Definitie: Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup social - n.n.) prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte puternice. Comedia are scopul de a indrepta acele tare (defecte - n.n.) umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol moralizator si final fericit. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, atat in ilustrarea aspectelor imorale (moravuri -n.n.) ce se petrec in societate, cat si a caracterelor umane dominate de tare (defecte - n.n.) morale.
Principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetica ce include situatii si personaje ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta, dintre serios si derizoriu, dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc.
Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume etc.
Ion Luca Caragiale (1852-1912)a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind cel priceput creator de caractere din literatura romana, ilustrate mai ales in cele patru comedii: "O noapte furtunoasa", "Conu Leonida fata cu reactiunea", "O scrisoare pierduta" si "D ale carnavalului". Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comediile lui Caragiale definesc un observator lucid si exact al societatii romanesti si tocmai de aceea afirmarea sa literara a intampinat mari dificultati din partea oficialitatilor politice ale vremii. D.A.Sturdza, academician si important politician liberal, s-a opus cu vehementa atunci cand opera lui Caragiale a fost propusa pentru premiere de catre Academia Romana, argumentand indignat: "D-l Caragiale sa invete a respecta natiunea sa, iar nu sa-si bata joc de ea" si autorul nu a fost premiat. intamplarea seamana foarte bine cu un comic de situatie din opera marelui comic. Pledand in apararea valorilor artistice ale scriitorului, Titu Maiorescu scrie un studiu intitulat "Comediile d-lui Caragiale", in care demonstreaza ca intreaga opera ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand o replica usturatoare celor veninosi: "Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care astazi isi bate joc de fraza demagogica, si-ar fi batut joc ieri de islic si tombatera si isi va bate joc maine de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." Criticul sustine in continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile politice si sociale, iar in cazul lui Caragiale acestea se corijeaza prin ras. in comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul". De altfel, un dicton latin sustinea acelasi rol moralizator al comicului: "Ridendo castigat mores" ("Rasul indreapta moravurile").
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
Tema. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant-Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.
Locul actiunii este capitala unui judet de munte, iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secolului al XlX-lea.
Semnificatia titlului. "O scrisoare pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand, totodata, intriga subiectului. Scrisoarea de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu, iar acesta o pierde - la randul lui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnata da becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisorica" este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi, pentru ca "mai trebuie s-aldata". Scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.