Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





GRIGORE URECHE (c. 1590-c. 1647) despre Grigore URECHE



care in prima parte a cronicii sale traduce Letopisetul slavon de cand cu voia lui Dumnezeu s-a inceput Tara Moldovei, e un narator fara podoabe retorice, sobru, exceland mai ales in observatia morala, in schitarea din cateva linii a unui portret (de exemplu portretul voievodului Stefan cel MarE) sau in prezentarea unor tablouri simple, asemanatoare gravurilor sau stampelor ori in reproducerea cuvintelor memorabile care definesc un erou, de pilda a faimoaselor cuvinte rostite de voievodul Alexandru Lapusneanu cand vine sa ia tronul impotriva vointei boierilor: De nu ma vor, eu ii voi pre ei si de nu ma iubesc, eu ii iubesc pre dansii" sau cuvintele aceluiasi pe patul de moarte, cand adversarii voiau sa-1 calugareasca cu forta: Zic sa fie zis ca de sa va scula, va popi si el pre unii".



Notatiile lui Grigore Ureche din Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viata domniloR) care scrie de la Dragos-vodapana la Aron-voda (1359-1594) sunt atat de agere in formularea lor laconica, incat scriitorii de mai tarziu care s-au inspirat din opera lui n-au avut nevoie decat de putine adaosuri. Asa, Constantin Negruzzi in nuvela Alexandru Lapusneanul, asa Vasile Alecsandri in drama Despot-voda, asa Delavrancea in trilogia Apus de soare, Viforul, Luceafarul, asa Mihail Sadoveanu in Viata lui Stefan cel Mare, Soimii si Nicoara Potcoava. Cronicarul Grigore Ureche a fost comparat pentru sobrietatea stilului cu istoricul latin Tacitus. Un singur pasaj poate da o idee de exactitatea si preciziunea notatiilor lui:



Domnind Patru-voda tara Moldovei, mare secita s-au tamplat in tara, de au secat toate izvoarale, vaile, baltile si unde mai nainte prindea peste, acolo ara si piatra prin multe locuri au cazut, copacii au secat de secita, dobitoacele n-au fost avandu ce paste vara, ci le-au fostu daramand frunza. Si atata prafu au fostu, candu sa scornea vantu, cat s-au fostu strangandu troieni la garduri si la gropi de pulbere ca de omet. Iar dispre toamna deaca s-au pornitu ploi, au apucat de au crescut mohoara si cu acelea si-au fostu oprind saracimea foamea, ca-i coprinsese pretitinderea foametea."



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.