George Toparceanu aduce cu volumele sale de versuri: Parodii originale. Balade vesele si triste, Migdale amare, o poezie traditionala, realista, delicata, fiind . definit de criticul Constantin Ciopraga drept "umorist sentimental".
In
Rapsodii de toamna viata sociala este prezentata printr-o alegorie. Se realizeaza permanente si subtile personificari prin care tipuri umane, cuvinte, gesturi, atitudini omenesti sunt puse pe seama florile, gazelor, pasarilor, pentru ca spiritul critic si incisiv al autorului sa nu raneasca sensibilitatea sociala. Astfel, la vestea venirii toamnei salcamul adopti: o atitudine plina de curaj: "Un salcam privi spre minte/ Mandru ca o flamura", dar aceasta atitudine este privita cu o unda de umor:
"Solzii frunzelor maninle/ S-au sburlit pe-o ramura". Cotofana joaca rolul unei
femei preocupata de comentarea vestilor: "Mai tarziu, o cotofana/ Fara ocupatie/
A adus o veste-n goana / Si-a facut senzatie ".
Fricosii sunt personificati prin ciulinii, care "Fug, cuprinsi de panica" sau prin
frunzele care "aupornit-o peste lunca", ca si oamenii in bejanie. Tipul demagogului politic este reprezentat printr-un lastun, care "in frac, apare/ Sus pe-un varf de trestie / Ca sa tie-o cuvantare / in aceasta chestie". Eretele joaca rolul unui politist, care vine in recunoastere: "Cand de-odata un erele,/ Politai din nastere,/ Peste balta si boschete/ Vine-n recunoastere". Tantarul reprezinta un tip uman coleric: t "Un tantar, nervos si foarte / Slab de constitutie, / In zadar vrea sa ia parte / Si el la discutie". Procedeul este generalizat fiindca vrabiile "alarmate" ies din santuri, in timp ce un pui de cioara ii arunca unui batlan alta .yeste stranie". Dalia "Ca o
doamna din elita/ isi indreapta talia". O gargarita isi cauta barbatul plecat in costum de ginere si-l gaseste "Mort de inanitie". Buruienile vor sa se faca schivnice, in timp ce rumenele lobode vor sa traiasca slobode. O pastaie de sulcina, face explozie de emotie, sugerand reactia unei fete. O libelula delicata ca o balerina face gialn pe un varf de campanula.
Toate elementele acestui univers marunt isi exagereaza importanta, in raport cu omul si cu lumea, nu privesc situatia reala cu luciditate, preocuparile lor devin astfel ridicole iar situatia lor devine si mai tragica, fiindca nu pot influenta cu nimic venirea toamnei. De aceea poetul arata, in final, adevarata sa fata plina de tristet a unui sufiet sensibil, care le inchina "de drag la toate /Cate-o strofa lirica". Aceasta tristete este provocata de destinul lor tragic: "Dar cand stiu c-o sa va-nghete /
Iarna mizerabila. / Ma cuprinde o tristete I Iremediabila "
Rapsodii de toamna este un poem epic, adica o creatie de relativa intindere, caic oscileaza intre solemnitate si parodie, intre lirism si ironie. Ca specie (literara, rapsodia dateaza clin antichitate, cand era o creatie epica, recitata de un rapsod, acompaniat de o lira sau de o citera. Caracterul narativ al rapsodiei, accesibilitatea, oralitatea, i-au dat lui George Toparceanu posibilitatea sa realizeze o creatie care i-a adus o popularitate comparabila cu cea a lui Vasile Alecsandri sau Dimitrie Bolintineanu.
Tema naturii nu este noua, fiindca ea a fost dezvoltata in poezia romaneasca de Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, George Cosbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonschi. Caracterul epic s; ironic al poemului rezulta nu atat din succesiunea unoi tablouri, cat mai ales din felul in care utilizeaza alegoria, din umanizarea elementelor naturii. Aceasta face ca tema, ideea, conflictul, subiectul sa aiba un caracter romantic, fiindca sunt structurate pe sentimentul naturii, fiindca exprima duiosia si tristetea, dar in acelasi timp ele redau aspecte din viata sociala. Toamna devine si ea un personaj uman, dar in acelasi timp o zana din basm, adica un pcisonaj izvorat din mitologia nationala, deci un personaj fantastic, romantic: "S-a ivit ne culme Toamna. / Zana melopeelor. / Spaima florilor si Doamna / Curcubitaceelor". Fantasticul este cuprins pe de-o parte in imaginea subtila a toamnei, care, "Ca-ntr-un nimb de glorie" isi poarta -"haina iluzorie". Ea sta in centrul acestei alegorii a naturii. in care florile, gazele, pasarile au o deosebita capacitate de comunicare, dovedind dubla intentionalitate a autorului: una satirica-sociala si una afectiv-romantica capacitate de comunicare, dovedind dubla intentionalitate a autorului: una satirica-sociala si una afectiv-romantica.
Imaginea libelulei este in acest sens un exemplu edificator. Este comparata cu un balaur: "Mic, cu solzi ca de balaur, / Trupul fin se clatina". Autorul subliniaza prin contrast o apropiere de mitul popular dar si o intentionalitate ironica. Imaginea utilizeaza si elemente de tip simbolst: Juvaer de smalt si/aur/ Cu sclipiri de platina".
Romantica este si reactia buruienilor: "Se vorbira pe soptite/ Sa se faca schivnice". Alegerea maselaritei ca stareta aduce nota de ironie si umor, adica intentionalitatea critica realista. Reactiile gazelor "Se re-ncep idilele" sugereaza inconstienta sociala si sunt in contrast cu cele ale florii-soarelui, care se sperie "C-an sa-i cada in tarana / Dintii, de mizerie".
Valoarea textului isi trage seva din aceasta profunda sinteza dintre romantism, realism si simbolism, care fac din George Toparceanu un poet clasic, dar si modern.
Rapsodii de toamna ne dezvaluie dragostea fata de natura a lui George Toparceanu, care-si ascunde aceasta sensibilitate romantica sub o masca ironica: "Gaze, flori intarziate! / Muza mea satirica / V-a-nchinat de drag la toate / Cate-o strofa lirica". Refugiul in natura este specific unui temperament romantic, este specific unui poet delicat, care nu poate accepta conflictele si contradictiile vietii sociale, fata de care are o profunda atitudine critica. Eroul liric al textului este poetul, care noteaza reactiile sale indirect, prin reactiile elementelor naturii Delicatetea poetului se exprima prin descrierea libelulei, prin finalul incarcat de melancolie. La baza alegoriei se gaseste de fapt sentimentul dragostei fata de natura. Accentele sale critice si ironice ne dau semnul inteligentei sale, iar tristetea cu care mediteaza la destinul tragic al gazelor si florilor este comparabila cu cea a lui Mihail Eminescu din
Mai am un singur dor, desi nu atinge profunzimea acestuia fiindca sublimeaza melancolia in umor.
Raportul dintre poet si natura patriei se exprima intr-un mod subtil pe baza sentimentului patriotic, ascuns cu grija sub masca ironiei, pentru a nu parea ridicol intr-o lume dominata de interese meschine si de avaritie.
Sufletul romantic al lui Eminescu nu mai exista in perioada interbelica. Gasim in Rapsodii de toamna o gradare a evenimentelor de la "A trecut intai o boare", la "Svonul prin livezi coboara", la emotia "pastaii de sulcina". la regretele petuniilor, la spaima florii-soarelui, la hotararea buruienilor de a se calugari si pana la alaiul de frunze moarte al Toamnei. Se cuprinde de fapt drumul de la viata la moarte, de la vara la iarna, ca o exprimare a maturitatii artistice pe care a atins-o poetul.
El stie sa imbine tragicul cu ironia, delicatetea cu critica sociala, traditia cu modernismul, realismul cu romantismul, simplitatea cu originalitatea, trairile proprii cu cele ale gazelor. El stie sa ascunda o elegie intr-o rapsodie, un pastel intr-o satira. fantezia in realitatea concreta.
Stilul lui George Toparceanu se caracterizeaza prin simplitate si echilibru clasic, prin cuvinte si expresii unice, prin folosirea alegoriei, prin oralitate, prin folosirea neologismelor sau a cuvintelor rare in rima: podgorii - contradictorii, melopeelor - curcubitaceelor, glorie - iluzorie, campanula - libelula, schivnice potrivnice, matraguna - una, maselarita - stareta, inanitie - politie, mizerabila -iremediabila, rastoaca - provoaca, stranie - bejanie.
Alegoria, ca procedeu poetic utilizat de George Toparceanu, reia parca procedeul utilizat de poetul popular in
Miorita. Personificarile: "De mirare parca-si tine/ Vantul respiratia", "zana melopeelor", " Un salcam privi spre munte", "Toate florile soptira", petuniile "Stau de vorba intre ele", "Lisitele-ncep sa strige" au la baza mitul comuniunii dintre om si natura. Metaforele au un aspect particular, fiindca au aceeasi particularitate, analogia continua cu viata umana: "spaima florilor", "zana melopeelor", "Doamna curcubitaceelor". Alte metafore vizeaza o expresie originala: "Juvaer de smalt si aur / Cu sclipiri de platina ".
Metonimiile au la baza substitutia cauza-efect: "De emotie o pastaie de sulcina / A facut explozie", "Floarea-soarelui, batrana, / De pe-acum se sperie / C-au sa-i cada in tarana / Dintii, de mizerie".
Uneori metonimiile se impletesc cu alte figuri de stil ca de exemplu personificarea: " dalia/ Ca o doamna din elita/ isi indreapta talia", petuniile se intreaba "Ce ne facem fetelor?". in timp ce autorul consemneaza: "Farmec dand regretelor". Efectul se impleteste in acelasi timp cu trairea psihologica a eroinelor.
Aliteratiile si asonantele sintetizeaza raportul dintre cuvintele care alcatuiesc un context: "Si din papura-l provoaca/ Cu prelungi aplauze" in care repetitia lui "p" sugereaza zgomotul palmelor in aliteratia "C-un batlan de bastina" sugereaza zgomotul convorbirii - rumoarea.
Scriitorul introduce dialogul, interogatia retorica, aluzia, contrastul, pentru a da viata acestui poem complex, care justifica interpretarea lui, ca rapsodie sau ca meditatie, ca poem sau ca pastel, ori ca satira sociala, adica situandu-l pe punctul de interferenta al mai multor specii literare si al mai multor programe estetice.
