 |
|
Leul, de multa vreme, ridicase ostire,
Sa se bata cu riga ce se numea Pardos;
Caci era intre dinsii o veche prigonire,
Si gilcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adica, sa stie
Cui mai mult se cuvine
Sa tie pentru sine
Un petec de cimpie
Si un colt de padure, de tot nensemnator,
Ce despartea tinutul si staturile lor
Acum singe mult curse, si multe luni trecura,
Far-a se putea sti
Cine va birui.
Elefantul nasos,
Si bivolul pieptos,
Cu lupul coada-lunga
Multe izbinzi facura.
Fiescare tulpina era plina de singe.
Ici se vedea un taur jumatate mincat;
Linga el un tovaras ce zbiara si il plinge;
Colo, un porc salbatec fara doua picioare;
Si mai la vale, vulpea se tavaleste, moare,
Oftind dupa curcanii ce inca i-au scapat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De doua coarne groase in inima patruns.
Leul, vazind ca lupta nu se mai ispraveste,
Trimise la maimuta, vestita vrajitoare,
Ce spun ca stia multe, si ca proorocea
Intimplarile toate, dupa ce se trecea;
Trimise, zic, la dinsa sa-i faca intrebare,
Cum poate sa ajunga sfirsitul ce doreste.
Ea se puse pe ginduri, tusi, apoi raspunse,
Rozind cu multumire darurile aduse:
"Ca sa poata-mparatu lesne sa biruiasca,
Trebuie sa jertfeasca
Pe acel ce in oaste e decit toti mai tare,
Mai vestit in razboaie, mai vrednic si mai mare."
Auzind astea leul strinse a sa ostire:
"Lighioanelor! zise, viu sa va dau de stire
Ca astazi din noi unul trebuie sa murim:
Asa va proorocul. Ramine-acum sa stim
Cine este mai tare.
Cit pentru mine unul, cum vreti. dar mi se pare
Ca nu prea sint puternic, caci patimesc de tuse."
Vulpea era aproape: "Ce-are a face! raspunse,
Inaltimea ta esti
Oricit de slab poftesti."
- "Dar si puterea noastra
E indestul de proasta",
Strigara tigrii, ursii, si cu un cuvint toate
Lighioanele-acelea ce erau mai coltate.
"Nu ramine-ndoiala", le raspunse-mparatul.
Iepurile, sarmanu - crez ca-l tragea pacatul,
Sau pacate mai multe
De mosii lui facute -
Veni sa-si dea parerea. Dar toti, cit il zarira,
Asupra-i navalira.
"Ia vedeti-l! strigara. Cu buna-ncredintare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, si nu-i placea sa moara
Ca sa ne faca noua biruinta usoara!
Pe el, copii! Luati-l: el are sa-mplineasca
Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasca!"
Ciinii atunci sarira
Si-n grab ti-l jupuira.
Se afla vreo tara, unde l-asa-ntimplare
Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare.
Nu stiu cum se urmeaza, nu pricep cum se poate,
Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Grigore ALEXANDRESCU
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
