Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





G. Topirceanu - caracterizarea poetului despre George TOPIRCEANU



Usor vetust, demodat, in raport cu stadiul actual al evolutiei liricii noastre - evident-depasit, Topirceanu e azi un monopol al literaturii romane, si a vorbi serios despre opera lui pare aproape un act de penitenta.

Si totusi, Topirceanu a fost un poet din cei mai alesi, si - rara coincidenta - dintre cei mai gustati ai vremii sale.

Fara a avea o conceptie artistica proprie, originala (unul din criticii vremii isi exprima chiar regretul ca arta sa de o inalta distinctie, care nu pluteste niciodata in vag, iubeste proportia si contururile precise, avind in ea ceva clasic - nu e insufletita de o conceptie a vietii daca nu mai serioasa cel putin mai adincA), autorul Baladelor vesele si triste a fost, in schimb, un artist virtuos, un ginditor preocupat de problemele vietii si de functia sociala a artei, un creator devotat celor multi. Poezia sa Noapte de mai, privita ca un mic imparat si proletar la scara sentimentala si artistica a lui Topirceanu, figura in programul sezatorilor clubului socialist din Iasi, alaturi de poeziile lui Ion Paun-Pincio si Th. Neculuta si consacra pe autorul ei drept "cintaret al plebei care asuda"

Nu ne vom referi aici la opiniile literare ale lui Topirceanu exprimind puncte de vedere inaintate si judicioase, reprezentind prin ele insele o mostenire de pret, a carei cunoastere atent poate furniza sugestii utile poetilor nostri de azi, si in care monografii sai vad reflectiile unui creator inzestrat cu o excelenta cultura si cu o mare dragoste de oameni. Avem in vedere mesajul esenta al poetului, larga lui simpatie pentru cei multi si umiliti, de la mici functionari boemi, sau cizmarul din Noaptea de mai, ori lucratorul cu sapa, pina la suita de pasari, flori si gize ce-si afla un confident in rapsodul lor fin si delicat:




Gize, flori intarziate!

   
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cite-o strofa lirica

Topirceanu traieste tocmai prin puritatea, vraja, seductia liricii sale in care-si afla expresie o lume miniaturala de proportii ingrijite cu inocenta, cu o vibranta candoare. Artist obiectiv care a observat cu intelegere si a analizat cu luciditate realitatea din juru-i in diversitatea formelor sale, Topirceanu a pledat cu bun simt, pasiune, cu inalta etica artistica pentru ceea ce dincolo de insasi arta devine o valoare a vietii
Vazind ca sinceritatea in arta e o conditie pentru durata operei (fara sinceritate nu exista poezie, nu exista arta") si facind in acelasi timp o subtila distinctie intre perfectiunea tehnica si perfectiunea artistica (aratind ca ele se conditioneaza poate reciproc, dar nu se pot confundA), Topirceanu milita pentru o poezie inspirata din "sufletul poporului", marele si singurul rezervoriu de forte creatoare din care rasar nu numai arta si literatura dar si idealurile si mobilurile marilor fapte colective. Astfel, geniul poporului caruia-i apartine un scriitor mare, sublinia Topirceanu, se infiltreaza in opera acestuia pina in structura ei cea mai intima "la fel cu acel fluid ipotetic despre care savantii spun ca patrunde prin moleculele si atomii tuturor corpurilor"
De aici, rezerva sa, ba mai mult, sagetile sale impotriva curentelor decadente ale vremii in acele "modeste pagini de critica literara in pilde", cum numea el parodiile sale, in care poetul infiera manierismul, confuzia de idei sau formalismul strident si galagios al unora dintre contemporanii sai, deveniti victime ale unui modernism de parada. De aici apelul sau la bun simt, ratiune, emotie si expresie autentica:

Sa-mbraci in haina noua simtirea ta bogata,
In versurile tale o inima sa bata,
Si lacrimi, din obscura durerii adincime,
Ca niste diamante sa straluceasca-n rime.
Cultiva stilul simplu si epitetul rar

De aici acel discret fior umanist al liricii sale:

Ca sint aici dureri nemingiiate,
Blesteme dureroase, - sint copii
Flaminzi si goi, si casele pustii
- Sint cruci de lemn, la margine de sate

Poet al vietii si al naturii, vibrind de duiosie ori voiosie tonica, "inteligent ca putini oameni ai condeiului si manuscrisului", care "din nobila si discreta tinuta nu si-a impartasit sensibilitatea sensibilitatea decit filtrata si a dat amaraciunii si deziluziei ironie si sarcasm", cum scria Tudor Arghezi, Topirceanu ne-a dat o inalta lectie si realism si umanitarism, cum admit interpretii sai. in acelasi timp, "prozator de o perfectie clasica", avind simtul proportiilor, al echilibrului si ornamentului lapidar (dovada Pirin-Planina, carte in care isi inchidea "sufletul sau fin si tare ca o lama de Toledo", cum scria presa bulgarA), poet de o factura originala (fie si in sensul in care - cum ii scria el odata lui Ibraileanu - "in literatura poetica de azi e usor sa fii original: n-ai decit sa fii simplu in expresie, normal in sentimente si modesT), Topirceanu ramine prin sentimentul profund al intelegerii omului, ca si prin caracterul bonom, jovial, optimist al intregii sale opere.



Spirit viu si mobil, avind totodata un umor degajat, cultivind deopotriva ironia amara, uneori melancolica, si a carui profunda emotivitate ne apare de o desavirsita noblete "fiindca a vrut s-o ascunda ca pe o taina", cum observa un subtil critic al sau, Topirceanu e mai ales inzestrat cu o rara iscusinta artistica, avind "in cel mai inalt grad constiinta scrisului, respectul muncii literare si subtila stiinta a formei", un "maestru al limbii poetice", cum a fost definit.
Un critic ca Mihai Ralea sustinea ca la Topirceanu intelectualitatea se coboara pina la tehnica versului, ca perfectiunea estetica a poeziei sale izvoraste din atitudinea sa lucida, inteligenta in fata lumii. Si tocmai prin acest "clasicism facut din cerebralitate, din cenzura severa a inteligentei", Topirceanu se inscrie pe o linie neoclasica a poeziei romane, ce duce de la Alecsandri pina la Ion Pillat.

Clasic prin gratie, echilibru si elenganta, modern prin umorul sau antiromantic, actual prin peisajul sau viu umanist, Topirceanu ni-e contemporan prin vigoarea, prin vivacitatea operei sale, prin suculenta si prin savoarea ei spirituala.

Adevarat gentilom al vremii sale, dintr-un Iasi al legendei, linga umbra suava a lui Conu Mihai si pelerina de pastor a lui Ibraileanu, acest fiu mezin al Vietii romanesti, usor claudicind, cu un ochi curmezis, vine in manusi si baston princiar, cu surisul pe buze, la marele bal al posteritatii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.