sfarsi, in cele din urma, intr-o actiune de degradare a lirismului, prin combinatiile spirituale ale detaliilor, prin fortarea unor concluzii nepotrivite cu ansamblul. Posibilele semnificatii existentiale ne mai intereseaza prea putin dupa ce spiritul ramane deschis in fata spectacolelor bufe ale ingeniozitatii lingvistice."



Petru Poanta



"Autor de parabole moderne din datele cele mai comune ale existentei cotidiene si pe care le clatina toate vanturile tragicelor nedumeriri umane, pipaitor paradoxal de transcedente aduse la scara experientei imediate, Marin Sorescu intruchipeaza triumful extremei originalitati in poezia noastra tanara si o carte sigura de vizita pentru ea, chiar pe plan european."

Ov. S. Crohmalniceanu



"Acest profund si original poet, dramaturg, prozator, traducator liric si mesagef cultural romanesc in lume, acest om care este Marin Sorescu, poarta in sine un continuu paradox: se arata mereu el insusi si, totusi mereu depozitar al unei rasunatoare surprize. Asa se prezinta si in actualul sau volum de versuri Apa vie. apa moarta (Scrisul romanesc, 1987).

Recunoastem intr-insul un impunator tezaur de inflexiuni grave, majore, ade: sea cutremuratoare. Dar, pentru ceea ce as vrea sa spun mai intai, trebuie sa deslusesc in prealabil ca Marin Sorescu este in actualitatea noastra poetul cu cel mai larg ecou national si international. Acest om - (pe buna dreptatE) - a gustat din plin gloria, obtinand acea cununa de. lauri, ravnita de toti barzii lumii. Si totusi, faptul, departe de a-1 fi ametit i-a sapat si mai adanc luciditatea. Acest poet, care a detestat totdeauna retorismul, realizeaza si acum cat de putin lucru e succesul pentru valorile ce stiu sa se ridice deasupra contingentei,"

Edgar Papu



"De o neostenita inventivitate, trecand cu usurinta de la un gen literar la altul, abordand detasat un fond tematic foarte personal, niciodata solemn, totdeauna predispus sa sarjeze literaturitatea, putand fi lesne recunoscut in poezie, teatru, proza, eseu, Marin Sorescu ramane unul din cele mai.interesante AĞcazuriAğ ale literaturii actuale. Ceea ce numim la acest autor lipsa de inhibitii este o victorie estetica dobandita printr-un continuu exercitiu de relativizare. Spectacolul formelor este abordat ca o distantare de text, iar atunci cand totul pare a fi fost pulverizat, autorul se intoarce tocmai asupra textului, cu acea noua vigoare a experimentatorilor care-si probeaza inventiile supunandu-le la incercari excesive. Calinescu si Vianu au simtit de la inceput seriozitatea programului acelui tanar scriitor, caracterul metodic al parodiei si farsei, dar si orgoliul singularizarii. inca din prima lui carte, Sorescu scria poezie cu fata spre poezie, raportandu-se deci cu predilectie la conventia literara. Miza era diferentierea; ceea ce nu rezista la probele demistificarii, nu merita sa fie pastrat - iata o posibila deviza a poetului ce-si facea aparitia cu doua decenii in urma."

Dinu Flamand

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.