Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





PARADIS IN DESTRA,MARE - Studiul textului :: Paradis in destramare de Lucian BLAGA



Lucian BLAGA Paradis in destramare
Studiul textului

"Portarul inaripat" - paznicul Paradisului/Raiului, in mitologia crestina; "cotorul de spada" - semn al urmelor ce au ramas dintr-o epoca de glorie; "invins" -epitet-cheie pentru a sugera infrangerea marilor valori morale reprezentative pentru ordinea crestina si instituirea dezordinii - "destramarii";

- univers rural: pajisti, ogor, fantani, pluguri de lemn; "parul nins" - sugestia imbatranirii intra in sfera semantica alaturi de "in destramare", "invins", "fara flacari", "fara indemn", "greutatea aripelor", "stinge", "zgribuliti";

- vers-cheie: zborul fapturilor ceresti devine imposibil, mai mult, notiunea de "zbor" este degradata, inaltarea spirituala;

- o imposibilitate: simbol al infrangerii pe plan psihic, metafizic, moral, religios Sfantul Duh - "domn de viata datator" apare in iconografia crestina ca porumbel; "stinge" - verb semnificativ, tragic: sinonim aici cu "a ucide"; moartea macro si microcosmosului;

- "ingerL.in fan" - ipostaziere specifica stilului ortodoxist de la revista "Gandirea"; "goi" - epitet care intareste senzatia de dezastru, pierdere a marilor podoabe simbolice a unui cosmos in care paradisul era posibil producand laude si extaze: "zgribuliti" al doilea epitet determinativ pentru starea de destramare. ingerii nu mai sunt ingerii pazitori din iconografia crestina, ei sunt neputinciosi, si-au pierdut puterea sacra, se comporta ca toti muritorii, "se culca". Mai mult - li se refuza adevarul;




- "vai mie, vai tie" - exclamatie retorica prin care si personajul liric si lectorul sunt implicati in ceea ce s-ar putea numi "marea destramare" - in paralel cu "marea trecere" (Nu poate fi vorba de interpretare "panica"; nu e nimic, aici, din figuratia zeului PaN);

- in context "paianjenul" este semnul mortii - antonim al "apei vii" - mit in folclorul romanesc (semn al intrarii in spatiul expresionismului; adverbul "odata" -cuvant-pivot pentru semnificatiile temporale si metafizice ale contextului "trupul trist" al cui? care "povesti"? conotatie ambigua;

- prozodie - vers liber-alb.

Exercitii de sintaxa frazei:

Portarul inaripat mai tine intins un cotor de spada fara de flacari ,

Nu se lupta cu nimeni /dar se simte invins /

Pretutindeni, pe pajisti si pe ogor, serafimi cu parul nins inseteaza dupa adevar ,/ dar apele din fantana refuza galetile lor ./

Arand fara indemn cu pluguri de lemn, arhanghelii se plang de greutatea aripelor ./

Trece printre sori vecini porumbelul Sfantului Duh7,/ cu pliscul stinge cele din urma lumini ./

Noaptea ingerii goi zgribulind se culca in fan ;/ vai mie, vai tie, paianjeni multi au umplut apa vie ,1 odata vor putrezi si ingerii sub glie ,/

tarana va seca povestile din trupul trist ./

SCHEMA PROPOZITIILOR PRINCIPALE INDEPENDENTE SI A FRAZELOR (NUMAI CU PROPOZITII PRINCIPALE IN RAPORT DE COORDONARE) DIN TEXTUL LUI BLAGA -SIMPLITATEA EXTREMA,, CLARITATEA FRAZEI FA,RA ARBORESCENTA SE AFLA, IN DEPLIN ACORD CU IDEEA ARTISTICA, SI CU SISTEMUL DE IMAGINI, CU SOBRIETATEA SI GRAVITATEA STRUCTURII DE ADANCIME, A ATMOSFEREI DE ERODARE LENTA, SI FA,RA, DE SPERANTA, A MACROCOSMOSULUI SI A MICROCOSMOSULUI, CU "DESTRA,MAREA" PSIHICA,, STRA,INA, DE ORICE EXUBERNATA,





SUGESTII PENTRU REDACTAREA ANALIZEI LITERARE:

Volumul "Lauda somnului" de Lucian Blaga cuprinde, in afara de "Paradis in destramare" si alte poeme cu titluri sugestive pentru a evoca mari procese psihologice, momente de cumpana, de criza, de extaz, de anxietate, de evaziune in somn ori in mit, in filozofie ori in religia crestina. Biografie, Pasare sfanta, Peisaj transcendent din care se poate cita fiindca peisajul evocat (i-as zice "pastel" apocaliptiC) seamnana intrucatva cu cei din "Paradis in destramare" (vezi motivul ingerilor, al fantanei, al apei vii/apei moarte,/ al satului, al pasarii, al Sfintei Treimi din care se evoca un singur chip - aici acela al lui IsuS): "Cocosi apocaliptici tot striga^tot striga din satele romanesti./Fantanile noptii/deschid ochii si-asculta/intunecatele vesti./Pasari ca niste ingeri de apa/marea pe tarmuri aduce./Pe mal - cu tamaie in par/Isus sangereaza launtric/din cele sapte cuvinte/de pe cruce/Din paduri de somn/si alte negre locuri/dobitoace crescute-n fantani/ies furisate sa bea/apa moarta din scocuri./()". in aceeasi arie tematica si emotionala se inscriu si alte titluri-metafora: "Asfintit", "Cap aplecat", "Noapte ecstatica", "Peisaj trecut", "Biblica", "Ioan se sfasie in pustie", "Tagaduiri", "Tristete metafizica". Volumul este reprezentativ pentru curentul expresionist (foarte bine reprezentat in poezia europeana a epociI) cu nostalgia sa pentru Absolut (si aici gradina Paradisului este un simbol al fericirii pierdutE), cu stilizarile sale si cu folosirea patetica a imaginilor biblice ori a marilor mituri, cu nelinistile metafizice (cautarea marii Taine a UniversuluI) si cu spaimele transformate in cosmaruri apocaliptice, cu trairea unei crize a realului ca cea din "Paradis in destramare", "Veac" etc. Au existat - ca in orice curent literar - mai multe variante de expresionism si directii/scoli nationale specifice si Blaga a fost intre teoreticienii si sustinatorii curentului, se poate spune ca a facut parte din "generatia expresionista" care a ilustrat "varianta" de la revista "Gandirea", care impletea autohtonimsul, gandirea biblica ortodoxista, ("strigatul expresionist"), patetismul, viziunea picturala.



Este posibil, de aceea, ca "Paradis in destramare" sa fie interpretat si ca o viziune in somn (titlul cartii este chiar "Lauda somnului") de o transparenta stilizata artistic in privinta subconstientului individual sau a celui colectiv tensionat de spaima pierderilor marilor valori morale culturale si crestine, in secolul XX.

O "cheie" in descifrarea marilor simboluri ale poemului este definirea conceptului de Paradis si, dupa ce vom cunoaste ca "Paradisul" inseamna vederea lui Dumnezeu, vom observa ca este vorba, in fond, de un concept polisemantic, care poate conduce la mai multe "lecturi".

"Portarul inaripat" este o imagine-cheie din seria celor care descriu, biblic, Paradisul: "serafimi", "arhangheli", "ingeri". Aceste substantive - semne - au determinante care sugereaza absente, degradari, minusuri, absente, lipsuri, ba chiar imbatranire. in gradatie ascendenta ele anunta - intr-un viitor greu precizat totusi -moartea cosmica/escatologia sau - in sens figurat - o apasatoare criza ce atinge toate planurile existentiale, teluricul sincronic cu uranicul: "cotor de spada" (deci un rest dintr-un obiect ce nu-si mai poate indeplini menirea de arma ce apara zona paradisiaca), "Fara flacari" (cand absenta flacarilor semnifica pierderea fortei divinE), "greutatea aripelor" de unde abolirea zborului - semn al pierderii elanului in inaltarea spirituala. Dar simbolul esential este "porumbelul Sfantului Duh" unul dintre chipurile sacre ale Sfintei Treimi. Este imaginea de prim-plan al acestui "tablou de natura" antiidilic, un anumit fel de "pastel" cosmic, in stil expresionist. Propune o anumita viziune escatologica foarte personala. Sunt surprinse momentele care anunta finalul, apocalipsa. Dar inca mai exista "sori", "lumini", desi stingerea este aproape, pare iminenta, inca nu s-a produs. O alta "lectura" ar putea demonstra ca "Paradis in destramare" este alegoria unei crize morale la nivel planetar -ipostazierea unei melancolii negre ca o agonie a vietii spirituale.

Si alta interpretare: "Paradis in destramare" - o viziune poetica metafizica asupra existentei Omului intr-un secol ateu, in care sacralul este, s-ar parea, la un pas de disparitie, desi epifaniile continua sa se manifeste. Latura "paradisiaca" a fiintei este in destramare, "sufletul"/duhul isi stinge luminile, "lumina altora" striveste minunea Creatiei/taina sau, cum spune poetul intr-o ars poetica, corola de minuni a lumii. Nu se poate trece cu vederea ca este evocat un univers rural, in care ingerii "ara" ori dorm in fan, imagini-simbol specifice stilului autotonismului or-todoxist de la "Gandirea", al carei colaborator fervent a fost. Universul rural: "glia", "tarana", "plug", "pluguri de lemn", "ara", "fan". Este o arie semantica a poetilor de la revista "Samanatorul", de la "Gandirea", de la oricare publicatie traditionalista. Exista cuvinte care sugereaza o jale fara leac: "se plang", "Fara indemn". Este o umilinta care desacralizeaza fapturile divine: "arand fara indemn/ cu pluguri de lemn/arhanghelii se plang", "Noaptea ingerii goi/zgribuliti se culca in fan". Jalea metafizica aminteste intrucatva de poezia lui Octavian Goga. Fapturile divine au coborat pe pamant, dar nu se vor mai intoarce in Paradis caci nu vor mai avea unde sa se intoarca. Dar moartea universului - apocalipsa - este, deocamdata, amanata. Este insa, s-ar spune, pregatita. Va veni intr-un viitor care nu se stie cate este de apropiat: va veni "odata": "odata vor putrezi si ingerii sub glie". "Odata" este un adverb cu ambiguitate semantica, putand intra in contexte care fac referinta la trecut, mai mult, invoca timpuri mitice ("odata", pe cand se potcovea puricele", "a fost odata ca niciodata"), dar poate fi si o proiectie spre viitor, ca in expresii populare ("odata si odata" este chiar o locutiune frecventa - ca in : "tot vom reusi odata si odata"). Lumii acesteia (evocata ca univers ruraL) i se mai acorda un ragaz - poate pentru ispasire - dar nu se sugereaza sansa mantuirii, caci ADEVA,RUL (despre care un alt chip decat al Porumbelului, Fiul, spune: "eu sunt Adevarul") este refuzat de catre simbolicele fantani. S-ar parea ca este vorba de o pedeapsa pe care o sufera universul, veacul si fapturile sale. Este acel "ODATA," de care vorbeste Noul Testament, pe care nu il stie nici Porumbelul Sfantului Duh, nici Fiul, cu atat mai putin arhanghelii sau ingerii, ci numai Tatal. O epifanie a Divinului stinge "sorii" si lumina cea a mai ramas de la inceputurile lumii - cand "lumina se facu". Este evocat un prezent ce se prelungeste, dar cu constiinta finalului savarsit in intuneric. Nu lipseste nici influenta literaturii populare, aluzia la mituri "apa vie"), la "povesti" - aici cuvant polisemantic, putand semnifica si "iluziile", "himerele", "sperantele" si altele. "Tarana" in context poate face serie sinonimica alaturi de "glie" dar in vecinatatea verbului "va seca" poate fi semn pentru "tarana" din care trupul a fost facut si in care se intoarce, astfel incat, mai curand este vorba de "moarte": "Tarana va seca povestile", "Paianjeni multi au umplut apa vie". Vom acorda atentia cuvenita verbelor la timpul viitor: apa vie inca exista, povestile inca se pot povesti, mai sunt inca "sori", fapturile divine, in ciuda "semnalelor" ingrijoratoare (caruntetea, greutatea aripeloR) isi continua lucrarea, mai sunt inca fantani, mai sunt inca lumini Mai exista ceva din "corola de minuni a lumii" - dar mai este posibila "minunea salvarii"? Mesajul poetic este complex si se deschide mai multor tipuri de lectura. in ceea ce priveste prozodia, se poate observa ca poetul a ales cea mai potrivita formula - versul liber-alb e incorsetat de rima sau vreun ritm anume; de unde, sansa pentru o retorica de larga respiratie, ca un fel de profetie rostita cu glas stins, o retorica a soaptei, cu elemente melancolice, nu lipsita de accente sceptice.





GRILA:

- curent literar, expresionismul/ expresionism romanesc, in stilul revistei "Gandirea";

- gen: liric, cu elemente epice;

- mod de expunere: descrierea (un univers rural in care transcendentul a coborat arhangheli, ingerI);

- specia: poem de idei, de dimensiuni reduse, cu elemente de meditatie, de elegie si de pastel;

- simboluri: alese din Biblie (Noul TestamenT) si din folclorul romanesc.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.